Cu mâine zilele-ți adaogi,
Cu ieri viața ta o scazi
Și ai cu toate astea-n față
De-a pururi ziua cea de azi.
Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El și răsare undeva.
Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-același vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleași frunze cad.
Naintea nopții noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineți;
Chiar moartea însăși e-o părere
Și un vistiernic de vieți.
Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înțeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Și-nvârte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Și se cufunde în trecut,
Tu ai ș-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mâine zilele-ți adaogi,
Cu ieri viața ta o scazi,
Având cu toate astea-n față
De-a purure ziua de azi.
Priveliștile sclipitoare,
Ce-n repezi șiruri se diștern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.
Mihai Eminescu
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Este și va fi.
Totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
“ÎNCĂ N-AI CERUT AȘA CUM S-AR FI CUVENIT SĂ CERI
Pentru ca să nu fii mereu robul patimilor și al diavolului, trebuie să ai un țel pe care să-l urmărești necontenit, străduindu-te să-l atingi, biruind în numele Domnului TOT ce ți-ar putea sta în cale.
Care ar putea fi acest țel?
Î M P Ă R Ă Ț I A cerurilor, dumnezeiescul locaș al slavei cerești, pregătit credincioșilor de la întemeierea lumii.
Dar, fiindcă orice țintă poate fi atinsă numai prin anumite mijloace, trebuie să ți le asiguri pe acestea.
Care ar putea fi ele?
Credința, nădejdea și dragostea. Dar mai cu seamă dragostea. Crede, nădăjduiește, iubește – mai cu seamă iubește – fără să ții seama de nici un fel de obstacole; iubește pe Dumnezeu mai presus de toate și pe oricare dintre semenii tăi ca pe tine însuți.
Dacă nu te simți atât de puternic ca să poți ține în inimă aceste neprețuite comori ale spiritului, îngenunchează mai des înaintea Dumnezeului iubirii, cere, caută, bate la ușă și vei primi, vei afla, ți se va deschide (Matei 7, 7-8), căci Cel ce a făgăduit aceasta ADEVĂR a grăit.
Fie că mergi, fie că ești așezat sau culcat, sau stai de vorbă, sau lucrezi, roagă-te în toată vremea și din toată inima, ca să ai parte de credință și iubire; încă n-ai cerut așa cum s-ar fi cuvenit să ceri, cu înflăcărare și statornicie; ți-a lipsit hotărârea NESTRĂMUTATĂ de a le obține.
De acum încolo spune: așa voi face!”
SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT
An Nou cu pace si binecuvantari!
Slava Celui Preainalt!
cu recunostinta, ❤️
La multi ani cu sanatate, pace, bucurii si toate cele cu adevarat de folos!
Domnul si Maicuta Sa Preacurata sa va binecuvanteze!
cu recunostinta, ❤️
La multi ani cu sanatate, pace, bucurii si toate cele cu adevarat de folos!
Domnul si Maicuta Sa Preacurata sa va binecuvanteze!
Concentrate ca'ntr'o nucă
Daruri mari și bucurii
Să aveți mai mulți copii
Ai voștri sau înfiați
Sau măcar sa'i ajutați
Pe orfani și disperați
Ei sunt marii împărați
Pentru noi surori și frați
Astfel porunca divină
Creșteți și vă înmulțiți
O împliniți în lumină
Și veți trăi fericiți
Intr'o vesnică grădină
La Mulți Ani cu sănătate
Și cele mai bune roade !
Concentrate ca'ntr'o nucă
Daruri mari și bucurii
Să aveți mai mulți copii
Ai voștri sau înfiați
Sau măcar sa'i ajutați
Pe orfani și disperați
Ei sunt marii împărați
Pentru noi, surori și frați
Astfel porunca divină
Creșteți și vă înmulțiți
O împliniți în lumină
Și veți trăi fericiți
Intr'o vesnică grădină
La Mulți Ani cu sănătate
Și cele mai bune roade !
Privirea îmi e ațintită la icoana luminată de candela pâlpâitoare.
Un nou răsărit.
Mi-am abandonat prezentul. Alerg prin propriile-mi gânduri, în căutarea sufletului meu, rătăcit. Suflete, iar e Anul Nou…!
Îmi amintesc bine dimineața primei zile din anul trecut. Mai știi suflete? Totul strălucea. De alb. De început. De speranță. De Liturghie. Parcă îți era teamă, să pășești suflete, ca să nu te risipești…
Când s-a scurs un an? Când s-au închinat clipele și s-au risipit minutele? Când bucuriile și suferințele s-au prelins, împreună, de mână? Când s-au uscat lacrimile și când au înflorit trandafirii? Când, suflete?
Sosit-a Revelionul. Adică Trezirea, suflete!
În liniște, limpezime, vioiciune, agerime a minții, curățenie sufletească și cumpătare, să-L cauți.
Căci, timpul tău, suflete, este timpul mântuirii.
Și nu știi cât timp vei mai avea…
Te trezesc dimineața, suflete. Uneori cu noaptea-n cap, nu avem vreme să stăm jos decât seara și, fără să ne dăm seama, vine noaptea peste noi și parcă tot am mai avea câte ceva de făcut.
De când nu am mai stat noi doi, în bucătăria inimii, de vorbă, la un ceai de gălbenele?
Trec zilele săptămânii ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Trec zilele, trec săptămânile, suflete al meu, trec lunile, trec anii… pentru că timpul este un dar de la Dumnezeu, un dar de care este bine să ne folosim pentru a dobândi Viața. Acolo unde este atenția noastră, acolo este și energia noastră și acolo unde este energia noastră, acolo este Sinele nostru. Suflete, dă sens timpului și vieții noastre! Unde dorim să fim noi, cu toată ființa noastră?
Ne-a măsurat Dumnezeu, suflete, clipele.
Câte-s risipite?
Ne-a cântărit, suflete, Dumnezeu, zâmbetele?
Câte au fost sincere?
Trecut-a prin sită deasă, Domnul, gândurile noastre…Câte sunt de măcinat pentru pâinea lui Dumnezeu, vrednice de a gusta din Ospățul Stăpânului?
Câte dintre ele, le-am pune la vedere, la defilare, fără să roșim, suflete?
Ne-a măsurat, Dumnezeu și lacrimile. Ale noastre.
Și pe cele pricinuite de către noi, suflete…
Dumnezeu ne-a numărat firele de păr alb din cap, puținul rugăciunii, secundele în care am tăcut.
Un om care a trăit 70 de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu de 37 milioane minute.
Suflete, minutul ce-l trăim acum e prezentul! Prezentul lui Dumnezeu. Nu-ți dărui prezentul ție și viitorul lui Dumnezeu.
Lasa-L să îmbrățișeze tot.
Cu tot cu traistă, căci ești doar un călător.
Și nu uita: ????????????????????????????, ???????????? ???? ???????????????? ????????????…!
...
Există trei căi rapide către Rai... trei căi absolut adevărate, drepte... către cer:
Prima este să nu păcătuiești niciodată. Am pierdut acest drum, nu mai există.
Al doilea este să nu osândim pe nimeni, ... atunci Domnul nu ne va osândi. Noi am pierdut și această cale.
A mai rămas un singur lucru: să fim milostivi, atunci Domnul va fi milostiv cu noi. Asta este tot ce ne-a mai rămas.
Trebuie să fim milostivi cu toată lumea. Trebuie să fim blânzi, milostivi, buni, iubitori. Acesta este drumul care ne-a mai rămas. Să nu-l pierdem și pe acesta!...
(Schiarhimandritul athonit Acachie).
Privirea îmi e ațintită la icoana luminată de candela pâlpâitoare.
Un nou răsărit.
Mi-am abandonat prezentul. Alerg prin propriile-mi gânduri, în căutarea sufletului meu, rătăcit. Suflete, iar e Anul Nou…!
Îmi amintesc bine dimineața primei zile din anul trecut. Mai știi suflete? Totul strălucea. De alb. De început. De speranță. De Liturghie. Parcă îți era teamă, să pășești suflete, ca să nu te risipești…
Când s-a scurs un an? Când s-au închinat clipele și s-au risipit minutele? Când bucuriile și suferințele s-au prelins, împreună, de mână? Când s-au uscat lacrimile și când au înflorit trandafirii? Când, suflete?
Sosit-a Revelionul. Adică Trezirea, suflete!
În liniște, limpezime, vioiciune, agerime a minții, curățenie sufletească și cumpătare, să-L cauți.
Căci, timpul tău, suflete, este timpul mântuirii.
Și nu știi cât timp vei mai avea…
Te trezesc dimineața, suflete. Uneori cu noaptea-n cap, nu avem vreme să stăm jos decât seara și, fără să ne dăm seama, vine noaptea peste noi și parcă tot am mai avea câte ceva de făcut.
De când nu am mai stat noi doi, în bucătăria inimii, de vorbă, la un ceai de gălbenele?
Trec zilele săptămânii ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Trec zilele, trec săptămânile, suflete al meu, trec lunile, trec anii… pentru că timpul este un dar de la Dumnezeu, un dar de care este bine să ne folosim pentru a dobândi Viața. Acolo unde este atenția noastră, acolo este și energia noastră și acolo unde este energia noastră, acolo este Sinele nostru. Suflete, dă sens timpului și vieții noastre! Unde dorim să fim noi, cu toată ființa noastră?
Ne-a măsurat Dumnezeu, suflete, clipele.
Câte-s risipite?
Ne-a cântărit, suflete, Dumnezeu, zâmbetele?
Câte au fost sincere?
Trecut-a prin sită deasă, Domnul, gândurile noastre…Câte sunt de măcinat pentru pâinea lui Dumnezeu, vrednice de a gusta din Ospățul Stăpânului?
Câte dintre ele, le-am pune la vedere, la defilare, fără să roșim, suflete?
Ne-a măsurat, Dumnezeu și lacrimile. Ale noastre.
Și pe cele pricinuite de către noi, suflete…
Dumnezeu ne-a numărat firele de păr alb din cap, puținul rugăciunii, secundele în care am tăcut.
Un om care a trăit 70 de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu de 37 milioane minute.
Suflete, minutul ce-l trăim acum e prezentul! Prezentul lui Dumnezeu. Nu-ți dărui prezentul ție și viitorul lui Dumnezeu.
Lasa-L să îmbrățișeze tot.
Cu tot cu traistă, căci ești doar un călător.
Și nu uita: ????????????????????????????, ???????????? ???? ???????????????? ????????????…!
...
Există trei căi rapide către Rai... trei căi absolut adevărate, drepte... către cer:
Prima este să nu păcătuiești niciodată. Am pierdut acest drum, nu mai există.
Al doilea este să nu osândim pe nimeni, ... atunci Domnul nu ne va osândi. Noi am pierdut și această cale.
A mai rămas un singur lucru: să fim milostivi, atunci Domnul va fi milostiv cu noi. Asta este tot ce ne-a mai rămas.
Trebuie să fim milostivi cu toată lumea. Trebuie să fim blânzi, milostivi, buni, iubitori. Acesta este drumul care ne-a mai rămas. Să nu-l pierdem și pe acesta!...
(Schiarhimandritul athonit Acachie).