În ultimele luni s-au întâmplat o serie de evenimente la care pur și simplu nu am găsit explicații, motiv pentru care am ales să-l citesc pe Kafka, mai actual ca oricând.
Până acum am reușit să parcurg ”Metamorfoza”, ”Castelul”, ”Procesul” și ”America”. În operele menționate, personajul principal se află în imposibilitatea de a înțelege ce i se întâmplă, nimeni nu-i oferă explicații solide pentru situațiile absurde de care se lovește.
Poate cea importantă lecție pe care ne-o oferă Kafka este că nimeni nu vine să ne salveze.
De pildă, în ”Metamorfoza”, Gregor Samsa conștientizează de timpuriu că nici somnul nu-i va rezolva situația în care se află, nici sora lui, nici procuristul trimis de șeful său.
În ”Castelul”, indiferent cât se străduiește ”K” să ajungă la Klamm (marele funcționar al Castelului), reușește doar să-l vadă prin gaura cheii.
În ”Procesul”, ”K” caută soluții pentru cazul său alături de avocatul Huld, însă după mai multe vizite își dă seama că nu va primi niciun ajutor real și decide să preia controlul asupra procesului.
În ”America”, iluziile lui Karl (un băiat de 16 ani) se spulberă rapid atunci când unchiul său bogat (singura lui rudă din marele oraș New York) îi transmite o scrisoare prin care îl înștiințează că nu vrea să mai aibă de-a face cu el.
Mulți îl cataloghează pe Kafka drept ”un depresiv”, însă în toate operele sale, în ciuda situațiilor istovitoare și inexplicabile, personajul principal continuă să meargă mai departe, fără a se uita în urma sa. Un depresiv n-ar face asta!
Tot ce s-a întâmplat din decembrie 2024 încoace este absurd și inexplicabil.
Este adevărat, ne-am agățat de iluzii false, de un salvator care nu s-a mai arătat(cel puțin nu pentru noi), de un slogan care n-a mai ajuns la urechile cui trebuia.
Poate că, în final, nici nu trebuie să găsim explicații pentru tot ce s-a întâmplat.
În final, contează doar dacă mergem mai departe.
P.S Kafka obișnuia să izbucnească în râs atunci când își citea propriile opere. Poate că n-ar strica să încercăm să facem măcar un pic haz de necaz!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ba s-a arătat, încă de acum 2000 de ani. Cine așteaptă pe un altul, nu așteaptă pe cine trebuie.
Kafka practic dă mărturie că nu ..
Dă mărturie și fără să vrea ..să “Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.” Psalmul 145,3
Și iar: “Așa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul.” Ieremia 17,5
Ce vrea să zică..Cuvântul? Legea imuabilă dată? Că depărtându-ne de Domnul ne(-)am automat autoblestemat.
De ce?
Pentru că homoousianitatea noastră e de la Hristos. Numai! Omul dacă se (în)crede în el/alții devine părtaș dracului - ca dovadă ..vedem(?)
Vădește Dumnezeu ..până nu (voim să) ne întoarcem la El numai de kafka-reloaded-maximus vom avea parte.
Doamne, miluiește.
In fiecare zi ma minunez de cat de vizionar a fost Ioan Ianolide. Eu nu as fi vazut in anii 80 zorii acestei puscarii globale! Oricum este bine ca macar acum, in ceasul al 12 lea, o vad pentru sunt inca multi sarmani vrajiti de ideologiile sosrosiste!