

De multe ori m-am aflat la o răspântie. Puteam alege provocarea sau puteam să mă complac în resemnare și să dau vina pe destin.
Am ales mereu provocarea, m-am reinventat, am căzut, m-am ridicat și azi mă simt glorioasă, chiar dacă sunt răvășită de toate câte m-au învăluit. Port în suflet multe poveri. În primul rând, că puteam fi o mamă mai bună. Puteam fi o fiică mai bună. Puteam fi o prietenă mai bună. Și puteam fi mai bună și profesional.
Eu nu-mi plâng durerile cu lacrimi, ar fi prea simplu. Cea mai mistuitoare cale de suferință e tăcerea. Așa am trecut eu prin viața asta, așa mi-am construit zâmbete victorioase când mă prăbușeam în mine, de nici eu nu mai știam dacă voi ajunge să mă adun.
Nu-mi strig nici fericirea în gura mare, că mi-e teamă să nu se termine.
Și așa am ajuns aici. Ce rămâne în urma mea? Ce a zis Omar Khayyam:
„Am întrebat Savantul și-am întrebat și Sfântul
Sperând c-au să mă-nvețe suprema-nțelepciune.
Și, dup-atâta trudă, atât se poate spune:
Că am venit ca apa și că plecăm ca vântul”.
Vă mulțumesc pentru urări!
Redacția ActiveNews îi urează un călduros La Mulți Ani
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
La ORA Creștină, la ORA Română, îi strigăm în COR :
La Mulți Ani cu sănătate, bucurii sfinte și în toate spor!