Marea Resetare este și o Mare Afacere. Distrugerea lumii pentru a instaura o Nouă Ordine Mondială se dovedește o operațiune financiară extrem de rentabilă.
Un val de indignare și de promisiuni de rezistență la șantaj s-a ridicat din piepturile liderilor UE, atunci când Vladimir Putin a anunțat că livrările de gaze vor fi plătite în ruble, ca răspuns la sancțiunile internaționale.
La sfârșitul lunii aprilie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertiza tăios:
„Cererea părții ruse de a plăti (gazele) în ruble este o decizie unilaterală și nu este în conformitate cu contractele. Companiile nu ar trebui să dea curs pretențiilor Rusiei. Aceasta ar reprezenta o încălcare a sancțiunilor, deci un mare risc pentru companii.”
Tot ea numea pretenția Moscovei „un instrument de șantaj”, „nejustificat și inacceptabil”, după ce Rusia a suspendat livrările de gaze către Polonia și Bulgaria, care au refuzat să plătească în ruble.
Principalii lideri europeni au avut și ei, la început, o atitudine bătăioasă, de refuz indignat al josnicei stratageme rusești
„Franța se opune plății în ruble”, i-a trântit-o curajos Macron lui Putin într-una din numeroasele lor convorbiri telefonice.
Ulterior, într-o conferință de presă la Bruxelles, liderul francez a explicat doct, ca un ins avizat, care a lucrat ani mulți în sectorul financiar privat, că pur și simplu, pretenția lui Putin nu poate fi îndeplinită:
„(Plata în ruble) este interzisă. Companiile europene care cumpără gaze și operează pe teritoriul european trebuie să plătească în euro. De aceea, nu este posibil astăzi să facem ceea ce se solicită, nu este contractual.”
Și Macron a continuat:
„Obiectivul acestui anunț (al lui Putin) este, cred, de a găsi o modalitate de a ocoli sancțiunile, dar el (anunțul) nu respectă ceea ce s-a semnat, așa că de ce să ne conformăm?”
Și Olof Scholz, premierul Germaniei, țară foarte dependentă de gazele rusești, a jucat cartea respectării textului contractelor, respingând pretenția lui Putin:
„Este vorba de contracte fixe, care includ moneda în care sunt făcute plățile. Și, în majoritatea cazurilor, scrie euro sau dolari. Asta e ceea ce contează.”
După o întâlnire cu liderii G7, Scholz a făcut promisiuni la fel de solemne de a rezista oricăror tertirpuri comerciale ale Rusiei:
„Ne-am înțeles să menținem sancțiunile cât timp va fi necesar și să monitorizăm eficiența lor. Vom reacționa cu noi sancțiuni, dacă va fi necesar.”
Și premierul italian, Mario Draghi, cu mândria specifică locuitorilor Cizmei, a respins solicitarea lui Putin, încă înainte să existe o poziție oficială a guvernului său:
„Opinia mea este că plata în ruble este o metodă de a ocoli sancțiunile, prin urmare cred că vom continua să plătim în euro.”
La scurt timp, însă, același Draghi a avut o revelație: de fapt, plata în ruble a importurilor de gaze rusești NU încalcă sancțiunile.
După o întâlnire miercuri, la Washington, cu Joe Biden, Draghi a recunoscut că majoritatea importatorilor de gaze europeni și-au deschis conturi în ruble pentru a putea achita livrările din Rusia.
Întrebat dacă acest lucru nu încalcă sancțiunile, inclusiv de către Italia, Draghi a făcut o afirmație halucinantă:
„Sunt foarte încrezător (că nu se încalcă sancțiunile), dintr-un motiv foarte simplu. Nu există o declarație oficială despre ce înseamnă încălcarea sancțiunilor. Nimeni nu a zis niciodată nimic dacă plata în ruble încalcă sancțiunile sau nu și cum aceste plăți sunt organizate. Așa că aici este o mare zonă gri...”
Înainte de a ajunge premierul Italiei, Draghi a lucrat, la fel ca Macron, în lumea financiară de top: a fost partener Goldman, apoi președintele Băncii Centrale Europene.
Prin urmare, o astfel de bătaie de câmpi fără premeditare și din necunoaștere este exclusă.
Dincolo de faptul că ia de proastă toată opinia publică europeană, speriată și otrăvită gratuit cu propagandă săptămâni în șir, declarația lui Draghi înseamnă implicit recunoașterea unui fapt teribil:
Livrările de gaze din Rusia spre UE se desfășoară ca și până acum, iar plățile se fac în condițiile dictate de Putin.
Întrebarea este: de ce, atunci, prețurile la gaze și energie continuă să crească în Europa?
Nu cumva tocmai din cauza declarațiilor belicoase ale liderilor europeni care creează panică pe piață, aruncând artifial prețurile în aer în beneficiul câtorva profitori?
Iată mai jos un grafic al evoluției prețului la gazele naturale în Uniunea Europeană.
Observați explozia din a doua jumătate a lunii martie, apoi tendința de calmare a prețului.
Astfel de turbulențe pe bursă sunt mană cerească pentru câțiva „inițiați”, care profită de pe urma panicii generale.
Situația seamănă frapant cu cea din pandemie, când, după un discurs isteric despre primejdia mortală a COVID-ului, UE a împins țările membre să cumpere sute de milioane de doze de vaccin experimental la prețuri piperate, în baza unui contract secret și fără nici un fel de răspundere pentru vânzător privind calitatea produsului.
O mare parte dintre doze au fost aruncate apoi la gunoi sau donate lumii a treia.
Paguba a rămas la cetățeanul de rând, împreună cu toate efectele adverse.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Atât și nimic mai mult. Niște "smenuri" învelite în mass-media de proasta calitate.