Foto: Dirijorul rus Valeri Gherghiev (bani.md)
De la „cancel culture” pe model BLM (dărâmarea statuilor confederaților sau a lui Churchill; Shakespeare și alți clasici scoși din universități etc), la „cancel russian culture” pe același model neo-bolșevic. Filarmonica din München l-a dat afară pe unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, Valeri Gherghiev, întrucât „nu a condamnat public” (gen „minutul de ură” din romanul 1984) războiul din Ucraina. Au urmat Scala din Milano, Filarmonica din Paris și renumita Carnegie Hall din New York.
Marea soprană Anna Netrebko, diva de renume mondial, s-a retras din viața artistică și și-a anulat programul, întrucât vrea să contracareze din timp contestările ce s-ar putea manifesta la concerte.
Împreună cu Yusif Eyvazov, soțul ei, altă mare voce, s-au opus „forțării artiștilor sau oricărei persoane publice să-și facă publice opiniile politice și să-și insulte patria”.
Opera Regală din Londra a anulat spectacolele Baletului Bolșoi din Moscova, una dintre cele mai vechi și mai prestigioase companii de balet din lume. Teatrul Helix din Dublin a anulat, de asemenea, spectacolul „Lacul lebedelor” al trupei Baletului Regal din Moscova „pentru a fi solidar cu poporul Ucrainei”.
Academia de Film din Ucraina a cerut un boicot internațional al cinematografiei rusești, inclusiv interzicerea filmelor rusești la festivalurile internaționale.
O universitate din Milano a suspendat cursurile despre Dostoievski. „A fi rus este o problemă? Chiar și dacă este un rus mort? Ceea ce se întâmplă în Ucraina este oribil și îmi dau lacrimile doar dacă mă gândesc. Însă astfel de lucruri sunt ridicole: o universitate italiană care interzice un curs despre Dostoievski. Nu pot să cred așa ceva” - a izbucnit prof. Paolo Nori, scriitor și traducător, căruia i s-a cerut suspendarea cursului pentru „a evita orice formă de polemică în aceste momente de mare tensiune”.
Se pare că, la presiunile publice, universitatea italiană a revenit astăzi asupra acestei decizii aberante.
Tot acest val de ură pe tipic globalist, dar și confiscarea unor bunuri personale din statele occidentale ale unor persoane private, nu vor avea alt efect decât să strângă rușii în jurul lui Putin, cel care era într-o evidentă pierdere de popularitate în ultima vreme.
Din păcate, progresiștii occidentali (și istericii sincroni locali) nu cunosc mentalitatea și psihologia rușilor: vor fi capabili să mănânce pietre decât să cedeze la sancțiunile culturale sau economice.
Asta-i va îndârji peste măsură, iar efectul va fi invers decât cel scontat. Vor prefera să piară decât să se retragă. Ca să câștige, pot sacrifica tot: au preferat să dea foc Moscovei, în timpul ocupației napoleoniene, decât să cedeze. În Al Doilea Război Mondial chiar și dizidenții anticomuniști l-au susținut pe Stalin.
Pentru ruși, Maica Rusia este un concept spiritual cu conotații mistice, mai mult decât un teritoriu național fizic. Este și motivul, pe lângă cel geostrategic, pentru care nu pot accepta ca Rusia Kieveană, leagănul statalității și Bisericii Ruse, să fie înglobat într-o tabără ostilă.
Oricum, să târăști cultura în acest război este o expresie totalitară de putere pe care am văzut-o manifestată secolul trecut: în arderea cărților de către naziști, în cenzura și pușcăria pentru „dușmanii (culturali ai) poporului”, în comunism.
Nu țin minte ca aceste „arderi în efigie” să fi fost parte a unei lumi care să fi câștigat în istorie altfel decât pe termen scurt.
Semnul de putere al marilor civilizații a fost înglobarea, inclusiv în cazul Europei creștine, nu excluziunea.
Doar mentalitatea seculară are pasiunea, perdantă, a ostracizării.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://youtu.be/HbmZrzN3WFE