piesă într-un act
Între Florescu și Baconschi, pare că escrocul este dl. ministru.
Recapitulăm: Florescu îi vinde un ibric și 200g. din cea mai scumpă cafea din lume - aia căcată de nu știu ce maimuță. Baconschi, un vip căruia i se cuvine orice cadou din partea locuitorilor mahalalei inepte, credea că plătește doar ibricul.
Ghinion, Florescu îl taxează.
Trezit din reverie, Baconschi își dă seama că a fost pus copios la plată. Vrea banii înapoi. Florescu îi propune ca să vină cu produsele cumpărate și e de acord să-i returneze banii. Dar, ce să vezi, Baconschi îi cere banii, dar vrea să păstreze și ibricul, și cafeaua. Parol!
Florescu e totuși un negustor bătrân, iar Baconschi credea că s-a întâlnit hoțul cu prostul.
Armeanul nu-i dă banii, normal. Baconschi țipă pe Fb că a fost escrocat.
Lumea inițial îl crede; cum ar fi putut un fost ministru de externe al țării, care l-a adus pe Papa în România, el care era fermecat total de ibovnica turnătorului Petrov ce candida la președinție, el care dorește cu tot dinadinsul să scoată BOR din eroarea de a ține Paștile cu toată Ortodoxia Mondială, dintr-un izbăvitor puseu euroatlantic; el, olimpianul, căruia trebuie să-i mulțumim că s-a născut, să producă taman el o asemenea vexațiune unui negustor de boabe care a fost prins de comuniști cu chiloții plini de nechezol în vine? E de neconceput!
Florescu prezintă proba și îl poftește la cremenal.
Pe fond de ceva scandal în târg, cortina începe să coboare încet, plină de emoție.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.