Bodârca era din neamul ale Bătrânaicu, de pe linia Sârbilor din Vădastra.

Prin anii 1920-1930, Mitrică l-a invitat pe fratele său, Burtosu, străbunicul meu, să-i însoțească, pe el și pe Bodârca, la balul subofițerilor care se ținea la Sinaia.

Pentru așa mare eveniment, Mitrică nu s-a uitat la bani și i-a cumpărat Bodârcăi pantofi cu toc. S-au aranjat ei ce s-au aranjat și au luat-o spre locul unde se ținea balul.

Însă, ghinion, cum ar zice, în zilele noastre, președintele Iohannis. Bodârca nu putea să meargă, cu dat dracu, mai ales la deal și pe pietre cubice, cu tocuri... Așa că cei doi frați au dus-o, la brațetă, mai mult pe sus, la bal.

Bodârca n-a mai putut merge vreo săptămână, dar pentru câteva ore fusese cucoană mare, pe tocuri și cu pălărie. De atunci rămăsese cu obiceiul să poarte pălării și pe bătătură la Vădastra.

Revenind la genealogie, Mitra a vut un băiat, nu prea știa nimeni cu cine, Petrică, care în copilăria mea venea de la Năsăud cu nevastă-sa Rafila, unde era băgat în casă, și cu copilul lor Adi, care era puțin mai mic decât mine.

Țin minte că Rafila a reușit să mă îmbete pe la șase ani cu vișinată, iar cu Adi fumam, peste câțiva ani, țigări „Tractor” pe care le ascundeam sub gardul dintre cele două curți de care povestii.

Nuți a avut o fată, Magdalena, asistentă medicală în Caracal, care a avut un băiat, însurat într-o țară nordică, nu mai știu care, și care ar fi murit acolo de o boală rară.

Virgil, colonelul, a fost însurat cu o doamnă, Madi, cu care locuia într-un apartament pe Calea Griviței, în care am stat când am dat la facultate. Mai aveau o casă la Breaza și o Dacia 1100. N-au avut copii. I-au moștenit niște nepoți din partea surorii sale Geta.

Nu-mi amintesc dacă Mihalache a avut urmași, dar știu că pe soția lui o chema Lili.

(Va urma)