Țărăncile de orice vârstă din Vădastra, ca și bărbații de care povesteam că se scufundau cu grija de a nu veni ale Cotocu să caute comori când se dădeau cu curul în sus ca să ajungă cât mai jos în baltă la Căpitanu, nu că nu purtau, dar nici nu auziseră de chiloți pe vremea când se întămplau următoarele:

Tata, născut în 1936, să fi avut vreo 3-4 ani, și Moașa, mătușă-sa, cu vreo zece ani mai mare, stăteau în jurul vetrei, pe scăunelele ălea cu trei picioare, băgând coceni sub țest.

La care Tata începe să țipe la Moașa: „Copereți-o, fi a dlacu, copereți-o!”. Și a tot urlat așa până s-a sesizat Măița, ocupată cu altele pe bătătură.

Mamă grijulie, se repede să vadă ce-i provocase lui Georgică isteria... Copilul se uita direct între cracii lui Tanti, că așa i-a spus toată viața Moașei, și nu-i plăcea priveliștea... Era prea mic...

Se pare că vădăstrencele au fost binecuvântate cu primii chiloți de regimul comunist, prin Prăvălia lui Bârză, de peste drum de noi, care merită cel puțin un capitol separat.

Integrat în sistemul cooperatist, Bârză n-a avut încotro și a revoluționat, ca Botezatu în zilele noastre, „underwear”-ul de pe Mijloace, cum e cunoscută zona cu centrul în Vădastra.

A „băgat” chiloți!

Nu erau cu ață-n cur, erau cu crac până la genunchi și vătuite și se purtau numai iarna, că, vara, vădăstrencelor, ce preferau oricum fuste până aproape de oul piciorului, le plăcea libertatea, măcar între picioare...

Că p-aia adevărată le-o luaseră comuniștii, fără de care - vezi Doamne! – ar fi rămas în chizdele goale, iar țara nu ar fi fost electrificată în veci și Bucureștiul n-ar și știut nici azi ce e ăla Metro!

Mulțumită asupra situației de fapt, care s-a întins, hăt, până dincolo de copilăria mea, nu prea am dat atenție capitolului cărții de Anatomie despre organele genitale feminine, care se preda parcă în a șasea, fiind deja autodidact, de pe malul pârâului.

Muierile și fetele, când nu erau la munca câmpului, spălau rufele la pârău, mai ales în zona podurilor de beton, unde puteau să le „bată”.

Noi stam la jumătatea distanței dintre podul de la ale Ciocea și podul de la Biserică.

La Ciocea era multă umbră și pârâul foarte îngust, iar la Biserică era invers. Așa că la Biserică era locul meu preferat, unde pârâul era până la gleznă și se lărgea, de puteam dormi cu capul pe mal, ca Lișoiu, și cu ochiul sub fuste.

Doamne, iartă-mă, dar nu era băiat de vârsta mea fără de prihană...