Atacul Israelului asupra Iranului a exploatat un moment geopolitic favorabil Tel Aviv-ului, marcat de izolarea Teheranului și de reticența Rusiei și Chinei de a oferi sprijin militar. Trump și Netanyahu nu au mai așteptat promisa intervenție a lui Putin în negocierile americano-iraniene. Sau poate că au avut semnale clare despre inutilitatea unei astfel de intervenții.
Cu mijloace de retorsiune limitate, Iranul se confruntă acum cu dificultăți în a răspunde eficient. Vulnerabilitățile Teheranului au oferit Israelului fereastra strategică ideală.
„Regimul sionist ar trebui să aștepte un răspuns dur„, a declarat liderul suprem Ali Khamenei. Retorica agresivă cu care deja ne-am obișnuit în ultimii ani pare a fi nimic mai mult decât un mesaj destinat conaționalilor extrem de mânioși. O încercare de calmare a spiritelor (mai în glumă, mai în serios, unii iranieni nu exclud ca Ali Khamenei să fie agent Mossad). În mod practic, există opțiuni limitate de ripostă împotriva Israelului și a Statelor Unite.
Cea mai dureroasă măsură ar fi perturbarea Strâmtorii Hormuz, prin care trece o treime din petrolul exportat la nivel mondial (aproximativ 20 de milioane de barili pe zi). Atacuri cu rachete antinavă, drone kamikaze (Shahed) sau mine maritime ar putea crește prețul petrolului la peste 100-150 dolari/baril. Impactul ar afecta economiile occidentale, îndeosebi Europa, deja vulnerabilă energetic. Totuși, strategia ar dăuna grav inclusiv Iranului, care exportă 1,5 milioane de barili zilnic prin Hormuz (în special spre China). Ceea ce reprezentă o sursă vitală de venituri pentru o țară aflată sub sancțiuni foarte dure.
Un răspuns militar al SUA, cu Flota a 5-a în Bahrain, ar expune infrastructura petrolieră iraniană la distrugeri masive, fără ca China, dependentă de petrolul din Golf, să aibă drept de veto.
Alternativele sunt și mai puțin eficiente. Atacurile prin proxy, cu sprijinul Hezbollah, Houthi sau a milițiilor din Irak și Siria, sunt slăbite de asasinatele țintite ale Israelului din 2024-2025, care au eliminat lideri cheie. Atacurile cibernetice asupra infrastructurii occidentale rămân o opțiune, dar capacitățile distructive sunt discutabile. Rachetele balistice iraniene și dronele, deși numeroase (peste 3.500 de rachete), au eficiență redusă împotriva apărării antiaeriene israeliene (Iron Dome, Arrow), care a interceptat majoritatea proiectilelor lansate în 2024. Forța aeriană iraniană, cu avioane învechite (F-4, F-14), nu poate concura cu F-35-urile israeliene, ceea ce limitează riposta la gesturi simbolice. Mai ales că Statele Unite au menționat deja că vor interveni ferm în apărarea Israelului.
Rusia și China, parteneri strategici ai Iranului, au reacționat foarte palid la ultimele atacuri ale Tel Aviv-ului, din pricina constrângerilor geopolitice. Slăbită de războiul din Ucraina și angajată în negocieri directe cu Donald Trump pentru o soluționare a conflictului, Moscova evită implicarea directă. Maria Zakharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, a cerut ”reținere” pentru a preveni un ”scenariu catastrofic”, însă fără a condamna Israelul. Rusia menține o relație funcțională cu Israelul în Siria, ceea ce limitează sprijinul pentru Iran, în ciuda cooperării militare (vezi exercițiile navale comune Rusia-China-Iran, dronele Shahed livrate Rusiei, respectiv sistemele S-400 furnizate Iranului).
La rândul ei, China, confruntată cu taxele vamale ale lui Trump și tensiunile legate de expulzarea studenților chinezi din SUA, și-a exprimat ”îngrijorarea profundă”. Și a cerut calm, dar a evitat să condamne atacul. Dependentă de petrolul din Golf, China prioritizează stabilitatea economică globală. Relația cu Iranul se axează în mod special pe parteneriatul economic și pe sprijin diplomatic.
Presa iraniană subliniază frustrarea Teheranului față de lipsa de reacție a celor două mari puteri, însă dependența de Rusia (arme) și China (petrol) limitează opțiunile Iranului.
Netanyahu a exploatat din plin poziționarea mai degrabă neutră a Rusiei și a Chinei – din considerentele amintite. A făcut-o cel mai probabil în coordonare directă cu Trump, al cărui sprijin de nezdruncinat pentru Israel a fost evident chiar din timpul primului său mandat: ”Nu vom permite Teheranului să devină o amenințare”. Atacul de noaptea trecută a vizat atât facilități nucleare, cât și asasinarea unor lideri ai armatei și specialiști din domeniul fizicii nucleare.
Teoretic, Netanyahu a urmărit consolidarea poziției Israelului, fără a implica direct forțele SUA. Izolarea Iranului, cu proxy-uri slăbite și fără sprijin militar din partea marilor puteri, a creat fereastra ideală pentru lovitură. Capacitățile superioare ale Israelului – forță aeriană avansată, apărare antiaeriană robustă și sprijin american – au minimizat riscul unei riposte iraniene eficiente.
De menționat că atacul preventiv al Israelului, justificat ca autoapărare împotriva amenințării nucleare iraniene, este pe deplin tolerat de Occident. Spre deosebire de invazia Rusiei în Ucraina, condamnată drept agresiune. Ambele acțiuni au fost motivate de temeri preventive: Israelul se teme de bomba nucleară iraniană, iar Rusia de extinderea NATO. Totuși, Israelul, aliat strategic al SUA, beneficiază de o percepție favorabilă, construită pe sprijinul american fără rezerve. Rusia, văzută ca o putere revizionistă, este sancționată pentru încălcarea suveranității Ucrainei. Dubla măsură reflectă interesele geopolitice: acțiunile aliaților sunt legitimate, în timp ce utilizarea forței de către adversari este condamnată. Ipocrizia morală a Occidentului.
Așadar, mijloacele de retorsiune ale Iranului, de la perturbarea Strâmtorii Hormuz la atacuri prin proxy sau cibernetice, sunt fie autodistructive, fie ineficiente împotriva apărării israeliene, sprijinită de NATO/SUA. Izolarea Teheranului, amplificată de reticența Rusiei și a Chinei (constrânse de negocierile cu Trump și de interesele economice) i-a oferit lui Netanyahu un moment strategic perfect pentru a lovi Iranul.
Dubla măsură occidentală consolidează poziția Israelului, în timp ce Iranul, cu proxy-uri slăbite și capabilități limitate, rămâne vulnerabil. Chiar și cu probabila escaladare la nivel regional, există slabe șanse de schimbare a balanței puterii.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
fie el natural sau artificial
Cand se va intampla omenirea va spune ca era inevitabil
Totusi am o indoiala ,daca tot jocul asta de glezne ascunde de fapt ceva teribil,implacabil?
Am colegi prin spania si portugalia care imi spun ca sistemele de navigatie nu se mai conecteza la sateliti
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a avertizat Israelul că „trebuie să se aștepte la o pedeapsă severă” în urma „crimei” de a ataca Iranul și de a ucide mai mulți comandanți militari de nivel înalt și șase oameni de știință din domeniul nuclear.
Președintele american Trump a lăudat atacurile israeliene ca fiind „excelente” și a declarat că Iranul mai are timp să ajungă la un acord cu privire la programul său nuclear înainte să „nu mai rămână nimic” din țară.
Armata israeliană spune că Iranul a lansat 100 de drone la scurt timp după atacuri, armata lucrează pentru a le intercepta.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu spune că operațiunea militară va continua atât timp cât va fi necesar.
Secretarul de stat al Statelor Unite, Marco Rubio, spune că SUA „nu sunt implicate” în lovituri și avertizează Iranul să nu atace bazele americane din regiune.
https://www.aljazeera.com/news/liveblog/2025/6/13/live-explosions-reported-in-iran-amid-israel-tensions?update=3772418
Loviturile Israelului au determinat publicul iranian să se „ralieze în jurul steagului” și au făcut războiul inevitabil, afirmă un academician iranian.
Foad Izadi, profesor la Universitatea din Teheran, a declarat pentru Al Jazeera că există un sentiment public puternic în Iran că țara trebuie „să lovească, și să lovească puternic”.
„Iranul nu a vrut să aibă un război”, a spus el. "Dar cealaltă parte nu i-a dat de ales Iranului decât să răspundă. Iar răspunsul ar trebui să fie la un nivel care să asigure că ... același lucru nu se va mai întâmpla.
El a continuat: „Așa că avem o situație foarte tristă în care vom asista la ... un alt război”.
Izadi a declarat că atacurile au fost văzute ca „un proiect comun americano-israelian” și că instalațiile americane din regiune ar fi probabil considerate ținte militare legitime.
„Iranul nu a dorit să aibă o confruntare militară cu Statele Unite”, a spus el. „Dar dacă Iranul decide să atace baze americane, are motive foarte legitime să facă acest lucru”.
https://www.aljazeera.com/news/liveblog/2025/6/13/live-explosions-reported-in-iran-amid-israel-tensions?update=3772418
https://en.topwar.ru/266278-nemeckie-voennye-jeksperty-iranskaja-armija-okazalas-slepa-gluha-i-nema.html
Operatiunea militara a Israelului impotriva Iranului a evidentiat lacune majore in sistemul de aparare al Iranului. Conform observatorilor militari germani Hans-Jurgen Felewald si Julian Ropke, aproximativ doua sute de avioane israeliene, printre care F-35, F-16 și F-15, au lovit o suta de tinte de pe teritoriul inamic fara probleme, fara sa inregistreze pierderi.
Analistii atrag atentia asupra faptului ca avioanele IDF s-au apropiat de tinte din Teheran la o distanta de pana la 50 Km, ceea ce in conditii normale ar fi fost considerat o manevra extrem de riscanta.
Lipsa aproape totala de rezistenta din partea IRGC ridica serioase semne de intrebare. Doar la o singură baza militara a fost inregistrata o tentativa de rezistenta.
Explicatia ar putea consta intr-un atac cibernetic la scara larga si in utilizarea sistemelor de război electronic care ar fi paralizat sistemele de detectie iraniene chiar in faza de decolare a aviatiei israeliene. Astfel, specialistii israelieni au reusit sa dezactiveze sistemele radar ale Iranului timp de mai multe ore, lasand apararea fara "ochi".
Iranienii nu au putut detecta inamicul. In acelasi timp, comunicatiile dintre unitatile de antiaeriana au fost intrerupte, iar toate tipurile de comunicatii au fost blocate - de la comunicatii mobile la radiouri de serviciu si chiar mesagerii.
In concluzie, analistii au evidetiat ca actuala stare de fapt indica probleme grave in sistemul de aparare al Iranului si incapacitatea IRGC de a contracara eficient metodele moderne de razboi.
israelul a atacat pt.ca detinerea posibilitatii de a crea bombe nucleare (atentie!!! nu neaparat rachete) de catre iran putea duce la anihilarea sa ca stat(iranul are in constitutie trecut asta)
nu stau sa judec cine are dreptate, dar atata vreme cat usa detin 900 de baze militare in diverse colturi ale lumii, de ce n-ar avea dreptul si alte mari puteri sa si creeze propriile doctrine de securitate
cat despre noi...idioti prosti si fuduli