Atunci vorbeam despre înlăturarea din spațiul public a unor statui românești sau minimalizarea lor în Turda, Oradea, Târgu Mureș, Alba-Iulia, Carei sau Satu Mare, înlăturare în urma unor sistematizări pe fonduri europene. În ultimii ani, asistăm la o politică ”europeană” agresivă de excludere a monumentelor identitare românești din centrele orașelor din Ardeal, pe motiv că nu cadrează cu noile concepte arhitectonice futuriste pe bani europeni. Desigur doar cele românești sunt eliminate, cele ale culturii și identității altor etnii nu? Oradea a devenit campioană la eliminarea însemnelor memoriale românești din centrul orașului. De altfel asistăm la o eliminare urbanistică a elementului românesc din centrele orașelor din Ardeal. Românii acum redevin din punct de vedere arhitectural, ca în vremea Austro-Ungariei când erau excluși pe criterii etnice, într-un fel de nou extra-muros.

 

Trăgeam atenția anul trecut că nici Clujul nu va fi ocolit de acest tsunami al distrugerilor simbolurilor și monumentelor de for românești din Ardeal. Este interesant că distrugerea sau minimalizara monumentelor de for pe fonduri europene se face doar împotriva simbolurilor românești. S-a creat o breșă urbanistică de care anumiți proiectanți sau arhitecți nostalgici după perioada dualismului austro-ungar sau habsburgică au profitat de noul cadru legislativ și investițional de a înlătura monumentele de for românești din orașele transilvane, cu complicitatea sau ignoranța unor membrii ai executivelor autorităților locale, dar și cu lipsa totală de profesionalism contrainformativ din ultimii ani al structurilor secrete românești din Ardeal, destructurate prin pensionarea specială timpurie.

 

Ceea ce se încearcă acum prin retușări post-proiect este doar o minimalizare a efectelor acestui proces europen de nivelare identitară. Din nefericire nu să se taie de la rădăcină cauzele acestui fenomen periculos pentru arhitectura românească și simbolurile comunitare românești din Ardeal. De ce legislația europeană pe fonduri europene a ajuns să aibă preemțiune față de legislația națională, cu încălcare până la urmă a Constituției României? De ce doar simbolurile românești sunt doborâte cu buldozerul în marile orașe din Ardeal? De ce politicul, serviciile secrete și instituțiile culturale nu au prevenit acest fenomen de demantelare a elementului urbanistic național din Transilvania? Cine sunt acești ”khmeri roșii” care distrug simboluri arhitecturale în România și cu aprobarea cui? Asistăm la o ”revoluție culturală” împotriva monumentelor de for românești din Transilvania? Părerea mea că acest fenomen de distrugere a elementelor urbanistice de for românești din Ardeal va continua cu finanțarea cu fonduri europene. Doar schimbarea legislației în această chestiune și implicarea instituțiilor statului român la toate nivelurile se va reuși stoparea acestui fenomen de diluare identitară și ”mancurtizare” cuturală din Transilvania.

 

Noii cetățeni europeni din România vor privi la recentele ”zeități” integrate pistei de biciclete, nu la grupul statuar Școala Ardeleană, bustul lui Emil Racoviță sau la statuia lui Mihai Eminescu. La Oradea în urma protestelor opiniei publice, statuia lui Mihai Eminescu a fost eliberată din sicriul de lemn în care a fost ținută ani de zile. Acesta să fie viitorul urbanistic cultural al Uniunii Europene în România? La ce-i ajută pe români să ia bani europeni, ca să-și distrugă simbolurile și elementele de urbanism care-i identifică ca popor autohton și european?

Interesant, și ciudat în același timp, este că în aceste proiecte arhitectonice de modernizare urbanistică pe fonduri europene, monumentele de for care nu aparțin culturii poporului român din Ardeal sunt rămase pe soclu și puse urbanistic în evidență. Ceea ce s-a întâmplat la Cluj-Napoca cu monumentele nu este un fenomen particular izolat, ci, din păcate, integrat în fenomenul general de minimalizare a monumentelor de for românești din Transilvania în noile programe de gândire urbanistică. Asistăm la o politică conceptuală strict materialist-dialectică și limitată, doar ”finanțistă”, fără viziune și golită de substanță, care contribuie la distrugerea identității culturală a românilor ardeleni. Se pune, în urma acestor distrugeri pe fonduri europene a patrimoniului urbanistic românesc din Transilvania, întrebarea evanghelică firească: ”Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8:36-37). Să luăm deci aminte și să nu ne mai vindem sufletul nostru în Ardeal, să ne apărăm identitatea noastră și elementele simbolice de popor cu o cultură străveche în Europa. Fără spirit, nu existăm în Europa. Anihilarea unui popor se face prin ștergerea identității culturale și a simbolurilor de for.