Când acum câteva zile am văzut că Preafericitul Daniel l-a premiat pe Vasile Bănescu în cadrul unei festivități aniversare legate de centrul de presă Basilica m-am gândit imediat că se va întâmpla ceva în curând.

Am privit atent la poza Patriarhului Daniel cu Vasile Bănescu, care era fericit ca un școlar cu diploma omagială pe piept, și mi-a venit în gând ideea că acest premiu este unul de consolare și că atotputernicul purtător de vorbe progresiste din Patriarhia română va fi pus pe făraș.

Demisia lui Vasile Bănescu a produs deja o mare tristețe între teologii de cafenea și de salon virusați de idei neo-marxiste, care vedeau în dandy-ul cu vorbe meșteșugite și cuvinte prețioase la el un lider al ”emancipării” Bisericii din dreapta credință și din tradiția Sfinților Părinți.

Totuși, începutul decăderii lui Vasile Bănescu a început odată cu ciocnirea cu IPS Teodosie, viitorul mitropolit al Tomisului. Pe mulți credincioși români, clerici și ierarhi i-a deranjat impertinența afișată a unui laic neobrăzat de pe holurile Patriarhiei, ca să se ia obraznic de un ierarh al Sfântului Sinod, de arhiereii sfințiți pe linie apostolică și purtători de cârjă episcopală din neam în neam până la primii creștini ai catacombelor.

Vasile Bănescu a dorit să coaguleze o grupare progresisto-globalistă de teologi de salon în cadrul BOR pentru a reforma ceea ce nu se reformează niciodată - ceea ce vine de la Hristos Domnul - și pentru a impune calendare unite, catolice sau protestante.

Altfel, disputa teologică, dar nu numai, dintre IPS Teodosie și Vasile Bănescu în calitate de purtător de cuvânt al Patriarhiei, a fost una de notorietate de-a lungul anilor. Se izbeau două viziuni diferite: una tradițională, apostolică și în spiritul dreptei credințe reprezentată de IPS Teodosie și alta de tip neo-marxist globalist înfățișată de Vasile Bănescu.

Cu un tupeu de agitator de dinainte de 1989, Bănescu a sancționat mereu așa-zisele „derapaje” - în limbaj „deontologic” - ale arhiepiscopiei Tomisului. IPS Teodosie a replicat rareori și l-a acuzat prin purtătorul său de cuvânt că nu își publică CV-ul, că nu are o viață de familie conformă cu normele creștine, că vorbește fără aprobarea Patriarhului sau chiar că a modificat un text din Biblie. De asemenea, i s-a cerut în mod repetat demisia, inclusiv de către societatea civilă creștină.

IPS Teodosie a anunțat la începutul anului, prin avocat, că îl dă în judecată pe Bănescu, acuzându-l că „încalcă grav legea penală, respectiv principiul prezumției de nevinovăție”, prin afirmațiile făcute după ce IPS Teodosie a fost inculpat de DNA în urma unei însceneră Recorder. Cearta dintre un ierarh și un mirean spilcuit a ajuns în Sfântul Sinod la sfârșitul lunii februarie spre rușinea biroului de presă al patriarhiei care nu avea voie să permită unui laic numit să atace un ierarh miruit în scaunul episcopal. Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, a scăpat cu avertisment scris – „dojană sinodală” din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care l-a judecat pentru „răzvrătire, indisciplină și presiune publică”, după ce a insistat în repetate rânduri pentru ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de mitropolie, deși nu ar îndeplini criteriile. În realitate, Tomisul este mitropolie amintită de cronici încă din vremea consiliului de la Niceea, la 325.

Sinodul BOR a decis atunci reorganizarea Biroului de Presă al Patriarhiei, condus de Vasile Bănescu, intrat în conflict cu IPS Teodosie: „opiniile personale ale dlui. Vasile Bănescu nu sunt echivalentul unui comunicat de presă oficial ”.

Deci, de fapt, de la 1 martie Vasile Bănescu și-a pierdut puterea în Patriarhie, în urma revoltei ierarhiei și a poporului ortodox credincios alergic la progresismul neo-marxist reprezentat de teologii de salon, promotori de teologiei goale de conținut și purtători de discursuri cu sonorități fără conținut dogmatic. Vasile Bănescu cu postarile sale sofiste pe Facebook a creat tulburare în Biserica.

Așa că recenta premiere a lui Vasile Bănescu cu o diplomă a fost semnalul că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei e liber să plece la comilitonii de pe partea globalistă a istoriei.

De fapt demiterea lui Vasile Bănescu, pentru că aceasta este așa zisa demisie, înseamnă victoria aripii tradiționale a BOR, a reprezentanților milenari ai dreptei credinței și, nu în ultimul rând, a vlădicăi IPS Teodosie, care simbolic reprezintă aripa conservatoare revelatoare a Bisericii Ortodoxe Române pe calea mântuirii poporului român creștin-ortodox.

Vasile Bănescu nu se abține să nu vorbească în așa-zisa demisie despre un ”creștinism european și occidental”. Dovedește că în 15 ani cât a lucrat la Patriarhie, Bănescu nu a înțeles cu adevărat ce înseamnă ortodoxia mântuitoare.

Venirea unui preot la biroul de presă al Patriarhiei Române este un lucru firesc de reîntoarcere la tradiție. Doar un preot știe cel mai bine ce dorește cu adevărat Biserica și doar un cleric înțelege cum trebuie să vorbească cu un ierarh, membru al Sfântului Sinod.

Paradoxal, studiile superioare din Marea Britanie ale noului purtător de cuvânt par o carte de vizită decupată dintr-o clasică foaie de parcurs spre viitoarele funcții prestabilite.

Deocamdată să ne bucurăm de victoria ortodoxiei la Patriarhia Română. Ortodoxia română se dovedește un zid, care nu se dărâmă de faima unui Baiazid modern progresist, ce vrea reformă cu orice preț până la lichidarea BOR, stâlpul fundamental al spiritualității românești în fața furtunii ateismului trecător.

Poporul ortodox român a repurtat azi o frumoasă victorie morală pe linia tradiției apostolice de la Sfântul Andrei încoace.

NapocaNews