Doamna Cristela Georgescu a declarat că ea este vocea lui Călin Georgescu, dar este mai mult de atât. Este vocea a milioane de români. Milioane de români care stau tăcuți, care își duc nemulțumirile în tăcere și care, din diferite motive, nu reușesc să spună public tot ceea ce gândesc și tot ceea ce simt în legătură cu situația în care se află România.
Este vocea a milioane de români care au ales să tacă, unii probabil de teamă să vorbească, pentru a nu fi cenzurați, urmăriți în vreun fel de anumite persoane sau puși în situația de a suporta consecințe pentru opiniile pe care le exprimă. Români care au ajuns să fie atât de nervoși, atât de revoltați și atât de dezamăgiți de ceea ce se întâmplă în această țară, încât nu-și mai găsesc cuvintele pentru o exprimare politicoasă.
Pentru că există și o limită a răbdării. Există o limită până la care oamenii pot să îndure, să accepte și să privească în tăcere ceea ce se întâmplă în jurul lor. Iar atunci când nemulțumirile se adună, când dezamăgirile se repetă și când oamenii nu mai văd nicio schimbare, vine și momentul în care cuvintele nu mai pot fi alese cu aceeași răbdare și politețe.
Este vocea românilor care s-au săturat și tac, pentru că așa sunt ei, modești. Români care nu caută să iasă în evidență, care nu își exprimă nemulțumirile în fiecare zi în fața camerelor de filmat și care nu au posibilitatea să își facă auzită vocea în spațiul public. Dar faptul că tac nu înseamnă că sunt mulțumiți. Faptul că nu vorbesc nu înseamnă că nu văd, că nu înțeleg sau că nu sunt afectați de ceea ce se întâmplă în România.
Unii poate nu au acea doză de curaj necesară pentru a ieși în stradă și a-și exprima public nemulțumirile. Alții au avut acest curaj, au ieșit în stradă, au protestat, și-au strigat nemulțumirile și au sperat că vocea lor va fi auzită. Numai că, atunci când au văzut că nu s-a întâmplat nimic, au rămas dezamăgiți.
Au protestat, și în zadar. Au ieșit în stradă cu speranța că lucrurile se vor schimba, că nemulțumirile lor vor conta și că cineva va ține seama de ceea ce cer. Dar au rămas cu aceeași dezamăgire, cu aceleași întrebări și cu sentimentul că toate acele eforturi nu au dus la rezultatul pe care îl așteptau.
Și tocmai de aceea sunt atât de mulți români care au ales să tacă. Nu pentru că nu mai au nimic de spus, ci pentru că au spus, au protestat, au așteptat și au rămas dezamăgiți.
Este vocea celor care nu reușesc să spargă anumite bariere și să ducă mesajul mai departe, inclusiv peste hotare, așa cum face ea în unele podcasturi cu jurnaliști străini.
Sunt români care au foarte multe lucruri de spus, dar care nu au posibilitatea să ajungă în fața unui public numeros, să fie ascultați de jurnaliști străini sau să explice ceea ce se întâmplă în România. Sunt oameni ale căror nemulțumiri rămân între pereții propriilor case, în discuțiile cu familia, cu prietenii sau cu cei care împărtășesc aceleași dezamăgiri.
Iar atunci când Cristela Georgescu vorbește în fața unor jurnaliști străini și duce aceste mesaje dincolo de granițele României, vocea ei capătă o însemnătate care depășește simpla transmitere a mesajelor lui Călin Georgescu.
Este vocea tuturor celor care sunt nemulțumiți de actualul sistem din România. A celor care nu se mai regăsesc în ceea ce se întâmplă în această țară, a celor care și-au pierdut încrederea în promisiuni, în discursuri și în toate acele explicații care nu le-au adus nicio schimbare în viața de zi cu zi.
Este vocea românilor care au obosit să aștepte, care s-au săturat să fie dezamăgiți și care nu mai vor să vadă aceeași dezbinare între oameni. Români care au nevoie să fie ascultați, să fie respectați și să simtă că nemulțumirile lor nu sunt ignorate.
Este vocea calmă și blândă de care avem nevoie în această perioadă grea prin care trece poporul român.
Pentru că, într-o societate în care nervii sunt întinși la maximum, în care nemulțumirile sunt tot mai mari și în care oamenii ajung să se certe între ei din cauza diferențelor de opinie, avem nevoie și de o voce care să transmită mesajele cu calm, cu răbdare și cu demnitate.
O voce calmă nu înseamnă o voce slabă. O voce blândă nu înseamnă lipsă de fermitate. Iar faptul că un mesaj este transmis fără țipete și fără jigniri nu înseamnă că acel mesaj este mai puțin puternic sau că nemulțumirile din spatele lui sunt mai puțin importante.
Dimpotrivă, există momente în care calmul și fermitatea pot transmite mult mai mult decât o reacție plină de nervi. Există momente în care oamenii nu mai au nevoie de încă un motiv de ceartă, ci de cineva care să le vorbească limpede, care să le transmită un mesaj de unitate și care să le arate că nu sunt singuri în ceea ce simt.
Și de aceea spun că doamna Cristela Georgescu nu este doar vocea lui Călin Georgescu, vocea care ne aduce mesajele de la el, ci este vocea a milioane de români care au nevoie de o îndrumare în momentul de față.
Este vocea celor care nu au curajul să vorbească, a celor care au vorbit și nu au fost ascultați, a celor care au protestat și au rămas dezamăgiți, a celor care nu reușesc să își ducă mesajele mai departe și a celor care, deși tac, poartă în ei o nemulțumire profundă față de actualul sistem din România.
Este vocea acelor români care au nevoie să vadă că cineva îi poate uni, că există un mesaj în jurul căruia se pot regăsi și că nu trebuie să rămână permanent împărțiți în tabere, învrăjbiți unii împotriva celorlalți.
Pentru că dezbinarea nu face decât să adâncească nemulțumirile și să îi îndepărteze pe oameni unii de ceilalți, într-un moment în care poporul român are nevoie de unitate, de respect și de încredere.
Cristela Georgescu nu este doar vocea lui Călin Georgescu. Este și vocea acelor milioane de români care au tăcut, care au îndurat, care au protestat, care au rămas dezamăgiți și care au nevoie, în momentul de față, de îndrumare și de unitate.
Avem nevoie să vedem că cineva îi poate uni pe acești oameni, că nemulțumirile lor nu rămân fără ecou și că putem să nu mai fim dezbinați.


Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Deci dracu și-a făcut bine treaba..
Deci acum e rândul nostru..
Doamne, miluiește.