foto: Capital
Povestește Marin Preda în volumul Imposibila întoarcere o întîmplare din 1954, anul apariției în cinematografe a filmului Desfășurarea, ecranizare a cărții sale apărute în 1952:
„După vizionarea la școala din sat a filmului Desfășurarea consăteanul meu Ilie Barbu, care n-are, în afară de nume, nici o legătură cu Ilie Barbu din nuvelă și din film, a fost chemat la sfatul popular de către doi inși de la raion.
― Tovarășe Ilie Barbu, i-au spus aceștia, dumneata l-ai cunoscut pe Marin Preda. Ce poți să ne spui despre el?
La care Ilie Barbu, ce s-o fi gîndit el și ce socoteli și-o fi făcut, s-o fi gîndit și la soarta mea (n-a înțeles ce rost are această întrebare și cine ar fi cei care i-o adresează), dar s-a gîndit, bineînțeles, și la soarta lui, pe care trebuia negreșit s-o pună la adăpost pentru părerea pe care ar fi putut s-o aibă despre mine, și pe care trebuia s-o exprime fără ocol; le-a dat următorul răspuns:
― Tovarăși! Marin Preda a fost un prăpădit. Trăiască Partidul Comunist!”
Sîntem în 1954. Era acest Ilie Barbu atît de nerod încît să răspundă astfel unei întrebări normale? Nu, nu era- sugerează Marin Preda, unul dintre cei mai mari cunoscători ai sufletului românesc din Istoria literaturii noastre. Ilie Barbu era un om simplu care voia să supraviețuiască. Și cum altfel puteai supraviețui în comunismul anilor 50 decît repetînd papagalicește ceea ce spunea Partidul?
Despre fostul ambasador al României la Moscova, Vasile Soare, am scris și am vorbit în numeroase rînduri. Puțini sînt nu doar ambasadorii, dar și demnitarii postdecembriști, care să fi făcut atîtea pentru țara asta ca Vasile Soare. Timp de 10 ani, fără a-și neglija îndatoririle din fișa postului, Vasile Soare s-a ocupat de soarta românilor morți în Rusia în timpul campaniei din Est, fie în luptă, fie în lagărele de prizonieri. Grație osîrdiei sale s-a putut publica o listă cu 21 000 de prizonieri români identificați, lagărele în care au murit aceștia și locurile de înhumare. Urmașii de azi ai celor morți în imensitatea Rusiei au aflat astfel unde au murit și unde au fost înmormîntați înaintașii lor.
Vasile Soare nu s-a mulțumit cu atît.
S-a zbătut pentru ca pe întreg teritoriul Rusiei să se ridice monumente comemorative în memoria prizonierilor de război morți în lagărele de concentrare. Vasile Soare – și eu pot depune mărturie – a contribuit decisiv și la inaugurarea celor două cimitire de onoare românești – cel de la Rossoșka (la Stalingrad) și cel de la Apșeronsk (din Kuban). Cine știe cît de cît răceala cu care ne privesc autoritățile din Rusia în contextul relațiilor încordate București – Moscova, își dă seama cîtă energie, cît timp și cîtă inteligență a folosit Vasile Soare pentru lucrurile formidabile reușite în numele României. Urmînd exemplul multor ambasadori români, Vasile Soare putea să doarmă pe cuptor timp de 10 ani, realitate și de faptul că practic în acești ani relațiile româno-ruse au fost practic inexistente și prin urmare activitatea de ambasador la Moscova s-a redus drastic. Pentru tot ce a făcut Vasile Soare ar fi trebuit să primească Steaua României.
Vasile Soare e din Vulturu, comună de lîngă Focșani. Primarul Focșaniului, Valentin Misăilă, s-a gîndit să-l răsplătească cu Titlul de cetățean de onoare al Municipiului Focșani. Ce înseamnă cetățean de onoare a orașului Focșani într-o țară în care Steaua României o au toți neisprăviții? Mai nimic. Cu toate acestea, om serios, Vasile Soare, în prezent ambasador al României în Azerbaidjan, a primit bucuros propunerea și supunîndu-se procedurii și-a prezentat prin Zoom realizările ca ambasador în Federația Rusă.
Ei bine, consilierii PNL, aflați sub conducerea unuia dintre cei mai siniștri baroni locali ai partidului de Guvernămînt – Ion Ștefan, zis Grindă – s-au opus ca Vasile Soare să fie declarat cetățean de onoare al orașului Focșani.
Argumentul?
Vasile Soare a fost ambasador al României în Est și nu în Vest! Dacă ar fi fost ambasador în Vest ar fi meritat votul consilierilor PNL. Cel puțin așa a susținut în ședință consiliera PNL Livia Marcu:
„Sunt Livia Marcu, consilier local din cadrul grupului PNL, și aș începe spunând că și bunicul meu a fost prizonier, cred că tot vreo 7 ani, și e bine că ne referim la jertfa pe care românii au făcut-o în cel de-al Doilea Război Mondial, însă, în același timp sunt doctor în filologie și teza mea de doctorat se referă la paradigma activității în spațiul european. (…)
De aceea, aș vrea să reamintesc că suntem o țară pro-europeană și mi-ar fi plăcut să aflu că avem deschidere și către spațiul european, într-adevăr în ceea ce facem ne asumăm și această etichetare atunci când suntem în slujba unui spațiu ideologic reprezentativ și mă refer la Rusia sau la Uniunea Sovietică de dinainte de 1989. În acest sens, aș dori să fim mai ponderați atunci când vorbim de relația cu Rusia, este o relație diplomatică, este extrem de delicată, însă aș dori, și orașul Focșani să fie un oraș deschis comunicării către spațiul european în egală măsură și mai mult decât atât să vedem că, după 30 de ani de la revoluție, se întâmplă lucruri importante aici, ceea ce se observă mai greu.
De aceea și implicarea noastră, nu neapărat politică, pe plan structural trebuie să fie mai intensă și înțelegem că că e loc sub soare pentru toată lumea, însă principiile pro-europene ar trebui să învingă.”
Așa cum se recomandă, Livia Marcu e profesoară și doctor în Filologie. Poate fi un profesor, care pe deasupra mai e și doctor în Filologie, atît analfabet încît să refuze ambasadorului nostru la Moscova diploma de cetățean de onoare al orașului Focșani pe motiv că Focșaniul și Vrancea sînt teritorii proeuropene?
Evident, nu.
Livia Marcu e consilieră PNL. Partidul a pricopsit-o cu postul de director al Casei Corpului Didactic. Se spune prin Focșani că e cumătra lui Ion Ștefan și urmează să fie promovată ca secretar de stat în Ministerul Educației. Ca membră PNL, ea știe că Șeful Suprem al Partidului, Tovarășul Klaus Iohannis, a zis că România trebuie să stea cu fața la Vest și cu fundul la Est. Sînt aproape sigur că nu e analfabeta pe care o dezvăluie intervenția ei halucinantă, unică în istoria neroziilor postdecembriste. Ca și Ilie Barbu din 1954, pentru a nu greși și evident a pierde funcția din Focșani și funcția promisă la București, ea s-a gîndit să repete papagalicește ce a auzit la ședințele de partid: Că trebuie să fim cu fața spre Vest și cu fundul spre Est!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ridicolul politrucilor nostri ar fi subiect excelent de o dramedy in stil Emir Kusturica. Filoloaga focsaneana pro-europeana are o inglorioasa limba de lemn ce te trazneste. De-am avea azi un Caragiale al regiei cinematografice ar scoate cateva capodopere ale genului, ca material exista garla in tzarisoara.
Oricum, limba asta de lemn, in texte repetitiv identice de la un politruc la altul, si atitudinea fricoasa, ca nu care cumva sa para slabi de inger si banuiti ca prea ingaduitori vreun milimetru cu "dujmanii" de la est, tradeaza ca exista un ordin dur pe garnizoana de la Marea Cupola. Si trepadusii zelosi se intrec pe sine sa faca impresie artistica si sa-si tina locul caldut, dand cu mucii prin toate... Vai de noi!