Wikipedia/ PS News
Vineri, 11 februarie 2022, ora 23.42 Der Spiegel a publicat pe site, sub semnătura a patru redactori – Maik Baumgärtner, Matthias Gebauer, Martin Knobbe și Fidelius Schmid (Ilf și Petrov au lansat scrisul în doi, presa germană inaugurează scrisul în patru!) – articolul intitulat: „CIA se așteaptă la un atac rusesc săptămîna viitoare” care debuta în chip de Breaking News:
„Situația din Ucraina escaladează dramatic: conform informațiilor primite de SPIEGEL, SUA și-au avertizat aliații din Europa că se tem de un atac rusesc miercuri.
Serviciile de informații americane i-au avertizat pe aliații NATO mai urgent decît oricînd cu privire la un atac iminent al Rusiei asupra Ucrainei. Potrivit informațiilor primite de Spiegel, atît serviciul secret al SUA, CIA, cît și armata SUA, pe baza unor noi informații ,au informat vineri guvernul german și alte state NATO că se tem că atacul ar putea avea loc încă de miercurea viitoare.
Potrivit mai multor diplomați și militari, în ședințele informative (briefing-uri) ținute în secret, SUA au oferit multe detalii. Mai exact, au fost descrise rutele pentru invazia rusă, precum și unitățile ruse individuale și ce sarcini își vor asuma. Data posibilului început al invaziei a fost 16 februarie.”
Preluată de toate agențiile de presă, informația dată ca sigură de publicația nemțească, a provocat în Europa și în lume o isterie de proporții lesne de rezumat prin propoziția:
Miercuri, 16 februarie 2022, fix, începe Războiul mondial.
Asta deoarece o invadare a Ucrainei de către Federația Rusă poate fi focul de pistol de la Saraievo, cel care a declanșat Primul Război Mondial.
Isteria a fost susținută, fără invocarea CIA, de CNN, postul de fake news-uri exemplare în campania împotriva lui Donald Trump.
Planuri de invadare a Ucrainei, șterpelite de „un serviciu de informații” din buzunarul de la spate al pantalonilor lui Putin, au fost publicate în cîteva rînduri de Bild. Bild e însă o publicație specializată în chiloți și adultere. Spiegel, chiar dacă la un moment dat a sfeclit-o cu un așa-zis jurnal intim a lui Hitler, trece însă drept o publicație serioasă.
Informația s-a rostogolit pe întreaga planetă fără a ridica semne de întrebare și pentru că, spre deosebire de Bild, Spiegel a procedat mai subtil și prin asta mai perfid. Spre deosebire de Bild, Spiegel nu invocă ”un anume serviciu de informații”, ci chiar CIA și Serviciile Secrete ale Pentagonului. Publicația scrie că Agenția, dar și Serviciile secrete ale Pentagonului au livrat informația Guvernului German, precum și altor guverne ale țărilor membre NATO. (Și Guvernului Ciucă?!). Dacă ar fi spus că informația a fost luată de cei patru redactori de la CIA, ea și-ar fi pierdut din credibilitate. Cititorii s-ar fi întrebat cum au pus mîna pe ea cei patru semnatari. Dar așa, prin precizarea că a fost dată deja Guvernului Federal se presupune că Der Spiegel are o sursă la cabinetul cancelarului.
Am consacrat un lung eseu, intitulat Radiografia știrilor din surse, felului în care personajul Caracudi, din proza Reportaj, a lui Caragiale născocea știri pe bancă în Cișmigiu, date ca informații sigure despre întîmplările de la Palatul Regal, mai precis despre discuțiile lui Carol I cu premierul Ion C. Brătianu, zis Vizirul. Știrile născocite în Cișmigiu de Caracudi au ridicat urieșește tirajul publicației Revolta națională, care-l angajase pe ziarist. În eseu, am răspuns întrebării de ce erau crezute de cititorii Revoltei naționale gogoșile lui Caracudi. Revolta națională era o gazetă de Opoziție la lunga guvernare Ion C. Brătianu. Născocirile lui Caracudi aveau drept esență teza că Guvernul e pe ducă, deoarece Regele nu-l mai suportă pe I.C. Brătianu. Cititorii Revoltei, atît politicieni, cît și alegători, tocmai asta își doreau din răsputeri:
Căderea Guvernului.
Prin urmare, născocirile lui Caracudi mergeau în întîmpinarea dorinței cititorilor.
Născocirile din Der Spiegel, dar și din alte publicați occidentale, în chestiunea Crizei Ucraiana, merg și ele în direcția dorinței cititorilor: De a crede că Federația Rusă e noul Imperiu al Răului.
Continuarea la CristoiuBlog
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Apoi, în' 92 a izbucnit războiul din Yugoslavia. Aceleași reviste care creditau acel "atac terorist sârb" din piață din Saraievo ca fiind adevărat, scriau ca sârbii rapeau femei bosniece, cărora le implantau embrioni canini. Adică, cineva, undeva, împerechea câini, lua embrionii catelelor nu știe la ce vârstă, și proaspeți, vii, dădeau fuga după bosniece și le făceau fertilizare cu forța. Toată aceasta aberație a fost crezuta de marea majoritate a Austriei si a Germaniei! Doar a scris la ziar! Nimeni nu și-a pus intrebarea cum ar fi posibil, tehnic vorbind, asa ceva. Astfel, sârbii erau cei răi. Doar ei.
Exista o carte mica scrisa chiar în anii '90 la inceput(cred ca' 93) de către trei jurnaliști belgieni MINCIUNI MASS-MEDIA, unde la loc de frunte era și "Revoluția" din România. Merita citita. De-atunci dosarul minciunilor mass-media a tot crescut.
«Asta vrea publicul să citească, asta îi dăm»
Și, vs. cvasi-analfabetele texte care se înmulțeau: «ziarul nu își propune să-și învețe cititorii limba română»!
Cu alte cuvinte, Jack a dat tonul sub-calității cuvântului tipărit în presa românească, sub toate aspectele – de la validitatea informației servite cititorului până la claritatea exprimării într-o limbă română curată!
Păcat, Jack, putea fi numit «pe bune» maestru…
«Asta vrea publicul să citească, asta îi dăm»
Și, vs. cvasi-analfabetele texte care se înmulțeau: «ziarul nu își propune să-și învețe cititorii limba română»!
Cu alte cuvinte, Jack a dat tonul sub-calității cuvântului tipărit în presa românească, sub toate aspectele – de la validitatea informației servite cititorului până la claritatea exprimării într-o limbă română curată!
Păcat, Jack, putea fi numit «pe bune» maestru…