Cu siguranță am părut la sfârșitul acesta de an, mai „ciudat” decât par tuturor oricum! Mi-am făcut un „obicei”să nu mă „aliniez”opiniei generale, nici măcar prin tăcere, dacă aceasta nu-i și a mea și de obicei, nu prea este și a mea! Nu-mi doresc să fiu altfel, dar încerc tot timpul să fiu cinstit cu mine și cu restul lumii, iar lucru acesta, nu pare a fi apreciat de nimeni!

Nu am putut să răspund nimănui cu urarea de: „La mulți ani!”și am cerut și prietenilor să nu-mi ureze așa ceva! Sigur, nu a interesat pe nimeni, ce-mi doresc eu cu adevărat și mai ales că o astfel de urare, în zilele pe care le trăim și în cele care foarte sigur vor urma... sună a blestem, pentru mine cel puțin!

Nu știu cum simt alții, dar eu unul mă simt închis într-o închisoare, în care cei care conduc închisoarea, fac legile după bunul plac! Ce ai voie astăzi, nu neapărat ai voie și mâine, chiar dacă nu ai greșit cu nimic! Nici măcar dacă cooperezi, cu ei și faci ce tot ce ți se cere, nu poți fi sigur că vei primi ce ți s-a promis!Iar de promis nu ți se promit lucruri deosebite, ci mici libertăți, care până mai ieri, le avea fiecare! Ce mă sperie și mai tare decât „condamnarea”, ce pare pe viață, este faptul că suntem tot mai puțini cei care refuzăm cooperarea, sau încercăm să „evadăm” cumva, să forțăm o „eliberare”! De fapt „evadare”este greșit spus, pentru că practic, nu mai există locuri pe pământ care să nu fi devenit „închisori naționale”, din care ni se permite câteodată (încă) să trecem în alte „închisori naționale”, în cadrul „închisorii continentale”, de pe planeta Pământ, devenită și ea o închisoare!

În timp ce toți cei care încă nu s-au împăcat cu starea de fapt consideră că problema se rezolvă prin strigăte și care marșuri în fața „birourilor”celor care par a conduce închisorile, eu ciudatul, pe care nu-l ia nimeni în seamă, cred că rezolvarea ar fi să-i „arestăm” noi pe „gardienii” care-i apără pe aceștia! Nici „gardienii” nu au mai multe drepturi, decât noi, dar sunt orbiți de faptul că sunt de partea puterii! Am rămâne tot în „închisoarea” noastră, dar ar fi mult mai plăcut și cine știe dacă „eliberarea de gardieni” nu s-ar întinde cu repeziciune, pe tot Pământul?

Mie mi s-ar părea legal să folosim aceleași „mijloace de convingere” pe care le folosesc ei împotriva noastră: bastoane, gloanțe de cauciuc, gaze, tunuri de apă, câini și să nu luăm în considerare că am putea ucide, sau schilodi pe cineva, cum nici ei nu o fac, cu toate că pâinea lor și a familiilor lor, este muncită de noi, nu de cei pe care îi apără! Nu cred că cineva ar hrăni sau păstra un câine care apără hoțul de stăpânul care îl hrănește, ca să nu spun că probabil acel stăpân l-ar împușca pe loc, ca pe un câine turbat!

Mulți dintre noi și-ar pierde viața, dar cei care ar supraviețui și-ar recâștiga-o, pentru că o viață de sclav, numai viață nu poate fi numită! Cum să-i urezi unui sclav „La mulți ani!”? Unui sclav nu-i poți dori decât ELIBERAREA din sclavie, ori pentru asta trebuie luptat, fiindcă e mai greu de crezut că va veni din cer! Toată istoria poporului nostru, este o luptă pentru a rămâne liberi, sau a ne elibera, a ne păstra obiceiurile, limba și mai ales credința, lucruri pe care noi cei de astăzi le-am cedat și pe care nu le mai vom primi dacă nu suntem gata să murim pentru ele! Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și Sfânt nu au făcut demonstrații pașnice și aprobate de Pașa din Constantinopol, ci au pus mâna pe săbii chiar dacă, teoretic, nu aveau șanse de câștig! Și totuși au câștigat! Au câștigat! De ce? Pentru că luptau pentru o cauză dreaptă, pentru un drept lăsat de Dumnezeu, care nu poate fi folosit ca „recompensă”de nimeni! Nimeni nu ne poate oferi ce este al nostru!Nu am greșit nimănui cu nimic, ca să fim oropsiți! Nimeni nu are drept de viață și de moarte asupra noastră! Eu sunt doar sclavul lui Dumnezeu și nimănui altuia și asta pentru că vreau eu să fiu, nu pentru că Dumnezeu mă obligă! Și dacă Dumnezeu, care poate, nu obligă pe nimeni la nimic, cum poate un om, sau un grup de oameni, să creadă că au dreptul să o facă?

Deci ori ne trezim și facem ca „La mulți ani!” să devină din nou o urare, ori terminați cu blestemele și fiți atenți la comenzile stăpânilor, dând supuși din coadă, fericiți pentru metrul de lanț, pe care încă, îl mai aveți!

Ioan Sperling

Sibiu, 4.01.2022

Premiul II la Concursul de Eseuri ActiveNews - Era Covid și Marea Resetare - starea actuală, perspective, soluții, categoria SCHIȚE.