Astăzi, 20 mai 2024, se împlinesc 11 ani de la înveșnicirea regretatului Profesor si Istoric Gheorghe Buzatu. Pentru cei care l-am cunoscut îndeaproape, acest moment este un bun prilej de reculegere, nostalgie și, nu în ultimul rând, de pioasă rugă ridicată către Dumnezeu,  pentru odihna  sufletului robului său Gheorghe, "purtător de biruință" în multe bătălii pentru apărarea Adevărului istoric si a Dreptății Neamului Românesc.
Cercetător științific, prof. dr. Corneliu Ciucanu
(Centrul de Istorie și Civilizație Europeană din cadrul Filialei Iași a Academiei Române) 

Ioan Scurtu: Istoricul Gheorghe Buzatu, coleg și prieten

Pe Gheorghe Buzatu l-am cunoscut în 1960, când am participat, în delegația studenților Universității din București, la festivitățile prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la înființarea Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Studentul Gheorghe Buzatu ne-a așteptat la gară și ne-a condus pe tot parcursul prezenței noastre la Iași. Am petrecut multe ore împreună, prilej cu care am constatat că amândoi ne specializam în istoria contemporană a României și doream să cunoaștem această perioadă pe bază de documente. La încheierea vizitei, Buzatu ne-a condus la gară și de la fereastra vagonului i-am spus: „Pe cărările vieții, ne vom întâlni”. A făcut un semn de salut în semn de aprobare. Soarta a făcut ca aceste vorbe să devină realitate.

După absolvirea facultății, Gh. Buzatu a lucrat câțiva ani în învățământul preuniveritar și apoi a fost încadrat pe post de cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol”, iar eu am fost numit preparator la Catedra de Istoria României, Facultatea de Istorie a Universității din București. Am susținut doctoratul aproape în același timp: eu cu lucrarea Întemeierea și activitatea Partidului Țărănesc (1918- 1926), Buzatu cu România și trusturile petrolifere internaționale până în 1929. În timp, Gh. Buzatu a devenit cercetător științific gradul I și secretarul științific al Institutului, iar eu, profesor și șeful Catedrei de Istoria Românilor.

De-a lungul anilor, colaborarea noastră științifică a devenit un act firesc: ne întâlneam la Iași sau la București cu prilejul unor simpozioane, conferințe și dezbateri științifice. Instututul „A. D. Xenopol” edita un „Anuar”, iar Gh. Buzatu a insistat să colaborez și i-am trimis mai multe studii, care au fost publicate în această revistă. A inițiat colecția „Românii în istoria universală”, obținând colaborarea a zeci de specialiști, în rândul cărora mă număram și eu. Această colecție a cuprins peste 160 de volume. M-a solicitat - și nu am putut să-l refuz – să contribui la lucrările Nicolae Titulescu și strategia păcii (1982) și Actul de la 23 August 1944 în context internațional. Studii și documente (1984), pe care le-a coordonat. În 1992, a înființat - cu sprijinul profesorului Cristofor Simionescu, președintele Filialei Iași a Academiei Române - Centrul de Istorie și Civilizație Europeană, al cărui director a fost până în 1997, când, în urma unei mizerabile campanii dezlănțuite împotriva sa de urmașii lui Roller, a trebuit să demisioneze. Invidiat de mulți dintre colegii său, Gheorghe Buzatu nu și-a găsit un post de profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași și a trebuit să meargă la Craiova, onorând Facultatea de Istorie și apoi la Universitatea „Ovidius”, din Constanța.

După 1989, colaborarea noastră a continuat la cote superioare. Menționez faptul că, din inițiativa sa, am scris împreună o masivă lucrare monografică, intitulată Istoria Românilor în secolul XX (1918 - 1948), publicată de Editura Paideia, în 1999 (685 p.). La rândul meu, l-am solicitat să participe la realizarea volumului VIII din tratatul Istoria Românilor. România Întregită (1918 - 1940) și a colaborat la capitolele privind istoriografia și izvoarele și la cele vizând politica externă a României (1936 - 1940) ( prima ediție a apărut în 2003, ediția a II-a, în 2010).

Opera științifică a lui Gheorghe Buzatu este impresionantă. A abordat o gamă lagă de teme, de la istoria în opera lui Mihai Eminescu, la contribuția lui N. Iorga la dezvoltarea istoriografiei românești și universale, de la discursuri și dezbateri parlamentare la românii în arhivele Kremlinului, de la Nicolae Titulescu și V. V. Tilea, la Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu, de la România în anii neutralității (1939 - 1940) la „dosarele” celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea sa, Istoria secretă a celui de-al Doilea Război Mondial, publicată, în 1988, la Editura Științifică și Enciclopedică, deține - după știința mea - recordul de cel mai mare tiraj înregistrat vreodată de o lucrare științifică din domeniul Istoriei ( 250.000 de exemplare).

Am participat la festivitatea la care Primăria Municipiului Focșani i-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare” lui Gheorghe Buzatu, prilej cu care a fost evidențiată prodigioasa activitate științifică a acestui mare istoric român. Atât în materialul prezentat, cât și în luările de cuvânt ale mai multor participanți - inclusiv, profesori universitari din București, Iași, Craiova, Constanța - s-a făcut referire la faptul că Gheorghe Buzatu nu a fost primit în Academia Română, conchizându-se că „nemuritorii” de la Secția de Științe Istorice și Arheologie, toți la un loc, nu aveau o operă de dimensiunea celei realizate de sărbătorit. În volumul Omagiu istoricului Gheorghe Buzatu, coordonat de Horia Dumitrescu (1999), Florin Constantiniu avea să scrie: „la refuzul ca Gh. Buzatu să fie primit în Academie, mi-au venit în minte cuvintele evanghelice «Întru ale sale a venit, și ai săi nu l-au primit», dar că „Gh. Buzatu este prea sus pentru a fi atins de ingratitudinile meschine” (p. 9).

Am beneficiat timp de peste cinci decenii de prietenia lui Gheorghe Buzatu, care m-a onorat cu inițierea și participarea la volumele ce mi-au fost dedicate: Omagiu istoricului Ioan Scurtu, coordonat de Horia Dumitrescu (2000, 822 p.) în care a scris un emoționant omagiu intitulat „Profesorului Ioan Scurtu la împlinirea a 60 de ani”; în 2010, Gheorghe Buzatu a coordonat împreună cu Marusia Cîrstea, Horia Dumitrescu și Cristina Păiușan-Nuică lucrarea Iluzii, trădare și terorism internațional -1940. Omagiu Profesorului Ioan Scurtu (2 vol., 534 + 597 p.), în care a scris „Profesorul Ioan Scurtu -70”. Spirit enciclopedist, Gheorghe Buzatu a coordonat colecția „Opera Omnia”, editată de Aurel Ștefanachi, la Tipo Moldova, în care a inclus și 31 de cărți publicate de mine. Mi-a revenit mie rolul de a continua aceast grandios program, în care s-au tipărit„100 de cărți la 100 de ani de la Marea Unire”.

De Gheorghe Buzatu, m-am despărțit într-un mod cu totul neașteptat: în ziua de duminică, 19 mai 2013, am participat împreună la simpozionul organizat de profesoara Oltea Rășcanu- Grămăticu, la Bârlad. Ca de obicei, Buzatu a fost într-o vervă deosebită, comunicarea și intervențiile sale la discuții fiind substanțiale. După simpozion, m-a condus la gară, dânsul urmând să plece peste o oră cu mașina, la Iași.

A doua zi, 20 mai, la ora 9,00 am primit, ca de obicei, prin e-mail „revista presei” făcută de dânsul pentru săptămâna precedentă.

La ora 11,00, colaboratoarea dânsului, doamna Stela Cheptea, directoarea Centrului de Istorie și Civilizație Europeană, m-a sunat: „A murit Gheorghe Buzatu”. 

Am rămas perplex; mi-a spus că era la birou și, la un moment dat, a căzut de pe scaun, dânsa a chemat Salvarea, dar totul a fost în zadar. Am publicat, atunci, în revista „Annals of the Academy of Romanian Scientists”, seria Istorie, nr. 2 / 2013, articolul „Gheorghe Buzatu - așa cum l-am cunoscut”, în care am prezentat activitatea acestui mare istoric, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România și am încheiat astfel: „Gheorghe Buzatu a plecat dintre noi, dar ne-a lăsat o OPERĂ nemuritoare, o adevărată școală la care s-au format studenții, masteranzii și doctoranzii săi, o pildă de patriotism autentic.

Eu am pierdut un coleg, de prietenia căruia am beneficiat timp de cinci decenii și un colaborator apropiat pe tărâmul istoriei contemporane”. Aceste cuvinte sunt pe deplin adevărate și astăzi, la 10 ani de la plecarea fizică a lui Gheorghe Buzatu dintre noi.

Extras din

Petrol, spionaj, război, dictaturi - Gheorghe Buzatu în „Dosarele Istoriei”

Ediție îngrijită de:
Mircea-Dorel Suciu

Au colaborat:
Vasile Buga, Marcel D. Popa

Univers Enciclopedic GOLD