Hollywood-ul ne-a învățat că extratereștrii sunt fie distrugători însetați de sânge, fie experimente sinistre ale imaginației umane. De la razele letale ale marțienilor din filmele clasice până la masacrele apocaliptice din blockbusterele moderne, scenariul e același: ei vin, noi pierim. Excepțiile, precum naivul „ET”, sunt rare, dar chiar și acolo, în spatele dorinței lui de a „telefona acasă”, stă un chip care nu inspiră încredere.
Dar de ce nu ne-am întreba altceva? De ce să călătorești distanțe astronomice doar pentru a face rău? O asemenea logică e pur omenească. Noi, oamenii, am transformat războiul într-o artă, cuceririle în virtute, iar cruzimea în strategie geopolitică. De mii de ani ne dezlănțuim furia asupra propriei planete. Dacă am avea mijloacele necesare, am întinde aceste practici până în adâncurile Universului.
Privind la istoria noastră, suntem cei care invadăm, cotropim, distrugem, toate acestea sub pretextul unui ideal mai înalt. Filme precum „Avatar” ne arată clar oglinda: oamenii, cu armele lor și lăcomia fără margini, atacă o civilizație superioară spiritual, doar pentru a-i prăda bogățiile. Nu extratereștrii sunt cei care ne temem că ne-ar ataca. Noi suntem monștrii din poveste.
Mai amuzant e spectacolul „specialiștilor” care discută cu aplomb despre planurile extraterestre. Fără să fi văzut vreodată un vizitator cosmic, ei presupun genociduri, dezastre și o demență dictatorială pe care o proiectează cu mare siguranță. În loc să ne întrebăm ce mentalitate ar avea o civilizație care a descifrat secretele călătoriei interstelare, ne imaginăm că vor fi la fel de primitivi și violenți ca noi.
De ce ar vrea extratereștrii să distrugă totul? Ce rost ar avea o asemenea risipă de energie? Dacă le-ar trebui apa noastră, am putea s-o exportăm. Dacă le-ar trebui cunoștințele noastre, ar pleca dezamăgiți: suntem încă prizonierii propriilor erori. În fond, metodele de atac imaginate pentru „marțieni” seamănă izbitor cu intervențiile de „pacificare” ale marilor puteri de pe Pământ.
Noi suntem cei care destabilizăm, care preluăm resurse și le răpim altora libertatea sub masca unor bune intenții.
Noi am pavat drumul spre iad cu aceste intenții, transformând violența într-un instrument de progres.
Și totuși, dacă extratereștrii ar veni, să mă chemați. Aș încerca să le vorbesc. Poate, doar poate, dacă vor crede că toți oamenii sunt ca mine, vor găsi motive să cruțe această planetă. O planetă care, în ciuda imperfecțiunilor noastre, încă merită salvată.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu ști să scrii cu diacritice. Pluralul extratereștrilor este cu un singur i.
În altă ordine de idei: de unde au căzut? Din copac? De pe munte? Din imaginația cuiva?
Au căzut toți? Chiar nu a mai rămas nici unul acolo? Ori și cei rămași sunt la fel ca și cei căzuți?
De acord cu autorul articolului:
1. „Hoțul se teme de furat!”. Nu putem vedea la alții decât ceea ce avem sau am avut noi...
2. Dacă întâlniți extratereștri, vă rog să mă chemați și pe mine. Dacă nu îi conving să ne cruțe, poate îi conving să mă ia cu ei. Că uneori îmi vine să merg înapoi în „gaura” din care am ieșit. Mă gândesc că acolo nu aș întâlni atâta diversitate câtă există în specia numit... umană.
Cred că glumiți.. pe toate planurile.
"Când ești la oraș, diavolul vine sub diferite chipuri: un prieten, o carte, o femeie, un dușman; când ești în singurătate, el vine personal."Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria
“Hollywood-ul ne-a învățat că extratereștrii ..vin, noi pierim.”
Nu chiar ..vine Tom Cruise și..ne salvează. Sau nu.
Salvarea e de aproape 2000 de ani.. la/în Hristos! La/în Biserica Sa!
Doamne, miluiește.
Contramiiralul Ilie Stefan comandantul unitatii de scafandri militari a plecat personal cu submarinul 609 (cica Delfinul acum) sa vada si el invazia de pe mare. S-a intors dupa 6 ore ca nu era nimic. A doua zi a iesit cu escortorul 283 (acum Midia) ca nu-s ce faceau unii la platforme. A revenit dupa cateva ore ca nu se intampla nimic. Era razboi electronic.
Cel care intretinea teama si anume Contramiral Iordache a ramas in functie mult timp dupa 90 iar Ilie Stefan a fost trecut in rezerva in ianuarie 90.
Dumnezeu sa-l ierte ca a fost un om cinstit, patriot si profesionist.