„Atâția ani am stat împotriva turcilor cu oamenii mei și cu puținul ajutor al țării mele, necruțând niciodată sângele pentru Ardeal, care sub apărarea mea n-a cunoscut niciodată nici o pagubă și este întreg.” Mihai Viteazul.
Mă cutremură aceste cuvinte scrise cu sângele lui vărsat pentru Ardeal. Cum mă cutremură o precizare teribilă din titulatura lui ca „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei". La ce se va fi gândit când sublinia că, sub apărarea lui, „Ardealul este întreg”? Dar că el e Domn „a toată Țara Moldovei?" Ce răni terifiante vedea el în acel viitor însângerat, care să spintece Ardealul, să nu mai fie întreg, așa cum e sub apărarea lui, care să despice Moldova, să nu mai fie toată, așa cum e când el îi e Domn?
Întreg și toată – marile, zguduitoarele lui obsesii: să fie Țara întreagă și toată.
Și Doamne, Dumnezeule!, nouă ne-a fost dat să trăim cu acele răni pe care el le vedea, știa că vor fi, dar nu va mai fi el să ne ia sub apărarea lui.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.