La 23 mai 2023, CEDO a pronunțat Hotărârea în cazul Buhuceanu și alții vs. România (nedefinitivă), prin care a constatat inexistența la noi a unui cadru legal de recunoaștere și protecție a dreptului la respectarea vieții private și de familie a cuplurilor de același sex.
Mai exact, în raport cu contextul factual al cauzei, Curtea solicită Guvernului legiferarea parteneriatului civil între persoane de același sex, ca alternativă la legiferarea căsătoriei între aceste persoane. De semnalat că, în dezacord cu cele arătate, Asociația Accept România, organizația persoanelor LGBT, a susținut că Hotărârea Curții ar obliga statul „să permită căsătoria între persoane de același sex”.
Față de situația creată, opinia clară a Partidului Național Țărănesc Maniu-Mihalache este că, în ipoteza în care în viitor România ar fi obligată prin hotărâre a CEDO să recunoască partenerilor civili de același sex un drept la adopție, Guvernul va avea obligația de a formula rezerve față de o asemenea soluție pe temeiul articolului 19 din Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor. Motivarea impunându-se de la sine: CEDO are obligația să interpreteze drepturile consacrate de Convenția europeană a drepturilor omului în acord cu semnificația acestor drepturi în ordinea juridică de la data semnării Convenției și Protocoalelor sale adiționale.
Or, la data semnării
Convenției, precum și la cea la care România a ratificat-o (20 iunie 1994), dar
și la această dată, acest tratat avea și are, între mai multe altele, pe tema
în discuție, dispoziții privind copilul exclusiv în cadrul "căsătoriei dintre
bărbat și femeie” (articolul 12 din Convenție) și exclusiv în raport cu "soții”
- "bărbat și femeie” - (articolul 5 din Convenție). În plus, jurisprudența
constantă a CEDO a statuat inechivoc că statelor nu li se poate impune să
legifereze căsătoria între persoane de același sex.
Împrejurările de fapt și
de drept de mai sus sunt validate inclusiv de principiul statuat chiar de
articolul 14 din Convenție ("Interzicerea discriminării”), articol potrivit
căruia este interzisă orice deosebire pe criteriul sexului exclusiv cu privire
"exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție”, în
înțelesul anterior arătat. Din această perspectivă, în planul dreptului intern,
PNȚMM solicită soluționarea conflictului dintre dispozițiile articolului 462
alineatul 1 din Codul civil („Două persoane nu pot adopta împreună, nici
simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție”) și
cele ale articolului 6 alineatul 2 litera c din Legea nr 273/2004 privind
procedura adopției, prevederi care permit adopția de către cupluri de persoane
de același sex. Soluția legislativă ce se impune este abrogarea textului
precizat din Legea nr 273/2004. Parteneriatele civile, indiferent de sexul
persoanelor care le compun (deci inclusiv „concubinajul”), constituie în fapt
niște aranjamente juridice care nu garantează stabilitatea cerută de creșterea
și educarea copiilor, și nici nu întrunesc "garanțiile morale” cerute de Cod
civil pentru încuviințarea adopției.
Sub aceste aspecte, PNȚMM
se află în deplin acord cu ideea centrală a poziției publice pe care Patriarhia
Română a făcut-o cunoscută la 23 mai 2023, în sensul că domeniul dreptului
familiei este strâns legat de tradițiile culturale și istorice ale fiecărei
societăți și de concepțiile sale profunde. De altfel, argumentul prezervării
tradiției culturale și istorice se regăsește în chiar jurisprudența Curții de
la Strasbourg, care desemenază căsătoria dintre bărbat și femeie drept
„căsătoria tradițională” (naturală – nota noastră) „între persoane de sex
biologic diferit” (cauza Sheffieldt și Horsham vs. Regatul Unit).
30 mai 2023
Biroul de Conducere al PNȚ Maniu-Mihalache
Mircea Taloș - președinte executiv al PNȚ Maniu-Mihalache
Valerian Stan – secretar general al PNȚ Maniu-Mihalache
Liviu Petrina – președintele Senatului PNȚ Maniu-Mihalache
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
"Ideea federalizării Mănăstirii Nicula, așa cum reiese din scrisoarea pe care mi-ați adresat-o la 10 decembrie a. c. [2001 - n.n.] mi se pare de-a dreptul năstrușnică, dar nu și singulară. Dacă o seamă de intelectuali greco-catolici au îmbrățișat ideea unei Românii dezmembrate, de ce un altul nu ar aplica-o și asupra unei mănăstiri? Și dacă s-a pornit o campanie antiromânească, de ce nu i s-ar alătura și una antiortodoxă? Și pentru că vechile teme de atac - precum colaboraționismul, fundamentalismul, antieuropenismul - s-au demonetizat, de ce nu s-ar inventa o alta, nouă, care să zguduie mass-media, să mobilizeze energiile diasporei și să-i trezească din amorțire pe oamenii noștri politici?... Tema e simplă și de strictă actualitate: o vastă acțiune ortodoxă de demolare a vechilor biserici greco-catolice cu dublu scop: de a șterge urmele uniatismului și de a distruge obiectivele unor noi revendicări. Aceasta este tema pe care - precedată, ca în orice război, de susținute bombardamente mediatice - o lansează domnul dr. Traian Neamțu printr-un memoriu cu peste 2.000 de semnături și cu propuneri operative.
Că promotorii acestei teme ne atribuie intenții care ne sunt complet străine nu e de mirare. De mirare e că domniile lor nu au simțul ridicolului. (...)
Pe de altă parte, e greu de crezut că greco-catolicii, de-a lungul a două secole și jumătate, și-au păstrat intacte toate lăcașurile vechi. Și, dacă tot e vorba de demolări, oare cine a fost marele demolator în Transilvania? Oare nu generalul Bukow, cel care, cu tunurile și cu torțele, a distrus în 1761 zeci și zeci de mănăstiri ortodoxe? Până când, oare, va supraviețui strategia comunistă prin care călăul devine victimă și victima, călău?
Ce propune, în concret, memoriul domnului Neamțu? Nici mai mult, nici mai puțin decât ca guvernul, printr-o ordonanță de urgență, să stopeze noile construcții de biserici ortodoxe în perimetrul fostelor lăcașuri greco-catolice! Incredibil, dar adevărat!
În ce privește Nicula, domnia voastră propuneți o soluție salvatoare: mănăstirea să fie împărțită în două (dar să rămână totuși una!): greco-catolicilor să le revină partea vestică (adică partea dinspre intrare), iar ortodocșilor, partea estică (adică partea dinspre pădure); un fel de federalizare bipartită, balansată între poartă și fundătură... Genial!
Domnule Petrina, dacă nu știți, doresc să vă informez că Mănăstirea Nicula nu a fost niciodată și nu este revendicată de către Biserica Greco-Catolică și că ea nu poate fi obiect de discuții sau negocieri. Dacă nu știți, doresc să vă informez: Nicula, atestată documentar în anul 1552, a fost, este și va rămâne mănăstire ortodoxă, sfântă, sobornicească, unică și indivizibilă; acum, în pragul aniversării a 450 de ani de existență, ea rămâne centrul transilvan al pelerinajului universal, fără nici o discriminare confesională sau etnică; recentele atacuri greco-catolice, fără absolut nicio acoperire, privitoare la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nicula - în sensul că ea ar fi un fals (ceea ce presupune substituirea originalului printr-o copie) - reprezintă o minciună, o blasfemie la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și un atentat la evlavia poporului. Mai doresc să vă informez că în Mănăstirea Nicula a început o vastă lucrare de rectitorire în stil românesc (pe cine deranjează aceasta?) și că noile construcții se ridică pe alte amplasamente decât al actualei biserici de zid; dacă aceasta a fost construită cândva de greco-catolici, pictura ei a fost făcută de ortodocși, în ea se slujește și vă asigur că nimeni nu arde de nerăbdare să vadă chipurile sfinților risipite prin moloz.
Domnule Petrina, în Vechiul Testament ni se spune că armata regelui Antioh Epifan, informată fiind că iudeii păzeau cu sfințenie sabatul ca zi nelucrătoare, a atacat o comunitate evreiască în zi de sâmbătă și, în absența oricărei rezistențe, a măcelărit-o de istov. Treziți la realitate, Macabeii au hotărât să se apere chiar și în zilele de odihnă, ceea ce au și făcut. Vă mulțumesc, domniei voastre și celorlalți, că ne colindați cu pumnii tocmai în zodia pașnică a Nașterii Domnului. Sărbători fericite!"
(scrisoare semnată de IPS Bartolomeu Anania, publicată în "Renașterea", XIII, nr. 1 (143), ianuarie 2002, p.2. Republicată în volumul "10 ani cu Mitropolitul meu, Bartolomeu Anania (1998 - 2008). Amintiri la capătul dorului" de PS Macarie Drăgoi, Episcopul românilor din Europa de Nord, 2021, ed. Polirom, p. 204 - 206)
https://www.libris.ro/10-ani-cu-mitropolitul-meu-bartolomeu-anania-POL978-973-46-8706-0--p27129662.html