Principalele atu-uri cu care Vestul și-a îngenuncheat rivalele în 1990 – Prosperitatea și Libertatea – sunt astăzi detonate intenționat și sistematic pentru a face loc celui mai cumplit totalitarism.

Un editorial de Stephen Karganovic, publicat de Global Research, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Pe tot parcursul Războiului Rece – lungi decade de concurență între cele două blocuri - Vestul a prezentat două avantaje care au funcționat foarte eficient în favoarea sa.

Primul au fost confortul și prosperitatea pe care le asigura cetățenilor săi, pe care rivalii din Est nu le puteau egala.

A doua trăsătură care a dat Vestului, în ochii lumii, un avantaj competitiv imens, a fost acela că instituțiile sale reușeau, comparativ, să garanteze libertățile individuale.

Aceste două avantaje îngemănate, prosperitatea și impresia că Vestul prețuia libertatea, au neutralizat cu succes cea mai mare parte din criticile teoretice aduse modelului social și economic capitalist.

Aparentul angajament al Vestului de a respecta libertățile individuale a funcționat ca un magnet foarte puternic. Ca armă politică, și-a servit, astfel, foarte eficient scopurile.

Câtă vreme adeziunea riguroasă la domnia legii și respectul pentru drepturi și libertăți au fost considerate caracteristica lor distinctivă, societățile occidentale au fost percepute ca o alternativă dezirabilă la sistemele rivale, care ignorau adesea rigorile legii și nu făceau mare lucru pentru a reduce arbitrariul.

Această stare de lucruri a existat aproximativ până în anii nouăzeci, când blocul occidental și-a atins vârful de putere la nivel global, fiind perceput de marea majoritate ca un învingător triumfal în competiția cu adversarii săi.

De-atunci încoace, însă, peste tot în lumea occidentală, progresele sociale care au adus un minim de confort și siguranță oamenilor de rând sunt compromise în mod sistematic.

Sentimentul de siguranță juridică de care s-au bucurat timp de zeci de ani cetățenii din societățile occidentale se dovedește și el la fel de evanescent.

Abuzul, ilegalitățile și vulnerabilitatea la acțiunile puterii – fenomene comune prin alte părți, dar inexistente în practica societăților occidentale, ba chiar dispărute complet din memoria acestora – revin acum în forță.

Atât pe plan intern, cât și internațional, „domnia legii” s-a transformat rapid într-o caricatură irecognoscibilă. Această metamorfoză a devenit cunoscută, în batjocură, ca „ordinea bazată pe reguli”.

Cu o opoziție slabă spre inexistentă în plan intern, adesea chiar și fără ca publicul să realizeze, țările cele mai importante din „Vestul colectiv” s-au infectat de boala contagioasă a arbitrariului în interpretarea drepturilor inerente ale ființei umane și a aplicării principiilor legale care le protejează.

Transformarea aceasta, care, la scara istoriei privind, a avut loc cu o viteză fulgerătoare, a avut ca vârf de lance o cabală politică lipsită de scrupule și duplicitară, care ghidează evenimentele din spatele cortinei.

Aceasta a fost pusă în operă cu complicitatea unui sistem judiciar profund corupt și laș în îndeplinirea datoriile sale profesionale.

Prăbușirea legalității este, în general, precursorul unor lucruri și mai grave, care includ, inevitabil, abuzuri de putere din ce în ce mai scandaloase. Asta se poate ilustra prin exemple extrem de îngrijorătoare, dar care nu sunt câtuși de puțin izolate, și care descriu starea de lucruri din acele țări occidentale pe care toată lumea le invidia pentru libertățile lor.

Cititorii își mai aduc, poate, aminte de fraza „ne urăsc pentru libertățile noastre” – această afirmație falsă, făcută în 2001, deși nu a contribuit cu nimic la progresul cauzei libertății, a constituit introducerea pentru o orgie a distrugerii și masacrului.

O ilustrare șocantă a prăbușirii legii și ordinii este răpirea și încarcerarea ilegală în Germania, pe baza unor acuzații fabricate de delapidare, a avocatului german-american Dr. Reiner Fuellmich. Sistemul judiciar german participă întrutotul la această sinistră farsă.

Cabala Statului Paralel are multe motive serioase să-l urască virulent pe Dr. Fuellmich. El  fost cel care, în 2020, le-a stricat distracția, având temeritatea de a înființa Comisia pentru anchetarea pandemiei Covid, tocmai când experimentul de control social tocmai luase avânt.

Comisia, sub conducerea Dr. Fuellmich, a făcut o treabă extraordinară în expunerea motivelor sordide și obiectivelor criminale ale celor care au orchestrat urgența medicală inventată.

Asta a fost, pentru ei, o lovitură majoră, cu atât mai mult cu cât le-a fost aplicată în condițiile unei blocade informaționale aproape complete.

Țelul suprem al Dr. Fuellmich, poate prea ambițios, poate prea naiv conceput, de a crea un „Nürnberg” medical în care să-i ducă pe vinovați în fața justiției, nu a fost împlinit.

Dar numai faptul că i-a trecut cuiva prin cap să încerce i-a scos din minți pe cei pe care intenționa să-i supună rechizitoriului.

„Această agendă a fost pregătită de multă vreme”, spunea Dr. Fuellmich în concluzie la lucrările Comisiei.

„Precursorul ei fără succes a fost gripa porcină de acum 12 ani. Cei care au pregătit-o sunt un grup de indivizi psihopați și sociopați super-bogați care urăsc oamenii și le e frică de ei în același timp, care nu au niciun pic de empatie și sunt mânați de dorința de a obține control total asupra noastră, a tuturor oamenilor din lume”.

Dar a venit și vremea ca psihopații să se răzbune, iar operațiunea nu a fost excesiv de complicată pentru că se întâmplă că ei controlează toate pârghiile puterii.

Acum unsprezece luni, Dr. Fuellmich a fost încarcerat în Germania sub acuzații false aduse de o fostă colegă, care este posibil să fi fost infiltrată în Comisie de agențiile de securitate, cum că el s-ar fi folosit de bunurile organizației în scopuri personale.

Acuzație care, potrivit legii germane, este o contravenție și pentru care nu există niciun precedent de detenție preventivă de durată; or, pentru Dr. Fuellmich, ea a rezultat deja în 400 de zile de pușcărie în condiții ca la Abu Ghraib, numai că nu în Irak, ci în Germania. Vedeți aici o descriere a șocantelor condiții de detenție și aici dezonorantele deficiențe procedurale ale procesului în sine, care este acum în derulare.

Procedurile sunt tarate de practici incompatibile cu imaginea de Rechtsstaat pe care o cultivă, înșelător, Germania, alături de celelalte regimuri occidentale asociate ei.

În realitate, Dr. Fuellmich este persecutat pentru „infracțiunea” de a fi îndeplinit un serviciu public remarcabil, descoperind și documentând natura frauduloasă și fundalul sinistru al „pandemiei” Covid.

Dar acesta este numai vârful aisbergului în colapsul legalității în țările care se pretind campioanele „statului de drept”. Există și alte exemple care demonstrează că prăbușirea domniei legii are un impact sever asupra libertăților elementare ale indivizilor, care devin cu totul neapărați în fața cererilor unei Puteri care nu mai dă nimănui socoteală.

În Irlanda, întreaga familie Burke, o familie de credincioși creștini care refuză să îngenuncheze în fața dictatelor ideologiei de gen, a devenit ținta unei persecuții vindicative.

Unul dintre fii, Enoch, de meserie profesor, este și el de peste 400 de zile la pușcărie, ca și Dr. Fuellmich în Germania.

„Infracțiunea” lui Enoch Burke este că, în Irlanda fost-creștină și fost-catolică, el refuză să folosească pronumele preferat de unul dintre elevii lui, care pretinde că ar avea alt sex decât cel biologic.

Enoch Burke este un infractor pentru că susține că a achiesa la această șaradă ar fi o încălcare a principiilor lui religioase.

De fapt, Enoch este pedepsit pentru că refuză să se umilească, atât ca profesor, cât și ca ființă umană liberă, mărturisind mincinos, sub constrângere, că 2+2=5.

Or, stăpânii legii și sistemului educațional din Irlanda – care este evident că au luat-o complet razna -  nu acceptă nimic mai puțin decât o abjurare – renegarea convingerilor și conștiinței sale. Așa că Enoch rămâne închis într-o pușcărie din Irlanda, deși a fost asigurat că ar fi imediat eliberat dacă ar da un semn că se supune cerințelor lor delirante.

Pentru mai multe detalii despre magnitudinea oficială a acestei aberații, vedeți aici.

Fratele lui Enoch, Simeon Burke, care a absolvit dreptul cu onoruri, nu este primit în Baroul irlandez, pentru motive care nu au fost încă dezvăluite în întreaga lor claritate, dar par să aibă de-a face tot cu credințele lui religioase și viziunea lui despre lume, identică cu a fratelui Enoch. Se pare că, în Irlanda contemporană, asta descalifică profesional o persoană.

Ca să fie tacâmul complet, tatăl lui Enoch și Simeon, Enoch Burke Sr., a fost și el pedepsit pentru că a obiectat la simbolurile LGBT de pe mașinile Poștei irlandeze.

Pentru această insolență, contribuabilul Burke a fost informat că, de-acum încolo, nu are decât să vină singur la oficiul poștal să-și ridice corespondența, pentru că aceasta nu-i va mai fi livrată acasă.

Ca și în cazul Dr. Fuellmich, pedeapsa colectivă și exemplară aplicată familiei Burke este ținută departe de ochii publicului, pe cât posibil. Figuri politice și chiar religioase au refuzat să ia poziție sau să comenteze, iar media controlată se dă peste cap să ocolească subiectul.

Fără a finaliza, prin asta, portretul complex al declinului civilizațional, ci doar pentru a mai veni cu un detaliu extrem de îngrijorător, instituția poliției gândirii din romanul lui George Orwell, considerat cândva ficțiune literară, pare să fi devenit, între timp, lege în Marea Britanie.

Pentru moment, pare a fi un program pilot, poate precursor al unor lucruri și mai teribile care vor să vie. Ea operează sub forma interzicerii rugăciunii într-un anumit perimetru stabilit în jurul „clinicilor” pentru avorturi.

Rugăciunea incriminată ar fi, se presupune, pentru sufletele copiilor care pleacă din această lume din cauza atențiilor medicale administrate în acele stabilimente.

Efectuarea de astfel de servicii religioase, în privat, este acum interzisă pentru că poate fi o sursă de „hărțuire și stres” pentru angajații „clinicilor” și clienții lor.

Și – sinistru - potrivit ministerului britanic de interne, „oricine încalcă legea se expune la o amendă nelimitată”.

Te întrebi oare ce ar spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului despre aceste scheme de pedeapsă cu final nedeterminat. Oare a mai existat vreodată așa ceva în analele jurisprudenței civilizate?

Interacțiunea dintre poliția gândirii – care, evident, nu face decât să „execute ordinele” – și cetățenii suspectați de a fi încălcat mintal „legea” poate fi observată aici de toți iubitorii de libertate și demnitate umană.

Jalnica jurisprudență britanică (scepticii pot arunca o privire și aici) se poate mândri acum și cu trimiterea cu succes în judecată a unui om care a comis o crimă de gândire.

Veteranul armatei britanice Adam Smith-Connor a fost recent găsit vinovat de rugăciune în tăcere, infracțiune comisă în gând, pentru fiul său avortat, în „zona tampon” a unei „clinici” de avorturi.

Pentru această faptă, el a fost condamnat la doi ani de pușcărie cu suspendare condiționată și plata unei amenzi de 9000 de lire sterline pentru cheltuielile și deranjul suferit de curtea Maiestății Sale care l-a judecat.

Curțile nu aplică încă „amenzi nelimitate”, cum a stipulat Home Office, dar, pentru un pensionar ca Smith-Connor, care trebuie să-și întrețină familia, suma este considerabilă.

Iar Smith-Connor nu este nici pe departe singura victimă a crimei de gândire asociată cu avortul și hărțuirea în Marea Britanie.

Doar ca să clarific, tema aici nu este poziția personală a cuiva pe tema covidului, sau a transgenderismului, sau a avortului. Tema centrală în toate aceste cazuri pe care le-am menționat, și în atâtea altele, prea numeroase să le enumăr, este dezagregarea ordinii legale în „Vestul colectiv”.

Asta permite aplicarea de pedepse draconice cetățenilor, absolut disproporționate față de pretinsa conduită de care sunt acuzați.

La ce limite va ajunge severitatea pedepsei – sau poate fi ea tot „nelimitată”, ca și amenințarea monetară pe care ministerul britanic de interne e gata s-o aplice celor care îndrăznesc să se roage în tăcere pentru copiii nenăscuți?

Mult-lăudata „Cetate Luminată” care a păcălit pe mulți să creadă că este un far în întuneric pentru întreaga omenire este acum lăsată în paragină și, în mare parte, abandonată. Luminile ei devin tot mai palide, stinse, viața e tot mai intolerabilă. Înșelați, locuitorii și admiratorii ei înfocați se împrăștie care pe unde.

Umblă zvonul că se construiește o nouă cetate luminoasă, magnetică, atrăgătoare, în altă parte – iar arhitecții ei se întâlnesc zilele acestea la Kazan.