Isteria pandemică, coronaidioțenia ce-a cuprins lumea occidentală este neîndoielnic un dezastru, panica a fost folosită pentru a distruge libertatea, dar și pentru a ascunde dezastrul economic în care ne-au adus zecile de ani de politici socialiste, mă refer în special la socializarea monedei, anume la socialismul financiar.
Însă pandemia a însemnat pentru unii dintre noi și o oportunitate, aceea de a ne regăsi copiii, de a ne regăsi rolul tradițional de părinți, căci noi, părinții, nu suntem doar cei care le dăm bani de buzunar și telefon celular celor mici, suntem în primul rând responsabili pentru buna creștere și pentru educația acestora.
În ciuda vocilor care insistă pentru redeschiderea școlilor – și este de înțeles că este greu să avem grijă de cei mici atunci când avem o slujbă iar taxarea muncii este în zona +/- 65% - există din ce în ce mai mulți părinți cărora închiderea școlilor le-a oferit ocazia de a-și regândi rolul de părinte, de a evalua rolul școlii în viața celor mici. Dacă înainte de pretextul pandemic ce-a dus la închiderea școlilor puteam număra pe degetele de la o mână pe aceia care fac educație parentală în regiunea noastră, acum auzim din ce în ce mai des despre copii educați acasă, uneori de la oameni de la care nu ne-am fi așteptat să ia o astfel de decizie.
Dacă homeschooling-ul era îndeobște ales de părinți îngrijorați de valorile morale pe care copiii urmau să le deprindă în școală, închiderea școlilor i-a făcut pe din ce în ce mai mulți dintre noi conștienți de slaba calitate a educației științifice, mulți dintre noi au înțeles faptul că educația literară, lingvistică sau artistică sunt în suferință, pur și simplu mulți părinți au înțeles că, deși copiii le merg la școală, se întorc de acolo nu doar needucați, ci și prost educați.
Nu este aici locul să reiau exemple ale proastei educații și a lipsei de educație ce definesc școala în sec. XXI, nu este vorba doar de școala românească, este la fel peste tot în occident. Orice părinte care-a deschis manualul de matematică, fizică, chimie sau română al copilului său va constata o degradare semnificativă a nivelului educației comparativ cu cea de care a avut el însuși parte. Egalitarismul educațional, credința că putem cu toții trece prin școală, războiul împotriva memorizării a ceea ce generații în șir considerau a fi important de ținut minte, distragerile de natură informatică sau sexuală au făcut ca învățătura să fie absentă din școală mai peste tot în occident. Am trăit mulți ani în orient, în orientul extrem. Un copil japonez are de învățat peste 1000 de caractere în școala primară, este limpede că, pentru a învăța să citească, copiii japonezi trebuie să se străduiască, să muncească din greu, să facă efort. Ideea modernă a educatorilor occidentali, anume că putem învăța fără să ne străduim, că putem învăța jucându-ne, că educația este în mare parte joacă și plăcere a distrus nu doar școala, dar le-a dat copiilor noștri o idee extrem de greșită despre viață și despre ce va urma după ce vor fi încheiat școala. A-i scoate cât mai curând din școală este, cred, o îndatorire pentru fiecare dintre noi, părinții.
Educația parentală este o soluție de salvare individuală, este accesibilă nu multor părinți, puțini dintre noi își vor permite să se dedice în întregime educației propriilor copii. Căci educația de calitate presupune să investim energie și timp în copiii noștri, este greu, presupune efort și perseverență. Nu există nimeni altcineva în afara noastră, a părinților și a meditatorilor ce funcționează în regim privat, dispus să-și asume efortul necesar unei educații de calitate. Educatorii angajați de stat au știut să se izoleze de cerințele părinților, sunt plătiți de guvern pe care-l controlează prin funcționarii care stabilesc norme, curricula etc. Iar dacă este greu să facem matematică sau gramatică, mult mai mai simplu și mai ușor este să predăm ideologie – de la încălzirea globală la degenerare sexuală - este prea puțin important ce predăm câtă vreme investiția de energie și timp este minimă.
În tot dezastrul ultimilor ani, extinderea educației parentale este poate singura rază de speranță, se pare că năzuința spre libertate a găsit o cale de a ieși din impas, o cale pe care cu greu o puteam bănui acum doi ani, arunci când a început nebunia pandemică. Căci copiii educați acasă vor fi cei care vor tezauriza valorile civilizației noastre, vor înțelege înțelesul cuvântului libertate, vor înțelege frumusețea, adevărul și bunătatea civilizației pe care o moștenesc.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
p.s. Bălăriile (adică accentuarea exagerată) cu covid se predau la școli de duzină (cu tendință de blocare în proiect). Nu la cele de elită.
Nimeni altcineva nu este responsabil pentru sanatatea lor si libertatea lor si a familiilor lor. De ce asteapta de la cineva sa le dea libertatea si viata inapoi ? Asta nu se va intampla niciodata, nici inainte de plandemie ca nu era nici atunci, nici acum.