La 29 iulie, în fiecare an, românii sărbătoresc Imnul Național. Un popor trăiește și rămâne în istorie prin modul de gestionare, păstrare și valorificare a patrimoniului național și a dimensiunii sale de unitate, națiune, conștiință patriotică, tot ceea ce înseamnă demnitate, onoare și glorie pentru neam și țară. Mai au nevoie românii de unitate și conștiință patriotică? Oare câte repere naționale ne mai fac să tresăltăm de bucurie?
Nevoia de a apropia timpurile, fie ele mai îndepărtate, fie mai apropiate, în special pe acestea din urmă, o resimțim, astăzi, tot mai acut, când trecem prin momente de încercări datorate crizei economice mondiale, pandemie, încălzire globală, război la graniță, dar și problemelor interne.
Pe de o parte, istoria este plină de învățăminte, pe care poporul și conducătorii nu trebuie să le uite. Trecutul nostru este temelia pe care se înalță, cu demnitate, drepturile și năzuințele noastre. Pe de altă parte, acest trecut ne arată că temeiul existenței noastre, adesea apărată cu armele, a constat și constă − vital − în unitate, în conștiința patriotică ce ne-a făcut să rezistăm, chiar și atunci când la capătul drumului stătea sacrificiul suprem. Astăzi, din păcate se dorește ștergerea istoriei, ștergerea identității naționale, renunțarea la identitatea personală, pentru ca oamenii să nu mai știe de unde vin, cine sunt și încotro se îndreaptă.
Apoi, existența și durata poporului român își găsesc expresia cea mai adâncă și totodată sprijinul cel mai solid și în chintesența Imnului Național. Aceasta demonstrează limpede faptul că imnul este biografia noastră de stăpâni și suverani ai plaiurilor primitoare, pe care nu le-am negociat cu nimeni, niciodată.
În plus, din seva acestuia s-au hrănit întotdeauna sentimentele majore și veșnice ale românului, care i-au luminat necontenit cărările, adeseori întortocheate, ale istoriei. El face parte din zestrea de cultură, spiritualitate și civilizație a poporului român.
Deoarece în ultimii ani s-au produs câteva confuzii, trebuie să facem câteva precizări legate de imnul național. În primul rând, autorul muzicii imnului național este Anton Pann, poet și un mare pasionat de folclor, deși sunt voci care spun că autorul de drept al imnului ar fi compozitorul-dascăl Gheorghe Ucenescu.
Mai circulă și varianta precum că autorul muzicii ar fi chiar Andrei Mureșanu, poet, jurnalist, traducător. În realizarea muzicii, Anton Pann s-a inspirat din minunatul imn religios „Din sânul maicii mele”. În al doilea rând, versurile aparțin lui Andrei Mureșanu, din poezia „Un răsunet”, iar versurile poeziei „Din sânul maicii mele” nu aparțin nicidecum lui Anton Pann, ci marelui poet Grigore Alexandrescu.
Oricum, din iarna anului 1989, „Deșteaptă-te române” a devenit imnul național al românilor, eliberați de sub ideologia comunistă, iar din 1998, în baza Legii nr. 99/1998, la 29 iulie, românii sărbătoresc Ziua Imnului Național „Deșteaptă-te române”.
Deșteaptă-te române, oriunde te-ai afla!
Doamne, ajută!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.