

Toni. Toni Todosiciuc. Când sosea la un chef, vocea sa cu timbrul special, cu sonorul ridicat și râsul lui specific, îi preceda prezența. Știam că a sosit Toni. Colegi de presă, de-o viață. Noi toți, foști ”bulinari” (Evenimentul zilei), împrăștiați pe cărările vieții noastre personale...
Când ajunge cumplita veste despre încetarea vieții lumești a câte unuia dintre noi cei aflați în cercul restrâns al amintirilor jurnalistice colegiale vârâte în sufletele și în inimile fiecăruia, brusc avem reacția de a pune la îndoială vestea. Defect profesional... Trebuie s-o verificăm! Nu-i adevărat!
Apoi... șocul realității ne împietrește. Realizăm că clipa noastră pe acest pământ este... mult prea scurtă. Efemeride. Fluturi. Fluturi care o dată ce ies metamorfozați din pupă, au o viață mult prea scurtă...
Și realizăm că de la un an la altul rămânem tot mai puțini foști colegi, prieteni...
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.