

M-a prins ploaia de ieri-alaltăieri cu grindină în parc, fiind împreună cu copiii mei.
Nicio problemă. Ne-am adăpostit sub un pom înalt, cu ramuri dese și frunziș bogat. Tot am fost udați ciuciulete. Râsete și țipete de bucurie. M-am simțit iar copil...
Pe drumul spre casă am luat băltoacele la picior. Pași mărunți și țopăiți. Cu toții.
Am intrat în casă, exuberanți, ca după o aventură diluviană. Parcă eram forme apoase de viață.
Și atunci a început să urle alarmele mesajelor Ro-Alert venite în telefoanele noastre, pe care le lăsasem acasă...
Arafate, bine că n-ai pus și geamanduri de alea sub formă de cruce, pe străzile inundate!
Da' nu-i târziu s-o faci, poate-ți iese banu' și din asta!
Fii comandantu' acțiunii pân' la capăt! Io în locul tău aș băga și izoletele la produs, pentru astfel de cazuri apoase de alertă...
P.S. Ca să-ți dau "ajutătoare" Arafate, mesajul de alertă este așa de util și ajutător, ca'cum ar veni avertizarea de cutremur, după ce dărâmăturile ar fi deja îndepărtate de către utilaje...
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Isi doreste sa moara'necat ?
Cruntul satrap si'arap Arafat
Agatat de'o geamandura
Mortii il bat rau peste gura
Inca putin si s'a sufocat
Mandrul psihopat Aracat Joshiena i'arunca prajina
Peste amandoi cade vina
Plutind vin toti mortii in saci
Sa'i infrunte pe cei doi draci
Care, intr'o ultima inclestare
Is inghititi de dreapta mare !