Istoricul clujean Mircea Gheorghe Abrudan, cercetător la  Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, îl pune la punct pe „Noul Boia”, istoricul austro-elvețian Oliver Jens Schmitt de la Institutul de istorie est-europeană din cadrul Universității din Viena, după ce acesta a publicat la editura lui Gabrigel Liiceanu, Humanitas, o așa-zisă Istorie a Bisericii Ortodoxe Române.

La rândul ei, Agenția de știri a Bisericii Ortodoxe Române, Basilica.ro, a prezentat o replică cu trimiteri științifice la alegațiile lui Liiceanu și Schimitt, potrivit cărora până la acest roman de ficțiune apărut la Humanitas nu a existat nici o Istorie a BOR. Basilica oferă o listă de 8 lucrări științifice, dintre multe altele, pe care le prezentăm și noi la finalul materialului de față.

Cele două reacții se adaugă celei elocvente a Părintelui Profesor Mihail-Simion Săsăujan, care a reclamat atacul virulent al lui Gabriel Liiceanu la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a solicitat cu fermitate un punct de vedere oficial al Biroului de Presă al Patriarhiei Române în legătură cu noua apariție Humanitas. Au trecut 5 (cinci) zile și angajatul Patriarhiei însărcinat cu acestă misiune, oficial, cel puțin, teologul fără nici o lucrare de teologie Vasile Bănescu, nu a emis nici un mieunat. Cum s-a spus cu o ocazie și în forul suprem al democrației românești, Parlamentul României, s-a setat pe MUCLES.

Redăm în continuarea luare de poziție a istoricului Mircea Abrudan:

GROBIANISM ABJECT MARCA SCHIMITT ȘI LIICEANU

„Grobianismul abject al lansărilor cărții lui OJSchmitt de la Cluj (am participat) și București (am urmărit on-line) manifestat în discursurile extrem de agresive și descalificante intelectual ale amfitrionilor arată de fapt miza și scopul cărții: linșajul mediatic al instituției a cărei istorie în ultimii o sută și ceva de ani pretinde că o restituie.

Prin aceste evenimente, Editura Humanitas cade într-o hrubă hidoasă, ceea ce e foarte trist.

În ceea ce-l privește pe autor (pe care l-am cunoscut în decembrie 2014 la Cluj-Napoca cu ocazia lansării cărții despre Skanderbeg în românește, pe care o am cu autograf și pe care nimeni dintre vorbitori nu o mai pomenește acum, pentru că nu servește profilului de istoric contemporanist pe care-l afișează de vreo 6-7 ani), evoluția sa istoriografică e una spectaculoasă, fiindcă de la medievist și bizantinolog la specialist în fascism și comunism e cale lungă, strict profesional vorbind.

Aici ar fi de reflectat și de întrebat: care-i miza, ce sau cine a determinat metamorfoza sa, pentru că transformarea e una majoră din punct de vedere al profilului unui istoric al secolului XXI, când cercetătorii se focalizează și ultraspecializează pe perioade limitate de timp, chiar și un secol fiind o durată extrem de mare, darămite saltul de la sec. 15 la sec. 20. Despre cartea referitoare la BOR între 1918 și 2023 sunt sigur că o seamă de colegi, din rândul istoricilor profesioniști și specialiști ai perioadei vizate, vor scrie în vremea următoare și o vor face în mod competent, eu mă rezum în a menționa că aceasta pare scrisă la comandă pe genunchi, și dincolo de discurs, osatura ei e defectuoasă tocmai pentru că nu apelează la surse primare, totul fiind fundamentat sau speculat pe literatura de specialitate, aleasă (omisă !?!) însă selectiv, ceea ce e evident pentru orice istoric onest care cunoaște epoca/epocile și literatura de specialitate.

Pe de altă parte, cartea cea nouă a lui OJS ar trebui să ducă la coagularea unei echipe serioase de istorici români (sunt destui, cu o operă importantă și relevantă) laici și clerici, care să redacteze în comun o nouă sinteză sau un nou tratat de istorie a Bisericii Ortodoxe Române de la începutul secolului 19 până în prezent, ceea ce ar reprezenta un real câștig atât pentru societatea românească, cât și pentru biserica majoritară și ne-ar ajuta să ieșim din cercuri vicioase, presupoziții, bănuieli, acuze, părerologie etc. Dixi et salvavi animam meam!”

BASILICA: 8 lucrări despre istoria Bisericii Ortodoxe Române

Pentru o mai bună cunoaștere a istoriei Bisericii Ortodoxe Române, vă propunem 8 lucrări pe acest domeniu.

Volumele sunt publicate la editurile Patriarhiei Române.

Aproape jumătate dintre acestea sunt semnate de Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, care a fost cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române și membru al Academiei Române.

Volumele propuse sunt următoarele:

1. Istoria Bisericii Ortodoxe Române – Compendiu – Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu;

2. B.O.R. de la primele întocmiri creștine pe pământ românesc la Patriarhat – Vol. 1 și 2 – Pr. Prof. Niculae I. Șerbănescu;

3. Cultura teologică românească – Scurtă prezentare istorică – Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu;

4. Istoria Mitropoliei Țării Românești – Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu;

5. Patriarhul Justinian Marina și apărătorii Ortodoxiei în perioada comunistă – Colectiv de autori;

6. Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor | Omagiu Aniversar la 160 de ani (1859- 2019) – Colectiv de autori;

7. Biserica Ortodoxă Română și Războiul de Independență – Vol. 1 și 2 – Colectiv de autori;

8. Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire – Vol. 1 și 2 – Colectiv de autori. (Basilica.ro)