În timp ce SUA și UE își taie singure craca de sub picioare, închizându-și capacitățile de producție a combustibilor fosili, Asia deschide puzderie de centrale pe cărbune.

O analiză de Vijay Jayaraj de la RealClearWire pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Vietnamul și alte țări asiatice par să fie cuprinse de o frenezie a cărbunelui.

Având în vedere dinamica consumului de energie a unui sector industrial aflat în rapidă dezvoltare, nu este surprinzător că aceste țări dau înapoi în privința promisiunilor făcute cu ocazia conferințelor internaționale climatice, vizând reducerea emisiilor de dioxid de carbon provenit din arderea combustibililor fosili.

Rata de creștere estimată pentru produsul intern brut (PIB) al Vietnamului în 2024 este de 5,8%, al șaselea din Asia.

Unul dintre principalii participanți la PIB este sectorul industrial (38%), în special cel manufacturier.

S&P Global a notat o ameliorare considerabilă în sectorul manufacturier vietnamez, în trimestrul IV din 2023, și se așteaptă ca Vietnamul să obțină bune rezultate și anul acesta.

Electricitatea este piatra unghiulară a producției manufacturiere a Vietnamului. În 2023, cărbunele producea mai bine de 40% din cantitatea de curent electric a țării, în timp ce abundentele rezerve hidroelectrice contribuiau și ele cu circa 30%.

Gazul natural reprezenta aproximativ 10%.

Totuși, în 2024, se așteaptă un deficit al producției hidroelectrice ca urmare a diminuării precipitațiilor.

În același timp, producția de electricitate pe bază de gaze naturale este complicată de previziunile prețurilor mai mari la gaze.

Bloomberg relatează că societatea de stat PetroVietnam Gas „a decis recent să nu mai cumpere o cantitate prevăzută pentru iunie din cauza prețurilor mari”.

Așadar, pentru a satisface cererea de energie electrică este nevoie să se recurgă la cărbune.

Guvernul vietnamez i-a îndemnat pe mineri să maximizeze producția înainte ca cererea să atingă vârful în lunile de vară.

Premierul țării a cerut, de asemenea, o creștere a exploatării cărbunelui, semnalând un interes susținut în ceea ce privește dependența de cărbune pe termen mediu și lung.

Decizia Vietnamului de a majora cota de cărbune folosit era inevitabilă. Țara nu poate risca să se confrunte în permanență cu decalajele uriașe dintre cerere și ofertă ori de câte ori lacurile de acumulare rămân fără apă sau prețurile la gaze cresc vertiginos.

Rata de creștere a cererii de energie din partea industriilor în plină dezvoltare crește într-un ritm rezonabil iar securitatea energetică este esențială pentru a asigura tendința pozitivă a industriei manufacturiere.

Un fenomen similar se petrece în toată Asia. Recrudescența cărbunelui la nivel regional poate fi atribuită creșterii economice rapide din aceste țări.

China, cel mai mare consumator de cărbune din lume, înregistrează o creștere a consumului în 2024. La începutul acestui an, raportările au indicat construcția a zeci de noi centrale pe cărbune în China.

În 2023, această țară a reprezentat 95% din construcția de noi centrale de cărbune din întreaga lume.

În total, în China sunt în funcțiune acum 1.142 de centrale pe cărbune, de cinci ori mai multe decât în SUA.

India, un alt jucător important pe piața energetică asiatică, a înregistrat de asemenea o creștere a importurilor și a producției de cărbune.

India și-a mărit cheltuielile pentru infrastructură, fiind așteptată o revenire a cererii pentru oțelul produs pe bază de cărbune și pentru producția de materii prime.

Indonezia are 254 de centrale electrice pe bază de cărbune operaționale și alte 40 în construcție.

Japonia este de asemenea o mare consumatoare de cărbune, fiind principala importatoare de cărbune australian în ultimii ani.

La fel ca Australia, SUA a fost una dintre principalele surse pentru importurile de cărbune ale țărilor asiatice.

S&P Global afirmă:

„Exporturile de cărbune metalurgic din SUA au înregistrat în ultimii ani o creștere alimentată de cererea asiatică. Potențialul de creștere a cantităților transportate pe cale maritimă depinde de expansiunea producției de oțel din furnale înalte și de producția de cocs metalurgic din India, China și Asia de Sud-Est.”

Minele noi (americane), cum ar fi Leer South aparținând Arche Resource sau mina Longview a companiei Allegeny Met, deținută de AMCI, POSCO și Itochu vor juca un rol important în satisfacerea acestei cereri din Asia.

Ironia soartei face ca minerii americani să satisfacă necesitățile asiatice, în timp ce guvernul lor îi respinge, ca sursă de combustibil pentru electricitate ieftină.

Instituirea obiectivelor recente de reducere a emisiilor de carbon pentru industria americană, precum și restrângerea capacității exporturilor de gaze naturale de către administrația Biden sunt absolut uimitoare în lumina expansiunii continue a capacităților de combustibili fosili de către diversele țări asiatice.

Calitatea vieții a milioane de americani riscă să se degradeze, în schimbul unor beneficii ecologice nule, în timp ce calitatea vieții asiaticilor se va îmbunătăți.