Notă: bugetul anual al asigurărilor sociale de sănătate este mai mare, pentru că 30% se acumulează din alte surse decât contribuțiile populației. De exemplu, contribuțiile angajatorilor (companii, instituții publice).
În cei cinci ani despre care vorbim, populația României a scăzut, conform referendumului de anul trecut, cu mai mult de un milion de persoane. A scăzut, deci, și numărul asiguraților. Ar fi trebuit, teoretic, să scadă și cheltuielile de sănătate.
În ultimii 5 ani, încasările de la populație de contribuții de asigurări sociale aproape că s-au dublat - de la 26 de miliarde de lei colectate în 2018, la 42 de miliarde de lei bugetate pentru anul acesta.
Serviciile de îngrijire medicală au scăzut, atât în volum, cât și în calitate. Este valabil atât în cazul spitalelor și clinicilor publice, cât și în cazul celor private.
În spitalele din România, gravidele au „dreptul” de a naște pe trotuarul spitalului, de a aștepta 7 ore până își dau obștescul sfârșit sau de a li se confunda o sarcină de 8 luni cu o hernie.
Nu avem niciodată suficiente paturi pentru marii arși sau pentru terapie intensivă. La tv, șefii prostocrați ai guvernului și ai ministerelor de resort rânjesc satisfăcuți când mecanismul european de cooperare sanitară găsește mici breșe pentru transportarea în străinătate a pacienților arși în explozii și incendii, ca și când treaba asta jenantă ar fi o victorie a europenismului, iar nu un românesc eșec major de administrare a banilor publici.
De altfel, nimic major sau semnificativ nu s-a întâmplat în spitalele conduse de feudalii sistemului sanitar (profesori de medicină - politicieni, sponsorizați ai big pharma, birocrați eterni ai ministerelor și agențiilor „de resort”, lideri ai smurdo-sferei etc.) în ultimii 5 ani. La nivel de principii, de fapt, nu s-a schimbat nimic în ultimii 25 de ani, de când la noi a fost implementat sistemul de asigurări sociale de sănătate de tip german. Spitalele metropolitane sau regionale complexe încă așteaptă lumina zilei, ca și autostrăzile, tocând în gol zeci de miliarde de ani de zile.
Reamintesc că, pe vrema plandemiei, la „recomandarea” lui gomandant de la agțiune, spitalele au stat închise în proporție de 80%, restul fiind concentrate pe pacienții plandemiei, inclusiv pe asimptomatici și ipohondri.
Inteligent ar fi fost, dacă tot s-a redus atât de mult prestația de servicii asigurate populației, să se fi reorientat surplusul teoretic către investiții și primenirea personalului, inclusiv cu absolvenți de medicină din state unde încă se face carte.
Dar nu. Mergem mai departe cu dacia papuc și cu Dorel, care știe cum se transvazează GPL dintr-o cisternă în alta, cu țigara în mână și cu furtunul de la butoiul de țuică.
Ne-am fi putut aștepta la o reduce a încasărilor și a bugetelor de asigurări de sănătate, având în vedere aceste scăderi de volum și calitate ale actului medical?
Nțț.
În schimb, s-au cheltuit sute de milioane de euro pe izolete și ventilatoare inutile, pe spitale mobile nefuncționale, pe măști utile doar supușeniei și pe chituri neconforme de testare a guturaiului. Desigur, să nu uităm niciodată că s-au cheltuit demențial 1,2 miliarde de euro pe seruri experimentale inutile, nocive și refuzate de populație (ca la noi, la luptătorii anti-corupție premiați de ambasade, s-a uitat, totuși de problemă, acolo unde contează, adică la DNA).
În plus, numai anul trecut, un număr de trei mari lanțuri de farmacii, au făcut o cifră de afaceri de 7 miliarde de lei, pentru care nu au achitat impozite, pe motiv de „optimizare fisclă” (cifra este mai mare cu cel puțin 3 miliarde; există un al patrulea lanț, care a declarat profit anemic pe aceste 3 miliarde, urmând a achita niște firfirici cu titlu de impozit).
Ei bine - ca să mă exprim în clișeele reporterilor de teren de la tv - mai mult de 70% din această cifră de afaceri provine din medicamente compensate și gratuite, adică, finanțate din asigurările sociale de sănătate.
Să mai reținem că, în perioada plandemiei și în perioada de după, spitalele și-au majorat în ritm amețitor personalul, iar salariile din sistem s-au dublat ori s-au triplat, ca să nu mai vorbim de sporurile aferente muncii de „eroi din linia întâi”. S-a ajuns în situația spitalului din Urziceni, care are mai mult de 220 de angajați, inclusiv secție de ginecologie, dar trimite gravidele să nască la alte spitale (dacă au noroc și nu arată prea sărace) ori le lasă să se descurce cum or putea, pe trotuar (pentru că sunt de etnie romă și mai au și dizabilități).
La Botoșani e chiar mai rău - gravidele pot să dea ortul popii, că medicul de gardă nu se trezește din siesta. Ca să nu mai vorbim de spitalele unde omul merge pentru a fi salvat, dar a doua zi „se trezește, Doamne ferește, mort” (după celebra expresie inteligentă a unei madam ministru), pentru că instalațiile electrice sau de oxigen improvizate incendiază secția de ATI sau de nou-născuți a spitalului.
(tot respectul pentru profesia de medic - vindecător, dar nu se poate trece cu vederea un Dorel care confundă sarcina cu hernia; de asemenea, nu poate să te lase rece transformarea urâtă a medicului în comerciant sau în antropotehnician).
Este ridicol, este revoltător, este inacceptabil pentru un om rațional, dar guvernul Ciolacu intenționează ca, prin asumarea răspunderii în Parlament, să emită o lege care ne va obliga pe noi toți să plătim și mai mult la acest fond național de asigurări de sănătate.
În momentele înălțătoare în care aplaudați sistemul că e „pă știință”, că vă protejează, că vă ține în continuare apți să consumați ceea ce vă livrează, luați-vă 5 minute și gândiți-vă unde vă sunt banii.
Se vede la televizor.
Banii noștri se află în achizițiile publice de peste 50 de miliarde de euro anual, din care jumătate se duc în buzunare corupte, care utilizează Dorei pentru a ne face știrile despre dezastre mai „interesante”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.