Motto:  Ne batem joc de onoare, dar suntem șocați atunci când descoperim trădători printre noi.  (C.S. Lewis)    

Despre Mircea Geoană nu putem silui imaculata coală  să suporte orice și oricum, fiincă personalitatea sa Complexă, Contradictorie, Complexată și Controversată ( Ah, ce minunat 4 C din Doctrina militară și de informații N.A.T.O. !) obligă la multiple planuri de abordare, unele în totală opoziție, greu de acceptat și imposibil de explicat în coordonatele onestității și normalității comportamentale ale persoanei publice.

Gândirea politică puternic amalgamată a candidatului independent la președinția României, Mircea-Dan Geoană – conform biografiei și propriilor declarații consemnate de presă, cel mai recent în septembrie 2024 – este un conglomerat de elan revoluționar marxist-leninist, oportunism social-democrat, „centrism radical, social-liberalism, progresism pe unele teme și conservator pe alte teme” (Ce babuin de reporter o fi avut în față !!!). A avut și tentative retezate de a intra în P.N.Ț.C.D. ( la originile sale un nucleu moderat al anarihștilor ruși incitatori ai Marii Răscoale Țărănești din primăvara sângerie a anului 1907). În anul  2015 și-a fondat propria formațiune   politică : Partidul Social Românesc, pe care l-a divzolvat în decembrie  2017.

Ascensiunea sa politică a fost brutală. În regia abilă a unui scenariu tipic detronării de către KGB a liderilor  fostelor partide comuniste la sfârșitul veacului trecut, Geoană a fost instrumentul și beneficiarul răsturnării, în anul 2005, a lui Ion Iliescu. În acest caz,   scopul nu a scuzat  recursul la metoda stalinistă și nici mijlocirea masonică.

Incapabil de a se integra sistemului conducerii colegiale, lipsit de minimum spirit al lucrului în echipă, s-a impus ca lider autocrat, generând reacții de dezaprobare, unele vehemente și în jargon de mahala, cu recomandarea defunctului său fost vicepreședinte, Ion  Stan, ca practicile de vătaf  să le exerseze pe moșia coanei Margareta (aluzie la soacra sa Margareta Costea) și nu în Biroul Politic al Consiliului Național al Partidului.

Faptul că Mircea Geoană a fost aruncat peste bord și a  picat cum nu se poate mai „prostănac” în turbulențele periculoase ale siajului provocat de abandonul serviciilor secrete, devenite suspect neprietenoase, ne-a fost evident în dimineața zilei de 6/7 decembrie 2009.

Domnul Cristian Diaconescu, și dânsul candidat independent în actuala campanie prezidențială, fost ministru de externe în anul 2009,  când președintele Senatului României,  Mircea Geoană și candidat la președinție a efectuat  vizite private și cât s-a putut de discrete la Kremlin, este prezumată a fi cea mai autorizată și în cunoștință de cauză persoană păstrătoare a secretului conținut de  telegramele cifrate trasmise de Ambasada României la Moscova despre vizitele candidatului care dorea, conform mult prea tardivelor sale recunoașteri, să îmbunătășească relațiile cu Federația Rusă. Nu a fost să fie. Pentru intermedierea contactelor cu Kremlinul s-a bazat  pe două conserve fâsîite ale KGB-ului, care nu l-au putut introduce mai sus de nivelul unui director adjunct din Adminstrația Kremlinului, ofițer acoperit. Dar și așa, Geoană a plusat enorm, neînchipuit de mult. Ca eminent jurist  și practicant al dreptului, domnul Cristian Diaconescu, prezumtivul lector instituțional la prima mână și distribuitor al telegramelor descifrate este cel mai în măsură să cuantifice juridic promisiunile făcute și angajamentele luate. Conținutul telegramelor a ajuns la contracandidatul președinte în funcție, la directorul S.R.I., pe la niște președinți de comisii parlamentare, suficient cît să se alimenteze telefonul fără fir al zvonisticii și releele de amplificare, ca să se audă cât mai tare și cât mai departe. Potrivit codului penal  în vigoare la data respectivă, trădarea se cuantifica prin intenție, căci consumarea infracțiunii semnifica anularea existenței statului.

Cu un astfel de pedigree, Mircea Geoană ce poate să reprezinte pentru electoratul român, decât prototipul candidatului manciurian, acel cineva care este instrumentat  să devină președintele unei națiuni, cu mandat de a o îngenunchea și supune irevocabil unui destin hărăzit de puteri străine, ori de rețeaua ocultă a profitorilor internaționali ?

Nu putem face abstracție de anumite calități ale lui Mircea Geoană, dar nici de defectele și vulnerabilitățile sale,  de faptul că platforma sa electorală este pe cât de atrăgătoate, pe atât și de înșelătoare, căci Președintele României , ca instituție constituțională nu deține și nu este parte a vreunei puteri, că intențiile sale  sunt doar promisiuni fără acoperire, din siajul amețitor al demagogiei politicianiste.

În spațiul public s-a impus raționamentul că funcția deținută de Mircea Geoană, ca adjunct al secretarului general al N.A.T.O. este  supremul atestat al garanțiilor sale de securitate.  Realitatea sună altfel. Recentul comunicat primit de News.ro de la N.A.T.O. precizează, fără a lăsa loc de dubii, că autorizațiile de securitate  ale funcționarilor săi se emit de către autoritățile naționale. În speța Geoană, de către Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat – ORNISS, în temeiul prevederilor Legii nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate, repectiv Hotărârea Guvernului României nr.  353 din 15 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor privind protecția informațiilor clasificate ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.

Procedura formală a alegerii și numirii înalților functionari ai NATO este subsecventă consensualismului realizat informal pe baza relațiilor personale de încredere.

     Cum s-a ajuns la încrederea person to person dintre norvegianul laburist Jens Stoltenberg  și creuzetul de ideologii politice Mircea Dan Geoană ? Nu putem a nu lua în considerație  opinia credidată de  „organul de presă Puterea„, lansat în România în prezența tovarășilor M.S. Gorbaciov și I.I. Iliescu, cităm:

Una dintre cele mai mari controverse legate de Geoană este legată de vizitele sale secrete la

Moscova. Acestea au alimentat speculațiile cu privire la motivele reale din spatele numirii sale la NATO. De asemenea, numirea sa a fost sprijinită de Jens Stoltenberg, a cărui biografie și legături cu foști agenți KGB adaugă și mai multe semne de întrebare.

    În concluzie, numirea lui Mircea Geoană în funcția de Secretar General Adjunct al NATO rămâne învăluită în mister. Pregătirea sa academică și cariera politică oferă un context parțial, dar relațiile familiale, anturajul și vizitele secrete la Moscova sugerează că există și alți  factori la mijloc. Indiferent de motivele reale, această numire reflectă complexitatea și dinamica geopolitică actuală.

Fără comentarii !

Secretarul general al NATO este decidentul numirii adjunctului său. Pe cale de consecință, prim ministrul României în funcție în anul numirii lui Mircea Geoană , doamna Viorica Dăncilă, se prezumă ca fiind solicitată de Jens Stoltenberg să-i valideze adjunctului său autorizația de securitate emisă de agenția guvernamentlă competentă. Această agenție (ORNISS) ține și evidența nominală a deținătorilor autorizațiilor și, în același timp, poate referi inclusiv asupra faptului dacă s-au și urmat procedurile de verificare prealabile emiterii autorizării, care în cazul secretelor NATO/TOP SECRET se solicită cu trei luni în avans. Deci , dacă numirea a fost oficializată la data de 17 octombrie 2019, verificările de securitate în vederea emiterii autorizării se prezumă, conform legii, că au fost solicitate cel tîrziu la 17 iulie 2019.

În maniera originală a aplicării legii în România, nu este exclus să se fi făcut aplicația art. 7 alin (4 ) din Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate : „(4) Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat,(…)  este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane:(…)” Urmează o lungă listă a demnitarilor și funcțiilor pentru care jurământul ține locul certificatului de securitate ORNISS.

În calitate de consultant-redactor al draftului inițiativei legislative și unic autor al creării instituției O.R.N.I.S.S. , precizăm că art.7 alin. (4) în actuala redactare a fost modificat de pct. 1  din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013, la apogeul puterilor oculte, pe de o parte ale binomului Maior- Coldea, iar pe de altă parte a încălecatului Coldea-Koveși, pentru a se deschide larg  poarta angajamentelor scrise ale magistraților , păstrate de  O.S.S. din S.R.I.

        Nota bene: Mircea Geoană, în scandalul relațiilor sale, oricum nepotrivite, cu Kremlinul, nu a invocat verificarea și avizul autorității naționale de securitate, ci „verificarea și avizul de la NATO”, care nu sunt uzuale. Faptul de a nu fi invocat în apărarea sa verificarea și avizul autorității naționale, ce poate semnifica, decât absența lor?

Omitem deliberat să comentăm cantitatea de referințe  și acuze publice privind  conexiunile candidatului cu agenți ai lumii interlope. Cei de după gratii au decartat volume de informații. Asocierea și delimitarea, în două rânduri, de Marian Vanghelie nu este un amănunt lipsit de importanță. Dimpotrivă, este etalon al vulnerabilității lui Mircea Geoană. Dacă  ceea ce circulă în spațiul comunicării publice despre averea nedeclarată  a familiei candidatului, o fi sau nu adevărat, este problema autorităților responsabile cu aplicarea legii și, în ultimă instanță, a justiției.

Mircea Geoană nu este un copil care dacă își recunoaște cu inocență îngerească greșelile, va fi premiat cu o acadea,  sau cu o vată pe băț, asta echivalând cu ștergerea cazierului.  Nu ! El vine să ceară cauțiune pe destinul unei națiunii, la un moment de răscruce a istoriei, în care se adjudecă  pacea sau distrugerea omenirii.

Curicullum vitae al candidatului este o adevărată panoplie de de titluri, funcții și recunoașteri din partea Școlii Marii Resetări Mondiale de la Dawos. Numai bune să servească de acoperire candidatului manciurian.

Gen. bg. r. Aurel Rogojan / Cotidianul