Trăim zilele acestea un nou act al aceleiași drame. Echipele de regie și scenariu ne fac părtași unei noi lupte.
În acest act ne este prezentată o altă scenă, iar lupta este între eroi, buni și răi. Acum, inamicul nu mai este mic și invizibil, ci cunoscut și ușor de identificat. Un personaj cu pregătire militară, fost ofițer de securitate (KGB), trecut prin multe bătălii, atât psihologice cât și militare. Ne este prezentat ca un om fără scrupule, dispus să calce în picioare opozanții pentru a-și atinge scopurile.
De partea binelui se luptă o echipă pestriță, îi știm din primul act. Răului i se opun un actor, un profesor de arte teatrale, un filozof, un avocat, chiar un profesor de fizică, și cel mai puternic dintre ei, un bătrânel ce cu greu își găsește cuvintele și își conduce pașii, care în ultimii patruzeci de ani a încălzit diverse scaune dând dovadă de cumplite capacități de leadership. Dar spre deosebire de eroii Marvel, aceștia nu au abilități speciale, singura lor pricepere, comună de altfel, este capacitatea de a îmbrăca costumul de super-erou până la identificare cu el și de a urma dumnezeiește indicațiile Regizorului.
De efecte speciale se ocupă tot băieții de la media. Doar ce au învățat noul soft, iar acum degetele le merg mai ușor pe butoane.
De la balcoane, aceiași actori de mâna a doua, plătiți sau doar creduli, ne îndeamnă înarmați fiind cu haștaguri să sărim pe scenă, să ne sacrificăm, să luptăm, să salvăm câte ceva; orașul, o țară, sau chiar lumea, orice, mai puțin pe noi înșine. Altfel, suntem de partea răului, condamnabili la oprobiu public și lapidare socială.
Poate spectacolul ar fi fost mai credibil dacă Regizorul nu s-ar fi lăudat de curând că toți protagoniștii au fost elevi la școala lui de actorie, atât cei buni cât și cel rău.
La finalul actului, după cele „două săptămâni” de război, nu va mai conta că unii dintre noi nu vom mai avea familii, case la care să ne întoarcem sau slujbe unde să muncim. Vom fi fericiți. Fericiți că s-a terminat.
De la spectacol ne vom duce în închisorile pe care ni le vom fi construit singuri și de unde, cu o privire tâmpă spre bec, știind că ceva nu pare în regulă, dar neputând să realizăm ce, datorită conștiinței amorțite, vom aștepta ca Regizorul să ne dea indicații; și mâncare, și speranță. Speranța că actul trei va fi diferit, că eroii vor lupta în alte bătălii, și că binele va învinge cu adevărat.
În acest act ne este prezentată o altă scenă, iar lupta este între eroi, buni și răi. Acum, inamicul nu mai este mic și invizibil, ci cunoscut și ușor de identificat. Un personaj cu pregătire militară, fost ofițer de securitate (KGB), trecut prin multe bătălii, atât psihologice cât și militare. Ne este prezentat ca un om fără scrupule, dispus să calce în picioare opozanții pentru a-și atinge scopurile.
De partea binelui se luptă o echipă pestriță, îi știm din primul act. Răului i se opun un actor, un profesor de arte teatrale, un filozof, un avocat, chiar un profesor de fizică, și cel mai puternic dintre ei, un bătrânel ce cu greu își găsește cuvintele și își conduce pașii, care în ultimii patruzeci de ani a încălzit diverse scaune dând dovadă de cumplite capacități de leadership. Dar spre deosebire de eroii Marvel, aceștia nu au abilități speciale, singura lor pricepere, comună de altfel, este capacitatea de a îmbrăca costumul de super-erou până la identificare cu el și de a urma dumnezeiește indicațiile Regizorului.
De efecte speciale se ocupă tot băieții de la media. Doar ce au învățat noul soft, iar acum degetele le merg mai ușor pe butoane.
De la balcoane, aceiași actori de mâna a doua, plătiți sau doar creduli, ne îndeamnă înarmați fiind cu haștaguri să sărim pe scenă, să ne sacrificăm, să luptăm, să salvăm câte ceva; orașul, o țară, sau chiar lumea, orice, mai puțin pe noi înșine. Altfel, suntem de partea răului, condamnabili la oprobiu public și lapidare socială.
Poate spectacolul ar fi fost mai credibil dacă Regizorul nu s-ar fi lăudat de curând că toți protagoniștii au fost elevi la școala lui de actorie, atât cei buni cât și cel rău.
La finalul actului, după cele „două săptămâni” de război, nu va mai conta că unii dintre noi nu vom mai avea familii, case la care să ne întoarcem sau slujbe unde să muncim. Vom fi fericiți. Fericiți că s-a terminat.
De la spectacol ne vom duce în închisorile pe care ni le vom fi construit singuri și de unde, cu o privire tâmpă spre bec, știind că ceva nu pare în regulă, dar neputând să realizăm ce, datorită conștiinței amorțite, vom aștepta ca Regizorul să ne dea indicații; și mâncare, și speranță. Speranța că actul trei va fi diferit, că eroii vor lupta în alte bătălii, și că binele va învinge cu adevărat.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://vrabiute.blog/2022/02/24/cei-patru-calareti-ai-apocalipsei-partea-a-ii-a/
Cât de disperati pot fi
Pentru a’l slavi
Pe un tar abject
Ce se bate’n piept
Ca’i tare, destept
Dar declanseaza
Razboaie de groaza
Tine sub papuc
Un imperiu mut
Si’arunca gogosi
Ii umileste
Pe cei credinciosi
Lui Schwab, aplecat
Zice raspicat:
Tot Imperiul nostru (! ?!)
EU l’am vaxxinat
Slujitorul vostru
Sunt, neconditionat !
+++
Domnule X, iti faci iluzii
Tarul Putin e printre cruzii
Cei mai salbatici ai lumii noi
A dovedit’o la el si’afara
Ducand razboaie ca o fiara
Oricand ne poate ataca pe noi
In ochii lui, suntem gunoi
Nu’i crestin, ci batran vulpoi
Ce ne’ar preface in noroi
Nicio nadejde, e’un criminal
De Craciun, in Cecenia
S’a dus cu’un pumnal
Grozni fu ras de pe pamant
Desi facuse legamant
Sa’I lase pe luptatori sa plece
Tarul rosu n’are nimic sfant !
+++
PUTIN, ORBAN...
Si'acesti lideri "patrioti"
Ticalosi si groaznici hoti
Ne batjocoresc, acasa
In BASARABIA frumoasa
Si'n Ardealul stramosesc
Vor doar steagul unguresc
Ne baga pumnul in gura
In propria batatura
Semetiti si plini de ura
Astia's lideri patrioti ?
Ucigasi, profund netoti
TCHEKA lca pe Romania
Unde'ati spanzurat mandria ?
Iata, mortii ies din glia
Jertfei, cu spadele'n mana
Sa ne apere iar Neamul si familia
Si tot ce'i sfant in Patria Româna !
+++
PUTIN PE GRUMAZ
PUTIN FACE MARE HAZ
CA NE'APASA PE GRUMAZ
AGENTII LUI IN MOLDOVA
BAT DE N DECENII TOBA
CA SA NE UITAM SI LIMBA
SI SUFLETUL SI TRECUTUL
SA VISAM SA TRECEM PRUTUL
SA LASAM PE RUSI SI SCARBA
SA NE CALCE IN PICIOARE
CHIAR SI'N ROMÂNIA MARE
UNDE TOTU'I INFESTAT
DE KGB UL BLESTEMAT
CE'ATAT DE TARE NE'A SLABIT
CA SI VESTUL NE'A COTROPIT
SI'MPREUNA NE'AU NIMICIT
IN LUME, NE'AM TOT RISIPIT
AVORTURI, CRIME, FARADELEGI
IMPUSE CRUNT DE VENETICI
ROMÂNI, DOMNULUI BINE SA'I SLUJIM
TARA SA NE'O RECUCERIM !
+++
ELEV PUTIN
Elev Putin, noi te'am format
La Davos, si te'am transformat
Din mic agent, in sef de Stat
Ce joaca cum i'am ordonat
Un tar perfid, rau, imparat
Peste Imperiul Blestemat
Pe care l'ai vrut vaxxinat
Si de schwabisti e controlat
Si la un semn, razboi pornesti
Multimi de ortodocsi zdrobesti
Esti, tarule, toxic pion
De ai putea, cu un creion
Ai sterge tari, cu ai tai "frati"
Profund, complet satanizati !