Nr. 2 în NATO, Mircea Geoană, își face un portret onest de viitor președinte într-un discurs rostit după noua modă, la o universitate de top. O cuvîntare care a confuzat pe mulți, creînd iluzia că fostul pesedist se întoarce la valorile naționalist-suveraniste. În realitate, Geoană anunță direcții exact contrare, ideile și pseudo-criticile lui trimițînd către un globalism ușor modificat, cu față umană, pe gustul democraților americani, al soroșiștilor, schwabiștilor șamd.

Prin discursul de la ASE, – fie că e deja alesul democraților americani, fie că încearcă doar să le atragă atenția – Geoană își prezintă orientarea, lucru de apreciat, admitem. Din păcate, în opinia noastră, dincolo de amalgamul de idei și observații corecte pe de-o parte, delirante de-a dreptul pe de alta, nr.2 în NATO nu încearcă decît, scuzați expresia, să apuce rahatul globalist de partea curată. Și asta e cam greu, se știe.

În esență, marile teze ale lui Mircea Geoană sunt trecerea la o globalizare ceva mai specială, valabilă nu pe toată planeta, ci doar în anumite zone; ușoare, foarte ușoare concesii făcute ideii de naționalism; întărirea masivă, anti-liberală, a statului, pînă la punctul în care acesta să poată pune pe roate mari afaceri ori să aibă dreptul de a bloca afaceri; punerea resurselor naturale ale țării la dispoziția Occidentului, care ar urma să asigure know-how-ul; întărirea structurilor de forță, inclusiv a serviciilor secrete și alocarea unui rol mai mare în dezvoltarea economică; întărirea conceptului de mai multă Europă; atenție sporită acordată creșterii radicalismului în rîndul cetățenilor; preocupare majoră față de încălzirea globală; sprijin pentru folosirea datelor digitale despre cetățeni și inteligența artificială în beneficiul politicilor publice; distanțarea de Rusia, China și alte regimuri etichetate drept autoritare; rolul României e văzut strict prin prisma occidentală, nimic despre alte regiuni ale globului.

Și, foarte important de punctat, Geoană susține că adevăratul pericol pentru români vine strict din interiorul țării, adică de la noi înșine, exteriorul fiind, astfel, exonerat din capul locului de orice răspundere.

Discursul lui Geoană nu conține referiri la tradiții, libertate, neatîrnare, suveranitate, neam, limbă, strămoși, biserică (pomenește doar de ”ortodoxie economică”), drepturile omului, libertate de exprimare. Face referiri pioase, în schimb, de cel puțin două ori la Strategia de Securitate națională a SUA și aluzii la nevoia Germaniei de a-și modifica masiv politicile, în special economice.

El preia și cîteva idei expuse de Viktor Orban la Tușnad: ”Am văzut cu toții că liniștea lumii se poate spulbera într-o după-amiază. Am văzut că resursele nu au poliță de asigurare. Că materiile prime fac politică. Am văzut că migrația economică și globalizarea au câte două tăișuri”.

Deși sintetizează corect o serie de probleme grave ale României – dar asta o poate face și un școlar trăitor aici – Geoană o zbîrcește grav cînd vorbește de corectarea lor. Planul său de reformă pe 10 ani ar acoperi, dacă treaba ar merge șnur, minim jumătate de secol.

Delirul include și perspectiva ca România să devină buricul marii reforme europene, kilometrul zero al economiei europene, care ar urma să se deplaseze către Est în anii următori. Geoană vorbește de transpunerea rapidă în viață a unor proiecte faraonice, rețele masive de autostrăzi, coridoare transeuropene, digitalizare absolută etc.

România să devină placă turnantă între zona Mării Negre, Balcani și Caucaz, precum și între Orientul Mijlociu și Centrul, Vestul și Nordul Europei zice el.

Statul să facă investiții masive în cercetare și inovare, mai spune De fapt, statul să facă mult mai multe decît a făcut-o vreodată, aceasta părînd a fi placa turnantă a discursului prezumtivului candidat.

”Un Stat modernizat și digitalizat ar putea apoi să-și regândească rostul și funcțiile, devenind capabil să-și asume un rol strategic și de asumare a riscurilor de intrare pe piețe și zonele mai puțin dezvoltate sau neexplorate, unde sectorul privat nu are încă apetitul, randamentele sau resursele necesare. Parte a rolului regândit al statului va trebui să fie și acela să creeze piețe noi, în principal prin investiții publice strategice în cercetare fundamentală și aplicată, digitalizare, broad-band și fibră optică pe scară extinsă, creând condiții pentru folosirea tele-medicinei și e-learning, pentru calificarea, recalificarea și învățarea de-a lungul vieții pentru forța de muncă. Această nouă abordare ar permite și intrarea în era unui parteneriat strategic între sectorul public, privat și societatea civilă. Și trecerea de la capitalismul de dependență, de astăzi, la un capitalism de interdependență. Cu restul Occidentului dezvoltat”.

”Statul minimal este astăzi o amintire – mai ales dacă avem onestitatea să recunoaștem de câtă nevoie de intervenție guvernamentală, asumare de riscuri și atenuare de șocuri avem în prezent și, probabil, și în viitor.”

”Transformarea rolului și capacitații Statului și a sistemului politic de a administra eficient o economie și o societate modernă reprezintă cea mai mare provocare pentru România”.

”Lumea se reconfigurează, sferele de influență se reașază, statele care promovează autoritarismul se aliază, iar China pare că amenință tot mai mult liniștea rațională a planetei”.

”Viitorul Europei depinde în mare măsură de reconfigurarea rapidă a hărții. De integrarea uriașelor resurse din est cu tehnologia și capitalul din vest.”

”Unde e locul României în acest viitor? În Centrul acestuia. Trebuie să fim kilometrul zero al schimbărilor, borna de la care se măsoară fiecare pas”.

”Așa cum subliniază și noua Strategie de Securitate Națională a SUA, între politica externă și cea internă exista o legătură biunivocă: Pentru a reuși în exterior, trebuie investit în "inovare și forță industrială și în clădirea rezilienței acasă”. Iar, în atingerea acestor obiective, este necesară "folosirea tuturor elementelor de putere națională – diplomație, politică industrială și economică, cooperare internațională, servicii de informații și apărare națională””.

”Vastul ecosistem industrial german, european și internațional va continua să fie prezent în Europa Centrală și de Est, dar într-o formulă profund modificată, generând transformări masive pe orizontala actualului model industrial central și est-european”.

”Pe scurt, dacă trebuie să ne îngrijoreze ceva este faptul că economia crește, avem toate garanțiile de securitate, dar țara devine mai șubredă și vulnerabilă din interior”.

”Fără lideri si idei convingătoare, aceeași spaima și nemulțumirea crescândă și justificată a populației față de deteriorarea nivelului de trai și efectul cumulativ al crizelor economice și sociale succesive vor genera tracțiune sporită pentru soluțiile politice radicale”.

”Nu există nici un motiv ca România să nu-și propună să digitalizeze 100% administrația și serviciile publice sau să folosească datele și Inteligența artificială și Datele pentru informarea deciziilor de politici publice. Beneficiile de eficacitate și transparența decizională ar crește exponențial”.

Preocupat de perspective îndepărtate și strălucitoare, Geoană nu suflă o vorbă despre chestiuni mai lumești, gen aderarea la Schengen ori la zona euro, nu își bate capul cu problematica energetică. Vorbește despre dezvoltarea economică admirabilă a țării, dar nu spune că ea se bazează pe împrumuturi deșănțate topite în consum.

Discursul său hipergonflat, pe care îl reproducem integral mai jos, e specific politicienilor care visează să trimită oameni pe Lună (uuups!…) dar se blochează cînd sunt întrebați cîte gospodării au WC în fundul curții și cîte școli au apă curentă.

Și o mică observație de final: discursul potențialului candidat prezidențial a beneficiat de cea mai mare atenție și respect din partea acelei prese pe care maestrul Ion Cristoiu obișnuiește să o eticheteze drept ”coldistă”.

De urmărit, s-ar putea să avem ceva aici….

DISCURSUL INTEGRAL AL LUI MIRCEA GEOANĂ, pentru cine dorește, poate fi citit la InPolitics

Citiți și Zoe Petre: ”Americanii l-au facut pe Geoana ministru de Externe, în 2000!”