Felul în care guzganul ghiftuit, deputatul PSD Eduard Popica, ginerele altui îmbuibat, Emil Savin poreclit Farmazon, îl jelește ,,sfâșietor”, în disprețul bunului simț românesc și spre revolta unui întreg popor (dar fără a-și da seama de ridicolul situației), pe pușcăriașul boșorog cu căutătură hoață Mitică Buzatu ot Vaslui, a umplut paharul și m-a determinat să scriu cele ce urmează.
Un Buzatu e peste tot, neprins încă.
Exemplul acestui județ este ca o pecete nefastă pentru toată România; de 33 de ani (dar cu continuitate înainte de 1989!), toată țara e împânzită, toate instituțiile sunt căpușate de asemenea jeguri de oameni, frați de lojă, tovarăși la furat, veri, nași, cumetrii, amante bine înfipte. S-au propus unii pe alții, s-au proptit, acoperit, numit, abia anemic și prea rar ,,judecat”. Nu numai la PSD, ci și PNL-PDL s-au ce-or mai fi, că, pentru înșelarea vulgului, s-au încrucișat și s-au boit de au devenit mutanți.
Într-un mesaj, ajuns peste ani o broșură, mareșalul Antonescu vorbea despre România ca o țară aflată pe ,,marginea prăpastiei”. Nu mai e cazul să fim mici pe buză: suntem în agonie, iar unii spun că ne aflăm de-a dreptul în râpă și doar în noi, românii, e salvarea.
Suntem împrumutați pentru trei generații, nu una! Țară binecuvântată de Dumnezeu cu de toate, sărăcim. Așezați în calea unor imperii hrăpărețe, ne căciulim, ne umilim absolut jalnic, suntem jecmăniți de cămătarii ,,legali”, zi de zi. Unii răbdăm ca vitele. Cu instituții impotente, ni se încalcă drepturi constituționale, ni se coace o ,,reorganizare” salvatoare în care cărbunii sunt băgați din cancelarii străine ca un microb perfid în trupul țării.
Președintele – cel mai ticălos din câți a avut țara asta – e în demult afara părții carosabile. În vremea sabotării fățișe a învățământului, el vorbește de ,,România educată”. Și nu-i nimeni să-l tragă de surtuc că și sfetnicii au ajuns niște degenerați.
Avem o Românie dincolo de frontiere, lăsăm după noi datorii greu de dus în cârcă de urmași și așa novici, necăliți și plini de beteșugurile unei societăți tâmpite.
O clasă politică mizerabilă, vorace, transpartinică, cosmopolită, fără Dumnezeu și fără Patrie, dănțuiește peste o țară în degringoladă de ani buni. Se scuipă la televizor, se pupă în restaurant. Avem godei care trimit autocare cu pelerini cu aceeași lejeritate cu care bagă mâna în banul public și fură.
Ticăloși și trădători, într-un stat de drept locul lor trebuia să fie de multă vreme la beci. Uitați-vă la moacele de vechi migratori ale acestor stăpâni aflați – doar unii – la bulău și veți avea răspunsul.
Politica descurcărețului bun la toate a devenit o mâzgă împuțită care a cuprins o țară. Trebuie ștearsă de pe fața pământului, altfel nu ne mai facem bine.
Avem ayatolahi la interne, baroni, miniștri de profesie, demnitari fără demnitate, tartori de județ, leadershipi, lideri locali...
Toți sunt puși pe căpătuială, cumetrii, amantlâcuri. Trebuie înăsprite pedepsele, pentru a scutura din pomul țării și a da de pămând cu acești neterminați! La orice furt din banul public, fie autor, complice, sau tăinuitor, să moară în pușcărie!
Cât timp mai avem o țară – și nu doar granițe – câtă vreme mai avem un popor care a suferit mult – și nu o populație dezorganizată – cât timp în venele noastre curge sânge de român – iar nu de venetic – să ne războim, să luptăm și să murim ca oșteni, nu ca trădători și lași.
Văd grozăvia dezastrului abătut peste oameni. Prevăd ce va urma, cel puțin la nivel de Poliție și MAI. Și vă spun că însănătoșirea trupului bolnav al țării de la noi toți va veni și tot mișcarea patriotică, sănătoasă, hotărâtă, asumată, o va rezolva.
Ne e foame de dreptate și de lege, fraților!
Suntem contemporani cu prăbușirea. Trăim o lucrătură greu descifrabilă de minți simple. Este înșelătoare cu poporul, care, după cum lesne se poate pricepe, trăiește oarecum un sindrom Stockholm generalizat.
M-am uitat la fenomenul drogurilor, pe care-l cunosc din profesie. Nu se va face nimic, e doar preludiul! Va fi rău de tot, cumplit. Scadența nu a venit. MAI e întâiul responsabil pentru soliditatea țării, dar aici sunt structuri absolut inutile, în care zece ofițeri, așezați pe căsuțe plătite baban, se screm o săptămână să le fete mintea un pliant, zona de teren, operativă, grea, aflată permament în linia întâi a luptei cu infractorii e văduvită, prost dotată, subnumerică, controlată. Practic, nu există conducere a Poliției Române, nu există ofițer să se mai poată opune autodistrugerii, aberațiilor sistemului mafiot, înțelegeți? Toți tac și înghit.
Nu putem asista nepăsători. Am în jurul meu o sumedenie de Bărbați. Nu e suficient. Mă adresez în special militarilor în rezervă, dar nu celor abonați la mafioți, că o viață ați furat fără să întrați unde vă era locul, și acum faceți ce ați învățat, furați pentru voi și pentru alții, vă valorificați la maximum pilele din activitate, ori faceți sluj la hoți. Nici celor comozi și gomoși, care zac în vila de vacanță și se scarpină la coaie așteptând o ocazie. Nu celor care dă dracului ,,politicul” și caută perfecțiune în orice și dezbinare pretutindeni, utopicilor.
Ci celor cărora le pasă ce se va spune despre el după ce nu va mai fi. Ce va zice copilul său că a fost tac-su? Nu vom câștiga niciun colac, în plan material. Dar spiritual va conta. Că nu știm ziua nici ceasul, iar până la ultima suflare avem o datorie de îndeplinit.
Noi nu mai avem nimic de pierdul. Iar de câștigat – respectul posterității.
Noi am rostit un Jurământ pe un Drapel, nu am îndrugat niște vorbe cu o cârpă în mână.
Schimbarea radicală nu poate veni de la personalul din interiorul MAI, de pildă, tânăr și ținut în frâu. Știu de ce: unii sunt captivi, resemnați, fricoși, șantajați, complăcuți în bine, nu vor să-și surpe cariera pe ultima sută de metri. Schimbarea va veni de la noi, care am fost, știm, putem și vrem.
Suntem contemporanii șubrezirii nepermise a statului, jefuirii țării, învrăjbirii românilor, umilirii la înalte porți, manipulării odioase, imposturii instituționalizate. Multe mădulare ale Țării Românești și-au dat duhul; sunt morți care încă n-au fost îngropați. Unele mai rezistă mulțumită unor patrioți.
În fața alternativei pieirii, ce facem? Nu putem rămâne spectatori și să ne războim în vorbe goale ca la cafenea.
Ne adunăm, nu învrăjbim. Muncim la greu. Ne așezăm la masa unirii, pe îndelete, fără vendete. Urmăm strict o strategie! Nu șovăim.
Oameni să fie puși strict pe căprării.
Nicio abatere de la cale să nu fie îngăduită. Legea e lege. Instituțiile statalității – reformate, întărite. Mărite unde e cazul, dar să taie în carne vie. Unde e de dat cu mătura, n-ai teamă, mături !
Orice necinste – sever și rapid înăbușită. Iar pedepse, duse către maximum, cât mai aspre. Altfel, e aflare în treabă...
Nu prin declarații ne facem bine, ci prin voința necurmată de a pune în aplicare un program, prin ambiție, prin atitudine, omenie și prin legalitate. Iar totul făcut în respectul legii și cu frică de Dumnezeu!
Eu, așa cum v-am mai spus, am o singură cale. Am un singur cartuș în fața alternativei de a fi capturat de dușman sau a mai elimina eu unul, înainte de a fi ucis. Pentru mine, nu există mutare, sucire, schimbare, mlădiere, învoială. Nu există abandon, nu fac pact, nu mă plec.
Nu căutăm idealuri de oameni. Ele apar rareori. Perfecțiune nu există decât la Dumnezeu.
În fața dezastrului, în duhul credinței neclintite, al iubirii de neam, în cultul strămoșilor, în ceasul din urmă, să ne strângem și să rostim: Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții !
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Se pare ca el nu era chiar strain de prapastia aceasta
https://arhiva.bzi.ro/de-ce-il-ura-de-moarte-ion-antonescu-pe-nicolae-iorga-801179
In primul razboi mondial eram gata sa pierdem intreaga tara datorita alinierii elitelor romanesti la imperialismul vremii prin ocuparea Cadrilaterului
Apoi ne-am repliat prin taranii care deunazi erau macelariti la comanda elitelor in 1907
Astfel talpa tarii salveaza si credinta si glia stramoseasca
Ca un cadou Dumnezeiesc pentru trairea Ortodoxiei cele nestirbite, singura care poate aduce pocainta cea adevarata, va veni imediat si Unirea cea Mare
Din nefericire in 1919 elitele nepocaite vor schimba calendarul ortodox cu unul strain, si pe adevarata umilinta cu mandria neamului dus de nas
Asfel elitele promoveaza pe nesimtite o religie patriotica bazata pe propaganda cu steaguri tricolore, adica Patri-Hotismul (hotia propiei caciuli)
Al doilea razboi mondial este cununa tuturor eforturilor nationaliste interbelice
Chiar daca unele erau bine intentionate acestea nu au mai avut girul divin
Astfel are loc ruperea Basarabiei si invazia sovietica
De data asta taranimea nu mai poate salva integritatea tarii, in ciuda jertfelor grele, lipsindu-i chiar esenta, adica credinta ortodoxa cea nestirbita de la primul razboi modial
Timp de mii de ani, la noi integritatea credintei a fost cel putin la fel de importanta ca integritatea teritoriala.
Aceasta este de fapt esenta poporanismului romanesc.
Cand se pierde integritatea "de soft" adica credinta,
curand se va pierde si cea "de hard" adica pamantul si oamenii.