Încercarea homosexualilor și a altor categorii deviante de a sustrage fraudulos valori specific umane, precum familia, căsătoria, nașterea sau creșterea pruncilor, este un furt de identitate și o distrugere a pilonilor pe care se bazează societatea umană.

Europa a adoptat suicidar o nouă legislație împotriva discriminării. Însă această legislație îngrijorează grupările pro-viață și asociațiile creștine, care vor suferi persecuția din partea autorităților.

Legea – în loc să fie un mediu al armoniei sociale, a devenit excesivă și tiranică, interzicând cu pedeapsa cu închisoarea orice discriminare a homosexualilor. Astfel, dacă o organizație nu recunoaște dreptul homosexualilor de a adopta copii, poate fi pasibilă de amendă sau închisoare pentru membrii ei.

Statul a devenit astfel un agent torționar, care sancționează discriminatoriu orice diferență și tradiție, în favoarea unei nivelări legislative periculoase și imorale. Politica statului nu mai este nicidecum cea a egalității, ci a favorizării cuplurilor homosexuale, a anomaliei etice și a distrugerii valorilor fundamentale ale ființei umane.

Nediscriminarea nu înseamnă nicidecum lipsă de gândire și de alegere, ci toleranța și refuzul violenței în rezolvarea problemelor în societate. În același timp, încercarea homosexualilor și a altor categorii deviante de a sustrage fraudulos valori specific umane, precum familia, căsătoria, nașterea sau creșterea pruncilor, este o distrugere a pilonilor pe care se bazează societatea umană. 

Acum câțiva ani mă aflam în Germania răsăriteană, vorbind cu un pastor protestant din Leipzig. El mi-a spus că una dintre cele mai mari probleme ale confesiunii lor este existența unei „biserici” privatizate, care nu are nicio legitimitate religioasă.

Doar că aceștia se îmbracă la fel cu pastorii lor, au aceleași instrumente, se prezintă politicos la ușa celor doritori de o slujbă religioasă, fac totul ca la carte, și cer un onorariu mai mic decât biserica oficială.

I-am spus pastorului, că deoarece toți sunt preoți în protestantism și nu există hirotonie, succesiune apostolică, sacerdoțiu etc., oricine își poate aroga dreptul de a săvârși slujbe. Corupția zace deci în generalismul izgonitor de har al reformei. Biserica protestantă a devenit un SRL, aflat în concurență direct cu altele de acest fel. Dacă toți sunt preoți, atunci nimeni nu mai este de fapt preot.

Insistența homosexualilor de a primi căsătoria, de a întemeia familii și de a adopta copii este un astfel de furt de identitate.

Este exact cum într-o zi, o adunătură de oameni ar hotărî să-și spună episcopi, s-ar îmbrăca precum ierarhii, și ar pretinde că sunt episcopi. Este oare discriminare să fie opriți din a fura imaginea și identitatea ierarhilor Bisericii?