Luați aminte la ce alegeți! Valul schimbării care a cuprins Statele Unite ale Americii va ajunge și la noi cât de curând.

Vom da socoteală în fața istoriei dacă vom continua să primim în rândurile noastre personaje "progresiste” asemenea domnului Daniel David, de la Universitatea Babeș Bolyai, care a declarat că democrație înseamnă să anulezi alegeri și e normal să afli peste 50 de ani care au fost motivele!

Conducerea Academiei, referindu-se la aceeași anulare rușinoasă a votului, s-a grăbit, în numele nostru, să facă "un apel la apărarea democrației și a valorilor europene”, "salutând măsurile legitime și oportune luate de instituțiile statului român în fața amenințărilor reale, deosebit de periculoase la adresa democrației românești și a valorilor europene”.

În fața unor asemenea declarații nu trebuie să ne mai mirăm că Academia Română a trecut de la comunism direct la "woke-ism”. Ascultați sfatul unuia care a asistat la mai multe valuri ale schimbării. Aveam 11 ani în 1948, când a fost desființată Academia Română și înființată Academia Republicii Populare Române. Peste noapte academicienii au fost încărcați în camioane și duși la Sighet. Am fost exmatriculat din facultate în 1958 și trimis la muncă pe șantier, în urma unei ședințe "de înfierare”.

A trebuit să fug din țară când a venit la conducere Ceaușescu. Am luptat în presa străină împotriva tiranului și am asistat la demolarea lui în decembrie 1989. Vă atrag atenția că mersul istoriei României este ireversibil și nu se îndreaptă către așa-zisul "progresism”!

La Secția pentru Artă, Arhitectură și Audio-vizual s-au votat candidații fără ca toți membrii să fie convocați de doamna președintă Sabina Ispas. Probabil nu s-a dorit discutarea candidaturilor care așteaptă de ani de zile ca să se ia o decizie.

În toamnă candidaturile unor mari artiști, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția, Sorin Buculei, Constantin Flondor, au fost respinse pentru că au depășit 75 de ani. A fost votată vreo limitare de vârstă în Adunarea Generală a Academiei Române?

Mâine unul dintre candidați este alergătorul de cursa lungă după premiul Nobel Mircea Cărtărescu. Intuiesc că el este deschizătorul de drum pentru un întreg șir indian de fruntași ai „intelighenției” românești, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu etc, care vor completa gașca progresista. Dacă directiva conducerii privind limita de vârstă se aplică, am scăpat de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Lucian Boia.

Cred că Mircea Cărtărescu poate să mai aștepte.

Răbdarea îl va pune alături de niște titani ai literaturii: nici Victor Hugo nu a intrat în Academia franceză decât la a patra tentativă, Balzac a obținut numai două voturi la prima încercare, Emil Zola a candidat de 25 de ori, iar Baudelaire și-a retras candidatura din cauza "primirii reci”. Tudor Arghezi a descris cel mai bine cum se fac alegerile în Academia Română, chiar dacă a scris aceste rânduri în 1946: "Recrutarea membrilor Academiei s-ar părea că trebuie făcută pe temeiul unei personalități și al unei opere substanțiale. Din întâmplare, s-a petrecut și așa ceva. Îndeobște, criteriile au fost ori politice, ori de obsecvios servilism. Un lung moment, acceptarea în Academie a vanităților fără alt plasament și a oamenilor de cauciuc atârnă de o atitudine de adulație față de un staroste…

Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române