Am ajuns la vârsta când îmi permit să împing cursorul înapoi cu 10, 20, 30 de ani… Agenda mea e plină de nume și numere de telefon la care nu mai răspunde nimeni…

Acum mai mult de cincizeci de ani, am ajuns în America cu traista în băț și capul plin de cai verzi, în mijlocul scandalului care a rămas în istorie sub numele de "Pentagon Papers”. Unele dintre primele mele desene publicate în The New York Times ilustrau articolele pe care mi le traducea în franceză redactorul artistic al paginii opuse editorialului, J. C. Suares. Articolele făceau public un capitol dintr-un studiu strict secret comandat de Robert McNamara – ministru al apărării în administrațiile Kennedy și Johnson – privind implicarea Statelor Unite în războiul din Vietnam și au apărut începând din 13 iunie 1971. Documentul a fost pus la dispoziția presei de un fost angajat al guvernului, Daniel Ellsberg, acuzat, din acest motiv, de spionaj, furt și conspirație.

Oficialii americani mințeau atunci ca și acum: SUA pierdeau războiul din Vietnam, așa cum astăzi Ucraina pierde războiul cu Rusia… America se scufundă ca Titanicul, în timp ce orchestra continuă să cânte. Președintele Joe Biden se comportă ca un astronaut căruia i s-a rupt cordonul și rătăcește prin spațiu. Trăiesc o senzație acută de déjà vu…

Documentele, care au început să fie "descoperite” pe internet vinerea trecută, au fost întocmite la începutul lunii martie. Pe 28 martie, când Secretarul de stat al Departamentului pentru apărare, Lloyd Austin, depunea mărturie în fața comisiei senatoriale pentru bugetul militar al anului 2024 conținutul raportului era deja cunoscut de ministerul său. Situația deplorabilă a armatei ucrainene, lipsa muniției pentru artilerie și pentru apărarea antiaeriană era deci știută, dar asta nu l-a împiedicat pe fostul samsar de arme Lloyd Austin să declare sub jurământ că Ucraina are toate șansele să întoarcă soarta războiului, contraofensiva, care se tot pregătește, poate reuși, iar rușii pot fi alungați din Donbas și chiar din Crimeea.

Marketingul american, campania lor de "comunicare” (că propagandă făceau numai sovieticii) dă totuși roade: un prieten, care vindea pe vremuri cămăși, mi-a spus că americanii câștigă, pentru că își vând "marfa”, adică armamentul. Numai că ei nu ne-o "vând”, ci ne-o bagă pe gât, iar guvernanții noștri plătesc acum pentru marfa care poate va veni la Sfântu’ Așteaptă! Ca autostrada "construită” de Bechtel!

Din documentele devenite publice pe internet reiese că americanii cunosc mai amănunțit situația trupelor ruse, dispunerea lor, numărul de soldați și echipamentele din dotare decât pe cea a ucrainienilor. În ciuda tuturor mijloacelor de informare, pare că s-au interesat mai mult de conversațiile aliaților. Americanii sunt la curent doar cu faptele de corupție ale ucrainienilor, dar, în ceea ce privește situația de pe front se bazează pe informațiile furnizate de oamenii lui Volodimir Zelensky.  Pentru orice observator lucid însă, Ucraina seamănă cu personajul strâns de gât care are totuși puterea să-i strige agresorului: "Te omor! Te omor!” Se aude că Zelensky se pregătește să declare mobilizare generală ca să adune cumva o armată de cinci milioane de oameni. Soldați care vor lupta cu cele 38 de mitraliere furnizate de canadieni?!

În ciuda tuturor rapoartelor alarmiste americanii continuă să declare că Ucraina trebuie susținută până la capăt pentru că, uite acuși, acuși, acuși, Zelensky îi bate pe ruși…

Și totuși perioada aceasta s-a întâmplat ceva inedit: președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a fost umilită de chinezi, care i-au "rezervat” la plecarea de la Beijing tratamentul obișnuit pentru turiști: statul la coadă pentru controlul pașaportului.