Marx, Lenin și Troțki au răspunsul la toate frământările noastre.
După căderea Comunismului, Capitalismul a rămas singur și biruitor pe câmpul de luptă. Cât vedeai cu ochii, nici un dușman. Nici un motiv pentru care să te bați. Nici un motiv să rămâi vigilent.
Satisfăcut, Capitalismul s-a lăsat la vatră și s-a culcat pe-o ureche. A început să se împlinească. Ușor, ușor, osânza i-a acoperit mușchii de odinioară.
Lipsa de antrenament a dus la apariția beteșugurilor. Toți microbii și virușii luați în tinerețe pe câmpul de luptă, care până atunci se loviseră de imunitatea sa de fier, au început să colcăie. Să atace organismul pe care acum îl simțeau slăbit. Incapabil de reacție.
Ocupat toată viața cu cătănia, bătrânul războinic nu avea prea multă carte. Nici nu se sinchisea de subtilități. „Albul e alb și roșul, roșu.”
Măcar din experiența de luptător ar fi trebuit să știe totuși că un câmp de luptă gol nu înseamnă automat că Dușmanul a murit.
*
„Teoria revoluției permanente caracterizează revoluția socialistă însăși. Pentru o perioadă a cărei durată este nedeterminată, toate raporturile sociale se transformă în cursul unei lupte interne continue. Societatea nu face decât să-și schimbe fără încetare pielea. Fiecare fază de reconstrucție decurge direct din precedenta. Evenimentele care se derulează păstrează prin necesitate un caracter politic, pentru că iau forma ciocnirilor între diferitele grupuri din societatea în transformare. Izbucnirea războaielor civile și a războaielor externe alternează cu perioade de reforme «pașnice». Bulversările din economie, tehnică, știință, familie, moravuri și obiceiuri formează, împlinindu-se, combinații și raporturi reciproce atât de complexe încât societatea nu poate ajunge într-o stare de echilibru. În aceasta se dezvăluie caracterul permanent al revoluției socialiste înseși.”
(Lev Troțky – Revoluția permanentă)
*
În timpul Războiului Rece, proletarul occidental s-a îmburghezit. A descoperit cu încântare că prosperă vânzându-și „forța de muncă”, spre deosebire de colegul din lagărul comunist care, deși „proprietar, producător și beneficiar” al mijloacelor de producție, murea de foame.
Proletarului occidental i s-a acrit de revoluție, în timp ce proletarul din Est nu visa decât să ajungă și el „exploatat”.
Astfel, „lupta de clasă”, motorul revoluției socialiste, s-a gripat. Însă dialectica „revoluției permanente” cerea înlocuirea ei cu altceva.
Rolul de avangardă revoluționară, deținut până atunci de proletariat, a fost preluat de minorități. Sexuale, mai întâi. Lupta de clasă a fost înlocuită cu lupta împotriva discriminării, iar steagul roșu cu cel al „curcubeului șchiop” (în șase culori).
Pentru a evita repetarea experienței cu „îmburghezirea proletariatului”, pe măsură ce drepturile cucerite se înmulțeau, sporea și numărul minorităților sexuale. Așa se alimentează Revoluția Permanentă!
Sub stindardul Noii Revoluții s-au așezat apoi și alte categorii de minorități: culturale, rasiale, religioase... Riscul „îmburghezirii” a fost anihilat de emulație: cine deține întâietatea oprimării?
Chestiunea a început să frământe într-atât mediile academice occidentale încât în 1989, anul fatidic pentru Comunism, în Statele Unite a fost inventată o nouă știință: Intersecționalitatea. Practic, un ghid pentru măsurarea gradului de asuprire pe care societatea îl exercită asupra unui individ, în conformitate cu apartenența sa la una sau mai multe minorități.
Potrivit preceptelor intersecționale se stabilesc normele comportamentale și de exprimare ce trebuie adoptate în diverse situații.
Aceste norme, la rândul lor, au primit numele generic de Corectitudine Politică. Un sistem complex de cenzură și autocenzură care statuează că Adevărul trebuie modificat astfel încât să nu lezeze pe nimeni.
Adevărul devine astfel relativ și multiplu. Pentru stabilirea Adevărurilor sunt create instanțe morale specializate, cu drept de viață și de moarte asupra Individului.
Când Comunismul s-a prăbușit, Capitalismul avea deja în organism germenii propriei căderi.
*
Proclamarea oficială a decesului Comunismului a permis forțelor Noii Revoluții să se sustragă de la etichetarea lor ca atare.
În ciuda evidențelor, cu excepția câtorva voci stinghere (și acelea mai ales din rândurile imigrației răsăritene, pățite), nimeni în Occident nu părea să bage de seamă cum, din dosul discursurilor generoase despre egalitate, solidaritate, umanism, salvarea planetei, rânjea hârca bolșevismului dezgropat.
Revoluția televizată în direct din România lui 1989 a fost un experiment excepțional. A demonstrat colosala forță a manipulării mediatice.
Rezultatele experimentului au fost aplicate la scară largă. Opinia publică occidentală a fost supusă timp de un sfert de veac unui bombardament mediatic și propagandistic fără precedent. O îndoctrinare în masă.
Loviturile de berbece ale noilor ideologii („lupta internă continuă” de care vorbea Troțki) au împins societatea capitalistă inexorabil și fatal tot mai spre stânga.
Atașamentul față de vechile valori morale creștine a devenit o dovadă de „Fascism” și „Extremism”.
Sub asaltul ideologic în valuri, vigilența occidentală, tocită de opulență și obosită de hărțuirea publică, a fost anesteziată complet. În locul ei s-a instalat starea „woke”.
Pe nesimțite, forțele Noii Ordini au preluat peste tot puterea. Când, pe la jumătatea anilor 2010, sub șocurile invaziei imigranților și a atacurilor teroriste, Occidentul a început să dea primele semne de trezie, era deja prea târziu.
După 25 de ani de la decesul său oficial, pe nesimțite, printr-o „revoluție soft”, Comunismul înviase.
*
„Revoluții soft” pot exista, nu și „Comunism soft”.
Odată ajuns la putere, Noul Comunism a revenit la vechile năravuri: violența și brutalitatea. Tirania nudă și hâdă.
Ce altceva este campania de îngrozire a populației, prin care a fost instaurată Dictatura COVID, decât „Teroarea revoluționară” recomandată de Marx?
Ce altceva sunt abolirea legilor, drepturilor și libertăților, instituirea unor regimuri cvasi-militarizate și recurgerea la forța represivă împotriva celor recalcitranți, decât „Stăpânirea nestingherită de lege și întemeiată pe violență” propovăduită de Lenin?
Canada pregătește lagăre de izolare COVID. Odată cu Comunismul învie și Gulagul.
Nevaccinatul este noul „Dușman de clasă”. El este mai periculos decât Virusul. Nevaccinatul este un Terorist.
Pe 13 august, Departamentul american pentru Securitate Internă a emis o alertă teroristă, avertizând organismele însărcinate cu aplicarea legii că „extremiști violenți anti-guvernamentali/anti-autorități ar putea exploata... potențiala reintroducere a restricțiilor publice pe teritoriul Statelor Unite ca un motiv pentru a organiza atacuri”.
Klaus Schwab, ideologul Marii Resetări, invoca și el securitatea pentru obligativitatea vaccinării:
„Câtă vreme nu este toată lumea vaccinată, nimeni nu va fi în siguranță”.
Cine se așteaptă ca pandemia să treacă așa cum a venit, după încă un val, două și după încă o doză, două de vaccin, și ca guvernele să renunțe de bună voie la puterile dictatoriale este un naiv.
Dictatura este însăși garanția nașterii Noii Ordini, după cum ne învață Marx:
„Forța este moașa oricărei societăți vechi care poartă în pântece una nouă.”
Iar pandemia, ca și vaccinarea, se vor eterniza pentru că ele sunt mijloacele perfecte de teroare și control pentru Revoluția Permanentă a lui Troțki.
*
Un ultim detaliu: definiția Revoluției Permanente a lui Troțki, de mai sus, seamănă izbitor cu descrierea făcută de Klaus Schwab „Marii Resetări a Capitalismului” provocate de COVID:
„Vor urma schimbări radicale cu asemenea consecințe încât unii experți vorbesc despre o eră «Înainte de Coronavirus» (IC) și de o eră «După Coronavirus» (DC). Vom continua să fim surprinși deopotrivă de rapiditatea și de natura neașteptată a acestor schimbări - pe măsură ce se vor combina unele cu altele, ele vor genera consecințe de gradul doi, trei, patru etc., provocând efecte în cascadă și nemaivăzute.”
*
Proclamat biruitor în urmă cu trei decenii, bătrânul Capitalism zace acum internat la ATI, intubat și legat de pat.
O asistentă mai miloasă, care îi dezleagă din când în când câte o mână, ca să-și scarpine escarele, l-a botezat „Nea Piru”. Îi aduce aminte vag de un personaj trist din „Legendele Olimpului”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Vizitati-l, merita! Rezultatele cautarii dupa termenul "comunism". Un site care documenteaza tot ce se intampla, din cauza cui se intampla si ce vor sa faca in continuare.
Sa vor incheia, pentru ca la coada stau alte crize si mega-crize, pregatite si ele sa apara.
Nu poti sa tragi mitza de coada la infinit cu aceeasi poveste (Covid), mai sunt si altii la coada.