Printr-un efort încununat de succes, pornit din gândul de a onora cu sfințenie trecutul cultural al zonei Văratic și opera lui Eminescu, s-a editat Albumul omagial:

Anotimpurile poeziei lui Eminescu la Văratic - 170 de ani de la nașterea Românului Absolut, Mihai Eminescu

The seasons of Eminescu’s poetry at Văratic - 170 years from the birth of the Absolut Romanian, Mihai Eminescu

Les saisons de la poésie d’Eminescu à Văratic - 170 ans depuis la naissance du Roumain Absolu, Mihai Eminescu

Albumul, amânat din motive pandemice, a fost tipărit anul trecut, cu ajutorul Domnului și binecuvântarea Înaltpreasfințitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Prefața: Academician Ioan Aurel POP
Coordonator proiect: Stavrofora Iosefina GIOSANU
Albumul cuprinde texte semnate de: IPS IOACHIM,  Iosefina GIOSANU, Mihai CIMPOI, Ilie BĂDESCU, Nicolae GEORGESCU, Emilia ȚUȚUIANU, Theodor CODREANU, Veronica BALAJ, Dan Toma DULCIU, Petruș ANDREI și Gheorghe SIMON, cu fotografii din spațiul eminescian Varatic-Agapia.

Ediție îngrijită și coordonată, concepție grafică, realizare album: Emilia ȚUȚUIANU, Dorin DOSPINESCU, Victor RONCEA
Fotografii: Cristina NICHITUȘ RONCEA, Dorin DOSPINESCU
Redactor: Dorin DOSPINESCU
Grafica: Constanța ABĂLAȘEI
Tehnoredactare: Ana VASILACHE, Magda BITAY
Parteneriat: Mihai-Eminescu.Ro

Mulțumiri: Maicii Stavrofora Iosefina Giosanu, stareță a Mănăstirii Văratic, Consiliului Mănăstirii Văratic, doamnei europarlamentar Maria Grapini, Primărului Neculai Adrian Nastasă și Consiliului Local al comunei Agapia și Centrului Cultural Spiritual Văratic – care a susținut și elaborat acest proiect – pentru reușita realizării albumului aniversar.

Un omagiu adus poetului național, purtat de fuiorul destinului și în zona mănăstirii Văratic, din ținutul Neamțului.
Mulțumiri distinselor personalități prezente în filele albumului, cu prinosul Domniilor lor – ofrandă Luceafărului poeziei române, Mihai Eminescu!

Editor Editura Mușatinia: Emilia ȚUȚUIANU

text în limba română, engleză și franceză

Lăcaș monahal voievodal, Văraticul reprezintă un minunat loc de referință în Munții Neamțului, precum și în lumea spiritualității ortodoxe românești, alături de celelalte mănăstiri din Ținutul Neamțului: Agapia, Secu, Sihăstria și Mănăstirea Neamț. Voievodal și pentru că nepoata domnitorului muntean Constantin Brâncoveanu, domnița Safta Brâncoveanu, a cinstit fecioarele domnești ce s-au dedicat ca mucenițe Domnului nostru Iisus Hristos.
Geografic, Mănăstirea Văratic este situată în partea de sud-vest a depresiunii Neamțului, la o distanță de numai 12 km de orașul Târgu Neamț, într-o mirifică vale de la poalele Munților Stânișoarei, adăpostită de Dealul Mare, cu vârful Văratic având înălțimea de 978 de metri. Pe drumul de intrare în localitatea Văratic, în dreapta se întinde muntele Filiorul, la poalele căruia se află frumoasa Pădure de argint, iar în stânga, Dealul Carpenului. Două pâraie, Netezi și Tardia, curg la sud de culmea Filiorul.

În fața Mănăstirii Văratic se ridică un turn alb, sobru, care pare un străjer de odinioară, ce-și păzește cu mândrie bunul de preț lăsat de Dumnezeu oamenilor: credința.

Aceași impresie o lasă vizitatorilor și poarta mănăstirii, care îți deschide drumul spre lăcașul sfânt, trecând pe sub bolta cu ziduri masive din piatră și descoperind printre mulțimea de flori multicolore Mănăstirea – Adormirea Maicii Domnului, o construcție fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada și duhovnicul Iosif.

Alte două biserici, aflate pe cele două străduțe ce pornesc din fața turnului, întregesc peisajul monahal, mărind valoarea, frumusețea și păstrarea trecutului pentru prezent și viitor: biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul – un edificiu din lemn, datând din anul 1817 și biserica Schimbarea la Față – zidită în anul 1847.

În dreapta mănăstirii, aflăm o uliță îngustă, străjuită de brazi, pe care, străbătând-o poți ajunge la Palatul Episcopal al Preasfințitului Partenie Ciopron.

Aerul de ctitorie are o putere miraculoasă. Rezistând prin vremi, devine oarecum și un bun al nostru. Un loc sfânt prilejuiește o comunicare magică, spirituală, greu de definit în cuvinte. O cuantificăm doar prin starea interioară, percepută adesea ca pe o trăire sacră, în consonanță cu posibilitățile fiecăruia, cu puterile sale interioare de a vedea lumea sub aspect emoțional și nu doar cognitiv. Văraticul este un Aici perpetuu, în care se poate regăsi fiecare, oferind o proiecție dulce și luminoasă în eternitate.

Un Aici sinuos, tainic, miraculos. Într-o relaționare subtilă, fermecătoare cu un Acum și un Atunci statornicit în straturi dense de suflet, de duhovnicie și de simțire românească, proiectate pe fundalul istoriei. Emoția noastră poate fi și un strat de ceață fără de care memoria în timp a acestui loc mirific numit Văratic nu ar continua.
Aici, la Mănăstirea Văratic, primești necondiționat sigiliul apartenenței la specificul nației tale, de care nu poți face abstracție, oriunde te-ai afla în lume. Așadar, Văraticul rămâne un adevărat Liant prin timp între particularul emoțional, miraculos, sfânt și emblema specificului național românesc.

În fața mănăstirii, în drum spre biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, se ridică albă și impunătoare clădirea Centrului Cultural Spiritual Văratic, construită în anul 2017, ctitoria domnului Dianu Sfrijan. Este un edificiu cu o arhitectură aparte, realizată în plan dreptunghiular (ortogonal, având trei balcoane, dispuse pe laturile de vest, est și respectiv sud ale edificiului), cu ziduri trainice, despărțite de coloane, părând un simbolic Altar.

Pe locurile unde mari creatori de frumos și-au purtat deseori pașii și au fost vrăjiți de aureola spirituală a locurilor, s-a născut Centrul Cultural Spiritual Văratic. Acesta este rodul iubirii, sacrificiului și generozității câtorva oameni de suflet, care au dorit a lumina orizontul cunoașterii, păstrarea tradițiilor culturale locale, dar și a bucura sufletul celor dedicați artelor, literaturii, laolaltă cu nemărginita credință în Dumnezeu.

Centrul Cultural Spiritual Văratic, pe lângă faptul că adăpostește cărți valoroase, oferă cu generozitate și demnitate prilejul de a organiza întruniri ale unor personalități din cultura românească, recitaluri de poezie, lecturi ale unor autori din țară și din lume, verinisaje ale unor expoziții semnate de artiști plastici consacrați.

Aici, la Văratic, poezia, muzica și pictura se împletesc armonios, contopindu-se tandru în dorința unanimă de a-l cinsti și sărbători pe Marele Nostru Luceafăr.

Impresia pe care o creează clădirea te îmbie să simți încrederea, optimismul și melancolia acestei vetre de cultură românească, plină de istorie, ce îți arată limpede cum poți depăși cumpăna vremurilor.

Urcând pe valea pârâului Văratic, pe drumul forestier din stânga Mănăstirii, se poate ajunge la Poiana Țigăncii. Mai sus de această poiană se află Vârful Bradul și Platoul Ciungi, de unde se vede în zare miraculoasa priveliște a semețului Masiv Ceahlău. Toată Valea Cracăului, cu fânețe înmiresmate, se așterne la picioarele pelerinului care cutează să ajungă în aceste locuri.

Dodecameronul eminescian întru Văratic - Integral la Revista Floarea Albastră