Foto: Liviu Mihaiu/FB
Filmul lui Ciprian Mega, ”21 de rubini”, este atît de complex dpdv socio-politic și de politică bisericească, încît merită mai mult de cîteva pagini de analiză. O analiză care trebuie corect și atent contextualizată.
Nu limbajul cinematografic este cel ce intrigă în film, ci, ca de obicei la părintele regizor, tabloul social dominat de nedreptate, din care cu greu se străvede o firidă de speranță și de har izbăvitor.
Ca și în ”Glasul care strigă în pustie”, tabloul social se extinde dinspre politic spre politicul din Biserică - noutate absolută în cinemaul românesc, dar și o temă tabu sau aproape tabu pentru presă. De aici dificultățile de receptare a filmului, mai ales de publicul ”creștin”, precum și zîzaniile iscate, care nu au de-a face cu problematicile artistice ale cinema-ului, ci cu cele ale scandalului politic de proastă calitate, cu iz provincialist-dîmbovițean.
Aceste aspecte ale receptăriile le voi comenta și eu.
Nu voi comenta politizarea acestei receptări și instrumentalizarea ei politică, mai precis politicianistă - ineptă, ridicolă, impotentă intelectual - , care a explodat în presă și social media mai ales după programarea recentă a filmului pe 6 aprilie la Realitatea TV. Are cine să se ocupe de ea.
Cel mai jenant este că cei mai mulți atacatori ai filmului ”21 de rubini” sînt oameni fără nici o expertiză în cinema și nici în cronica produsului cultural. O fac umoral, lovind cu ochii închiși și la plesneală, ca cei mai proști și rudimentari bătăuși, expunîndu-și idiosincraziile și situîndu-se, ridicol, mereu în afara subiectului. Pentru a ținti subiectul trebuie să îl identifici în corpul țesăturii narative și să îl înțelegi, nu să lovești cu ochii închiși sau orbiți de furie.
Ei comentează ba biografiile unora dintre actorii participanți (de cînd oare biografia actorului influențează valoarea filmului?), babetele complexate bîrfesc ținuta de protocol a producătoarei (ignorînd activitatea altor producători și producătoare de materiale filmice realmente toxice pentru România), critică, ca un copil needucat de 5 ani, prezența și tarele morale ale personajelor negative (de ca și cum s-ar fi așteptat să vizioneze un basm sau un spectacol de operetă), comentează și bîrfesc orice, numai nu tema și subiectul filmului.
Unii habarnamiști cu tupeu s-au legat de finanțare (din surse proprii) și de making-off (producția propriu-zisă), fără să fi puricat vreodată un viața lor vreun film din acest punct de vedere și fără să cunoască infrastructura din spatele acestor activități. Fie ei și amatori, dar nu le-a păsat de finanțarea nedrept de deficitară a filmului lui Dan Pița ”Ecce homo Brîncoveanu” (aceasta fiind una din cauzele majore ale eșecului peliculei, care ar fi trebuit să fie o epopee națională), nici de suprafinanțarea de către CNC (adică din impozitele românilor) a unor filme ce aduc deservicii de imagine României. Ei ignoră total că filme grele și celebre, ca ”Andrei Rubliov” și ”Călăuza” de A. Tarkovski, dar și opere și capodopere ale altor clasici, au suportat calvaruri de ani mulți pentru finalizarea lor, din motive financiare, de cenzură și de producție.
Cîtă inconștiență trebuie să ai cînd, fără să posezi criteriile cele mai elementare de înțelegere a unui film, fie și de duzină, să te hazardezi în comentarea unei drame socio-politice și de politică bisericească dificile, pentru care îți trebuie o consistentă și dureroasă experiență de viață ca să o înțelegi? Repet și subliniez: du-re-roa-să. Doar cei ce au trăit asemenea dezamăgiri și dureri, precum și cei cu inima și mintea deschisă, pot înțelege și gusta filmul. Un film greu este și un test.
Mă mir cum critică scenariul acestui film oameni care nu au scris în viața lor publică un scenariu de film ori nu au exercițiul beletristicii narative, cum critică jocul actoricesc și alte aspecte artistice ale filmului comentatori care nu au nici o experiență (fie și autodidactă în domeniu)...
Mă mir cum teologi cît de cît implicați în popularizarea culturii de masă fac pe experții în ceea ce nu se pricep și exersează, nestingheriți de conștiință, malițiozitatea meschină, judecînd subcultural și vitriolant un artefact care îi depășește și intelectual, și moral... Cum își mai pot exersa unii ca aceștia investitura de duhovnic, cînd își atacă mișelește fratele de slujire?
Oare acești comentatori iresponsabili dpdv. intelectual și moral cred, în naivitatea lor ofensată, că astfel își apără ”țărișoara” și ”Biserica-Mumă” de... ”ghearele Rusiei”, ale ”ocultei” (pe care o văd în film dezvăluită și disecată aproape în toată nuditatea ei hîdă, ca nici într-un alt film românesc și, din cîte știu eu, european și din întreaga lume de azi), ori de ghearele neomarxismului - iată un cuvînt nou pentru ei! - termen pe care îl folosesc fără să-l înțeleagă? Dar niciodată prostia, răutatea complexată și lipsa flerului nu au apărat eficient pe nimeni. Și apropo, lipsa flerului, maliția gratuită și meschinărie sînt semne ale absenței Duhului.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Problema bugetului, mereu lipsă în acest domeniu, mă depășește. De aceea nu am acuzat valoarea intrinsecă a filmului ci doar pe cea extrinsecă. Ca mine, au mai făcut-o și alți autori/comentatori AN.
Cum am mai spus, cred că ne cramponăm în nimicuri când ținta ar trebui să fie DOBÂNDIREA DUHULUI SFÂNT.
Hristos a înviat!...
Adevărat a înviat!...
Așadar, autoarea înțelegere f bine realismul filmului, nu și realismul atacatorilor. Ghinion cum s-ar spune..
Ce am mai înțeles.. că “babetele complexate bîrfesc ținuta de protocol a producătoarei (ignorînd activitatea altor producători și producătoare de materiale filmice realmente toxice pentru România)”. Adică comparația trebuie făcută cu haznaua, si asa ieși în avantaj. Dar poate termenul de comparație NU e bun. V-ați gândit? Dacă vreau să scot în evidență un lucru bun nu mă compar cu ceva rău. Înțelegeți? Ci, întotdeauna mă compar cu ceva/cineva mai bun ca mine. Adică dacă vreau să înaintez (duhovnicește) mă compar cu modelul “asa da” (sfinții). Un exemplu clar si lămurit ar fi că nu mă pot compara cu cineva care fumează cinci pachete pe zi, si eu sunt in regula pentru ca fumez doar două. Să mai zic și că doamna e prezbiteră..
Am mai înțeles că nu poți să te “hazardezi în comentarea unei drame socio-politice și de politică bisericească dificile” decât dacă ai “o consistentă și dureroasă experiență de viață ..Repet și subliniez: du-re-roa-să.” Deci, doar așa! Sper că s-a înțeles!
Cred că-i păguboasă ‘soluția’ și și ..riscantă, că or comenta nu prea mulți și atunci ce ne facem.. că poate se vădește exagerarea, că poate uscăturile sunt uscături și nu-i toată pădurea uscată. Și nu mai iese pasența ..
În rest ce am mai înțeles.. cred că nimic, clar nimic ..ce-i aia “investitura de duhovnic” ori permisiunea de a comenta numai pe “tema și subiectul filmului” - cum? astfel cum acestea au fost înțelese de către doamna Dulgheru, firește. Însă nu stiu cum aflăm cum a înțeles dânsa, că nu ne-a spus.
Așteptăm ..
Până atunci ..
Hristos a Înviat!
Adevărat a înviat !
- Elena Dulgheru apără filmul pe motiv că are o scriitură complexă și de calitate. Poate că are. Dar un film nu este scriitura lui (adică ideile pe care le vehiculează), ci scriitura lui + modul în care scriitura este prezentată vizual. Dar dacă meșteșugul (unghiuri, tranziții, montaje, corelarea dintre scene și muzică) în care îți prezinți vizual acele idei este deficitar, atunci filmul e slab - chiar dacă scriitura e buna. Dacă vrei să lauzi scriitura, atunci laudă numai scriitura nu filmul. Un film este în principal un mediu auro-vizual. De aceea, este posibil ca un film cu un substrat ideatic reușit să fie film slab, dacă felul în care sunt prezentate ideile e slab. Într-un asemenea caz ipotetic, substratul ideatic al filmului e bun, scenariul poate fi bun sau slab (e posibil și scenariul să fie slab), iar filmul în sine e slab. Acest film nu m-a convins că e film bun, făcut după un meșteșug cinematografic;
- în film apare o secvență dintr-un club, iar acolo au fost montate două scene din două locații diferite: într-o scenă arată cum un bărbat sărută o femeie, și în altă scenă arată cum o femeie sărută o altă femeie. Secvența e construită sărind de la o scenă la alta. Mă tem că acea secvență este acolo pentru ca creierul celor care se uită (în special tineret) să facă o conexiune subliminală, involuntară, între actul sexual normal și actul sexual homosexual. Adică omul se uită cum bărbatul pupă femeia, sufletul se aprinde (că așa merg lucrurile), și în această stare de excitație vede și cum două femei se pupă (homosexualitate). În acest fel se pune în suflet sămânța care s-ar putea să ducă la homosexualitate. Creierul învață (chiar și înconștient, subliminal), că poate exista plăcere sexuală și cu același sex.
Acuma mie îmi vine greu să cred că un ditamai preotul ortodox lucrează în mod conștient ca să-i transforme pe oamenii normali în homosexuali. Probabil i-a fost impusă treaba asta de finanțatori;
- din ce am văzut, filmul nu are nici un meșteșug în ce privește compresia timpului sau tranzițiile între scene, prin care să sugerezi cât timp a trecut (puțin, mult) de la o scenă la alta. Bănuiesc că povestea asta nu se petrece în două ore jumate, ci în vreo câteva luni sau chiar ani. Ori filmul e în așa fel făcut (n-am observat nici o tehnică cinematografică de compresie), încât dă senzația că se petrece tot în două ore jumătate (timpul ar fi la scara 1 pe 1). Așa ceva nu poate să existe într-un film de calitate. Există și scara de 1 pe 1, dar numai în anumite momente pe care le cântăresc creatorii filmului. Dar ca să faci tot filmul la scara temporală 1 pe 1, asta arată că e film slab, ca să nu spun mai mult.
Un lucru de felul acesta (subtil, dar foarte important în arta cinematografică) a contribuit la ceea ce a zis Manuela Hărăbor, că ”nu înțelege nimic din filmul ăsta”. Normal că nu înțelege, dacă totul e la scara 1 pe 1. Ce se subliniază în film ? Care e firul narativ mai important, dacă totul e la aceeași scară ?;
- s-a făcut caz că - vezi Doamne, filmul atacă pe americani, prin prezentarea interferențelor pe care le face ambasadorul SUA. Nu știu în ce măsură îi atacă pe americani, din moment ce personajul interpretat de Michey Rourke nu arată în nici un fel a ambasador. Nu există nimic la el care să aducă a persoană ce deține o funcție publică. E ca și cum creatorii filmului ar fi încercat să-l caricaturizeze. Ori acesta e un alt registru. Dacă e un film care se pretinde serios, dar în corpul lui se introduce registrul comediei, atunci acel personaj nu mai are rolul care se presupune că-l are. Dacă intenția a fost să atace influența americană, s-ar părea că de fapt au cocoloșit-o, prin faptul că ambasadorul pare a fi dintr-un registru comic și nu serios. Ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă era păstrat în registrul serios în care sunt celelalte personaje. Acest personaj parcă e hiperbolizat, ca în desenele cu Tom și Jerry: e îmbracat ca un cowboy, fumează trabuce etc.
Cam asta am avut de spus numai trecând prin film 5 minute. Probabil că sunt multe alte probleme (cele două scene cu pupături lesbiene sunt de ajuns ca să recomand să nu se uite nimeni la filmul ăsta)
Păi dacă alți producători umblă așa, trebuia și o preoteasă să umble așa ? Îi înțeleg pe oameni că s-au scandalizat. Această preoteasă face trei lucruri în poză:
- poartă o blană, obiect nu prea compatibil cu smerenia specifică ortodoxiei;
- își dă și blana jos, lăsând să i se vadă trupul aproape gol până la buric;
- stă cu fundul înspre public și cu fața se întoarce - zâmbind - tot spre public. Nu vă supărați, dar aceasta e o postură clasică din registrul sexualității. Nu dezvolt mai mult;
Nu neapărat felul cum era îmbrăcat și că era dată cu ruj a scadalizat pe oameni, ci postura afișată, care trimite clar înspre sexualitate.
Hristos a Inviat, frate!
Multumim pt lista preoților,
victime ale regimului comunist.
Da, lor, marturisitorilor și mucenicilor din temnițele comuniste, le trebuie dedicate eforturile celor mai mari artiști din țară, din toate domeniile de activitate.
Așa se va îndrepta societatea românească, așa se vor trezi multe conștiințe, mai ales tinerii, puternic hipnotizați de tot ce varsă Oculta pe toate canalele.
Acțiunea masoneriei în România este absolut devastatoare, dizolvantă .
După ce'a calcinat Europa de vest, Occidentul în general, masoneria și'a întins tentaculele și asupra Estului, deja demolat, îngenuncheat de de comuniști, frații ei vitregi.
De la corupția generalizată, la șantaj, de la otrăvirea alimentelor , a mediului, la medicamentele chimice toxice, la debilitarea fizică, culturală, morală, spirituală, masoneria e pe toate fronturile. I'am văzut la treabă, din răsputeri, la plandemia de ieri, sunt și acuma la cârmă , să șteargă a Vieții urmă, diavoli ucigași, din umbră.
Mână în mână cu securitatea, masoneria răvășeste toată normalitatea, dă peste cap ordinea socială firească, șantajează ierarhia BOR, zguduie din temelii istoria, tradițiile, trecutul, prezentul și chiar viitorul nației noastre.
Diavoli impielițați , intunecați , animați
Doar de distrugere, de moarte, ahtiați
De putere, de bani, de slavă deșartă,
Ei, cu toți sataniștii din Oculta Poartă!
Dar Grădina română e păzită de Dumnezeu și de Maica Lui!
+++
Maestre (Cristoiu) dragă, am urmărit cu atenție interviul. Filmul pr Cristian MEGA (make Europe great again?!) , prin expunerea lui în satrapia lui Putin, sare din categoria cinema în cea de glonț , de vehicul militar, de armă nucleară.
E ușor de imaginat în spatele ecranului pe care rulează filmul, atrocitățile războiului actual din Ucraina.
Filmul ăsta e proiectat pe o mare de sânge. Același lucru s'ar întâmpla dacă ar participa la un festival de cinema în Israel, apoi invitat de Satanayu, pt acolade și plus, după afinități, acum, când Gaza e o baltă de sânge, un carnagiu.
E absolut imposibil să faci abstracție de contextul războiului în care pier, sălbatic, mii , sute de mii de nevinovați.
Cum tu, un preot Român, al lui
DUMNEZEU, înzestrat cu har și talent artistic, să ataci corupția din biserică și să îndrăznești să prezinți "capodopera" în spațiul super corupt al lui kirill, generalul KGB, binecuvantatorul tancurilor și trupelor ce aveau să masacreze inocenți.
Ai fost primit, Părinte, ca o creatură bizară, un propagandist al morții, te'a primit însuși țarul cel roșu, cu mâinile înmuiate în sângele Rușilor, Cecenilor, Musulmanilor din Orient, jurnaliștilor, opozanților.
I'ai oferit, simbolic, ceasul stricat, oprit de grozăvia măcelului, unui măcelar de popoare, și inima 'ți nu s'a cutremurat de oroare?
Ai dat mâna cu un ucigaș, l'ai privit în ochi, i'ai zâmbit unui despot crud, necruțător și sufletul tău creștin ce'a simțit?
E clar că considerentele acestea te lasă rece, găsești justificări războiului, poți să trăiești și să slujești în biserică fără probleme de constiintă.
E adevărat că Dl Vișan, masonul de grad înalt, te acompania și-ți șoptea poate cele dulci.
SA NU UCIZI! E PORUNCĂ DUMNEZEIASCA, SFINȚIA TA!
Poate de aceea, instinctiv, maestrul Cristoiu prefera apelativul de Dl regizor și nu de Părinte...
Pt viitorul film, dacă vei mai face, poate ar fi bine să zugrăvești tabloul apocaliptic al unei conștiințe sacerdotale netulburata de sângele copiilor masacrați...
Ce înseamnă un film în raport cu viața unui mort, sfartecat de bombe, fie el un frate Rus, ortodox sau musulman, o soră Ucraineană, un tânăr Român trimis de Zdrelenski la abator...
Lupta pt pace, pt stoparea războaielor e datoria oricărui creștin.
Știm miza planetară din Ucraina, războiul cumplit între dracii din NATO., UE și diavolii kremlinoizi, masacru prin interpuși ce riscă să aprindă o conflagrație atomică.
Ataci corupția eclesiala, pe bună dreptate, și ești orb la oceanul de sânge din apropierea noastră?
Dumnezeul păcii și al dragostei să'ți dea minte, Părinte, să te ferești de vărsătorii de sânge!
Fericiți făcătorii de Pace!