Desen de Mihai Boboc
Pentru că astăzi este Ziua Tricolorului nostru, mi se pare potrivit un text scris de marele jurnalist Pamfil Șeicaru în 1929 -„Spițe de neam”:
„Cum politica a invadat pretutindeni, fiindcă fiecare acțiune a noastră este în funcție de acțiunea politică, avem în fiecare domeniu prezent de activitate, coeficientul politic. Starea generală a visteriei Statului este în funcție de politica financiară, semănăturile de politica agrară, învățămîntul de politica școlii, progresul general al culturii de politica respectivă. Și această omniprezență de politică este o consecință inevitabilă a etatismului – statul multiplicîndu-și funcțiile, deci și răspunderile (pe care de altfel nu și le ține defel!).
Confiscată fiind intenția tuturor de problemele politice, de personalul politic, de oameni cu puteri dominatoare, capabili de a înlesni la nevoile fiecăruia, lesne de înțeles de ce fapte cu o semnificație morală înviorătoare se pierd, fără interes. ....
Este cazul unui om rar care, cu gestul firesc al unei convingeri curate, face într-o zi un dar neprețuit Ministerului Artelor. Povestea este simplă: într-o zi se prezintă la Direcția Artelor d. Ion Marinescu - Moreanu, proprietar din Ploiești, care aduce un coif de aur masiv de o valoare artistică și istorică apreciată de savantul arheolog Andrieșeanu – elevul lui Vasile Pârvan, ca egală cu faimoasa „Cloșcă cu pui” pusă amanet cine știe unde de sovietici. Coiful de aur descoperit întîmplător de un copil pe malul Slănicului, în Prahova (faimosul Coif de la Coțofenești – n. n.) ar face parte din epoca de înflorire și civilizație trans-scitică. Ion Marinescu - Moreanu a cerut doar o chitanță de predare; Ministerul a trimis ca despăgubire d-lui Marinescu suma pe care acesta o avansase găsitorului. Dar iată că se restituie ministerului suma, cu o declarație formală din partea d-lui Marinescu, care declară că adaugă la banii aceștia suma necesară pentru construirea unei casete de oțel, în care să se păstreze podoaba.
Ba da. Sunt sigur că vei fi auzit și d-ta de toate! Dar simplu și mare, fără socoteală și fără drămuială, ți-ai lăsat firea cinstită să adauge o față nouă acestei întîmplări. Căci dacă descoperirea arheologică va însemna poate odată și va trece mai departe în tratatele de specialitate străine, descoperirea morală, a faptei d-tale, e încă a noastră și ea înviorează.
Pe ce spițe de neam coboară omul de inimă de la Ploiești? Exact pe aceleași spițe ca și Ion Stănescu, proprietarul hotelului „Splendid”, care a făcut cu aceeași firească simplitate acea mare danie studențimii. Pe aceleași spițe de neam ca și Simu, care a dăruit Statului român bogatul muzeu ce-i poartă numele. Pe aceleași spițe de neam curat la suflet coboară oamenii ce judecă rostul lor în viață altfel decît haidamacii politici. Pe aceleași spițe de neam a coborît și d. Marinescu-Moreanu de la Ploiești, pe care a coborît acum cîțiva ani la biblioteca din Cluj, aducînd danie cea mai frumoasă colecție de cărți și planșe privitoare la istoria românilor, regățeanul Sion.
Dincolo de spuma murdară a scandalului, Neamul privește Statul românesc altfel decît ca pe o pradă spre care tot pîndește cu ochii de fiară. Nația este mai bună, mai curată decît ar fi să și-o închipuie cineva după exponenții scandalului ce acaparează zilnic coloanele ziarelor. Ar fi într-adevăr de deznădăjduit, dacă ne-am rezuma însușirile la îndemînarea combinațiilor, la agilitatea loviturilor, la tehnica ingenioasă a afacerilor păgubitoare pentru avutul public.
Exemplare de frumusețe morală, ca modestul proprietar Marinescu-Moreanu din Ploiești, sunt mult mai numeroase decît le-am bănui. Îi vom descoperi cu greutate căci au discreția gesturilor, ei fac binefacerile altfel decît profesionistele doamne ale filantropiei din bugetul Statului, ei slujesc acest Stat cu rîvnă iubitoare, căci din cuprinsul acestei țări ei își văd amplificîndu-se smerita lor ființă.
În nație există și curățenia sufletului și aristocrația gîndului pentru faptă bună. Cine stă să dea atenție actelor de înaltă semnificație morală? Cine stă să înfățișeze tineretului și alte exemplare decît cele zgomotoase de profitori? Sînt sigur că aceste rînduri vor mîhni pe cei obișnuiți să stea smeriți în umbra faptelor lor, menită să lucească fără publicitate.
Pe ce spițe de neam coboară gesturile frumoase? Pe spițele Neamului acesta, ce cuprinde mai multă omenie decît zgura politică”.
La mulți ani de ziua Țării noastre, prieteni!
Doamna Elena Chiaburu, doctor în Istorie și Științe
auxiliare, este Bibliotecar șef la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
din Iași. Licențiată în Istorie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași
în anul 1990. Doctor în Istorie și Științe auxiliare în anul 2003, cu
teza Carte și tipar în Țara Moldovei. Asociația Bibliotecarilor din
România i-a
conferit Premiul „Ioachim Crăciun” (cel mai bun bibliotecar universitar din România - 2010). Este Expert în Carte veche și Documente și Carte modernă, bibliofilie și manuscrise, acreditat de Ministerul Culturii. A publicat peste 150 de studii, articole și recenzii și a susținut peste o sută de comunicări la conferințe, simpozioane și sesiuni științifice. Domeniile de interes sunt istoria cărții și a tiparului, a presei, a bibliotecilor, a Bisericii și a culturii românești. A elaborat două lucrări devenite de referință: Carte și tipar în Țara Moldovei (două ediții, în 2005 și 2009) și Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei (vol. I – IV, în colaborare cu acad. Ioan Caproșu) și câteva cataloage de carte veche, rară și prețioasă. De asemenea, este o strălucită publicistă pe teme istorice și contemporane.
conferit Premiul „Ioachim Crăciun” (cel mai bun bibliotecar universitar din România - 2010). Este Expert în Carte veche și Documente și Carte modernă, bibliofilie și manuscrise, acreditat de Ministerul Culturii. A publicat peste 150 de studii, articole și recenzii și a susținut peste o sută de comunicări la conferințe, simpozioane și sesiuni științifice. Domeniile de interes sunt istoria cărții și a tiparului, a presei, a bibliotecilor, a Bisericii și a culturii românești. A elaborat două lucrări devenite de referință: Carte și tipar în Țara Moldovei (două ediții, în 2005 și 2009) și Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei (vol. I – IV, în colaborare cu acad. Ioan Caproșu) și câteva cataloage de carte veche, rară și prețioasă. De asemenea, este o strălucită publicistă pe teme istorice și contemporane.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.