O familie creată din pur interes nu va reuși niciodată să devină un tot întreg și, de regulă, se destramă, la un moment dat. Pentru că familia e mult mai mult decât o instituție formală, constituită în baza unor calcule și raționamente lumești.

Familia e sentiment, în primul, e energie, e emoție, chestiuni imateriale și iraționale, pe care le trăiești fără să le poți controla. E dragoste, e dor, e teamă perpetuă pentru siguranța celuilalt, e tristețe, e bucurie, e mândrie. În lipsa acestor trăiri lăuntrice, nu poți construi o cetate durabilă, pentru că anume ele sunt materialul coagulant care lipesc strâns între ele cărămizile din care sunt construite zidurile.

Țara tot o familie e, doar că-i mult mai mare. Rezistența ei în timp depinde de aceleași elemente definitorii. Dragostea, cea irațională și imposibil de controlat, e sursa de viață a acestui organism.

Astăzi, ni se spune insistent că a-ți iubi națiunea și neamul este un lucru rău, că asta ne-ar face să trăim în obscurantism și să prezentăm pericol pentru alte neamuri. Că asta ne-ar împiedica să evoluăm și să ieșim din izolare. Și că trebuie să tratăm țara ca pe o instituție, ca pe un instrument, cu ajutorul căruia să ne ordonăm, la modul practic, viața. Să ne ghidăm, altfel spus, de calcule exacte și să privim pragmatic lucrurile, iar pentru asta ar trebui să ne inhibăm emoțiile și trăirile pe care nu le putem controla. Adică să renunțăm la suflet, în schimbul unor valori materiale iluzorii.

Dar poate oare rezista în timp o asemenea țară? Din care lipsește sufletul?! Nu, tot așa cum o familie creată din pure interese materiale este sortită eșecului.

La război, cel mai important e moralul. Dacă lipsește motivația, spiritul de sacrificiu, sentimentul că lupți pentru o cauză dreaptă, e foarte greu să învingi, chiar dacă îți depășești numeric adversarul. Dar ce este moralul? Aceleași sentimente și trăiri lăuntrice, care te împing înainte, chiar dacă rațiunea și calculele matematice îți spun să te oprești. De aceea, rolul principal al comandantului este să le ridice moralul soldaților săi, să le atingă strunele sensibile, să-i facă să vibreze cu tot trupul, să-i unească într-un singur organism. Pasiune, emoție!

Viața e o luptă continuă pentru supraviețuire, fizică și spirituală. De aceea, simțim nevoia să ne unim cu cei care-s ca noi și să ne construim cetăți care să ne apere. Familia este o astfel de cetate, țara este o astfel de cetate, credința este o astfel de cetate, rasa… Or, necesitatea de a renunța la ele ni se impune cu aceeași ardoare și aceleași… argumente.

Dacă veți analiza atent, veți vedea că cei care vor să ne deznaționalizeze și să ne fure identitatea (sufletul) sunt aceiași care vor să ne distrugă familia, cea bazată pe dragoste, trăire lăuntrică și spirit de jertfă. Da, anume să o distrugă, pentru că toate calculele și experiențele de acest gen au demonstrat că familia, ca simplu instrument, nu rezistă.

Tot așa e și cu țara. Fără țară, dispărem ca neam.

Cel mai important lucru care s-a produs, odată cu Marea Unire de la 1918, nu ține de chestiuni materiale, de bunuri efemere. Sentimentul de mândrie, de împlinire, de încredere în forțele proprii – asta au dobândit atunci românii. Forța motrice care mișcă înainte organismul social! Anume acea forță care ne lipsește acum.

Apropo, noi, românii basarabeni, nu ne prea putem lăuda cu realizări de dimensiune istorică. Dar una avem totuși.

Noi suntem cei care am început procesul de reîntregire a Neamului, care, într-un final, a făcut România… Mare.

O nouă unire ar provoca aceeași metamorfoză, sunt sigur. Ne-ar umple cu energia de care avem atâta nevoie!

Așa că nu-i asculta pe cei care te îndeamnă să renunți la sentimente, chiar dacă ele par să nu se justifice din punct de vedere matematic. Pentru că anume pe ele, pe sentimente, se sprijină zidurile cetății noastre. Iubește-ți țara, plângi-o, cântă-o, răscolește în istorie pentru a găsi eroi pe care să-i transformi în repere, povestește legende care stimulează sentimentul de mândrie. Și luptă pentru neamul tău! Dacă vrei să supraviețuiești, fizic și spiritual.

La mulți ani, România mea!

Parteneriat ZIUA.MD

Nicolae Federiuc este jurnalist profesionist, în prezent coordonator editorial al cotidianului de la Chișinău ZIUA.md. A studiat la Universitatea de Vest din Timișoara și a lucrat la Compania Teleradio Moldova și Vocea Basarabiei Radio și TV, între altele. Îl puteți găsi și pe blogul personal, la federiuc.net.