Subiectul vaccinurilor este dificil și controversat, iar încercările de evaluare obiectivă a eficienței acestora și dezbaterile științifice libere pe această temă au devenit în zilele noastre un adevărat tabu.
Deși mai puțin cunoscute publicului larg, există însă studii care constată că, din dorința de a evita, prin vaccinare, anumite boli ale copilăriei, minore și benefice în cele din urmă, ne facem organismul incapabil să se apere de patologii mult mai serioase, chiar mortale. Continuăm discuția pe această temă cu domnul Virgiliu Gheorghe, care aduce date științifice de ultimă oră în sprijinul acestei idei. (G.F.)
– Domnule Virgiliu Gheorghe, mai mulți prieteni, bărbați mai ales, mi-au mărturisit că, în ciuda faptului că ei sunt împotriva vaccinării, celălalt părinte și, în general, mediul au exercitat o presiune care i-au determinat să cedeze. Cum ar trebui să reacționeze părinții la presiunile despre care vorbește?
– Știți de ce mamele sunt în cele mai multe cazuri factorul decizional privind vaccinarea copilului? În primul rând, potrivit statisticilor, ele sunt mult mai mult preocupate de sănătatea copilului și este firesc acest lucru, căci mama este mai apropiată din toate punctele de vedere de copil la vârsta prunciei acestuia. De asemenea, este adevărat, mamele sunt mult mai speriate și ușor de influențat de mediu în vaccinarea copiilor. E un stres și o frică pe care nu o pot duce ușor. La un moment dat își zic: „Îl vaccinez și gata, am scăpat!”.
Chiar și persoane credincioase am cunoscut care mi-au zis că au preferat să-l vaccineze pe copil și să-și pună nădejdea în Dumnezeu că nu i se va întâmpla nimic, decât să mai suporte stresul. Aceasta, deși fusese sfătuit de un medic să nu-și vaccineze băiatul. Și, din păcate, băiatul acela este acum autist. După aceea, părinții respectivi au mai avut patru copii pe care nu i-au vaccinat și sunt cât se poate de sănătoși. Este greu să reziști presiunilor mediului, dar cred că merită efortul.
Mai greu e la primul copil, pe urmă, văzând că nu i se întâmplă nimic, vor continua la fel și la următorii. Există însă și o modalitate prin care poți evita conflictele. Se poate amâna vaccinarea. Pur și simplu, susții, ceea ce este foarte corect, că nu ești de acord cu vaccinarea până la vârsta de doi ani. Știți că existau în urmă cu câteva decenii țări unde vaccinarea era interzisă înainte de vârsta de doi ani? Cu cât vaccinarea se va face mai târziu, cu atât efectele adverse ale vaccinului vor fi mai reduse.
– Dar dacă se amână vaccinarea, ce facem cu bolile copilăriei? Cum vor mai fi protejați copiii împotriva acestora?
– Da, vaccinarea poate să ofere o protecție împotriva acestor boli, dar crește probabilitatea confruntării cu alte boli care sunt cu mult mai grave și pot marca copilul pentru toată viața, ba chiar îl pot și omorî. Știți, e greu să demonstrezi că un vaccin a omorât un copil, chiar dacă moartea a survenit la ore sau la câteva zile după vaccinare. O să se spună că a fost o coincidență. Cum îi poți contrazice? Ce ne rămâne atunci de făcut? Cine ne poate salva? După cum v-am spus mai devreme, numai statisticile pot avea relevanță. Adică să compari copii vaccinați cu cei nevaccinați. Iar dacă faci aceasta și constați că cei nevaccinați sunt mult mai sănătoși, îți poți pune cu siguranță întrebarea de ce să ne mai vaccinăm copiii?
Studii care indică ineficiența vaccinării copiilor
– Ca părinți cum am putea să luăm cunoștință de astfel de studii? Cred că ne-ar ajuta mult să ne decidem sau să-i convingem pe cei din jurul nostru să nu-și mai vaccineze copii.
– Deși la ora asta se fac în lume miliarde de studii statistice, și nu ar fi greu să se facă și un astfel de studiu, trebuie să știți că Centrul pentru prevenția și controlul bolilor din Statele Unite (Centers for Disease Control and Prevention), cea mai mare instituție de acest gen din lume, recunoaște că nu a realizat niciodată așa ceva. De altfel, doar în Noua Zeelandă s-a făcut un astfel de studiu[1] ale cărui rezultate au fost date publicității. Mai există în Germania un studiu care atinge și chestiunea vaccinării, printre altele, evaluând și sănătatea copilului, dar lipsesc concluziile privind eficiența vaccinării. Nu vi se pare ciudat faptul că uriașul sistem de propagandă oficială pro-vaccinare nu are o fundamentare științifică? Deși este atât de ușor de demonstrat adevărul și astfel s-ar închide gurile tuturor contestatarilor, statele lumii nu o fac. Motivul? Un astfel de studiu ar demonstra inutilitatea și chiar nocivitatea vaccinării copiilor.
– Ne-ați pomenit mai devreme de un studiu realizat în Noua Zeelandă și în Germania. Puteți să ne detaliați mai mult situația de acolo?
– Da, în Noua Zeelandă, Immunisation Awareness Society a realizat în anul 1992 un studiu pe 245 de familii care aveau în total 495 de copii, 226 vaccinați și 269 nevaccinați. Rezultatele au demonstrat că în urma vaccinării creșteau semnificativ probabilitatea dezvoltării astmului, amigdalitei, amigdalectomiei, ADHD/hiperactivitate, epilepsiei, apneei, infecțiilor în ureche[2]. De asemenea, un studiu realizat între anii 2003 și 2006 de unul dintre cele mai importante institute de sănătate din Germania, Robert Koch Institute, un studiu realizat pe 17641 de copii, studiul KiGGS, a ajuns la o concluzie nedorită de organizatorii studiului, de altfel nerecunoscută, deși statisticile vorbeau de la sine[3]. Astfel, s-a constatat că în urma vaccinării crește probabilitatea dezvoltării rinitei alergice, a neurodermatitei, a alergiei la crom, a problemelor de vorbire, a otitei medii, a pneumoniei etc. Una dintre atenționările făcute de persoane care au analizat rezultatul studiului a fost aceea că mulți își declară copiii vaccinați, deși aceștia nu au fost vaccinați pentru a scăpa de consecințele vaccinării. Ei bine acești copii strică, în mod evident statistica, căci micșorează rata de efecte adverse ale vaccinului.
Mai există un studiu neoficial, realizat în America de Anthony Mawson, Profesor la Departamentul de Epidemiologie și Biostatistică din cadrul Școlii de Sănătate Publică, Universitatea de Stat din Jackson, împreună cu colegii Azad Bhuiyan, Binu Jacob și Brian D. Ray, Președintele Institutului Național de Cercetare a Educației la Casa din Salem. Aceștia au realizat un studiu pe care l-au publicat în revista Journal of Translational Sciences, care mai târziu, la presiunile scandalului public provocat de rezultatele la care se ajunsese, au retras studiul, care fusese publicat.
Studiul pilot a comparat 262 de copii vaccinați cu 405 copii nevaccinați sau parțial vaccinați, copii școlarizați acasă cu vârste între 6 și 12 ani. Cercetarea a constatat că în Statele Unite, unde sunt administrate 50 doze de vaccin până la vârsta de 6 ani, și 69 de doze până la 18 ani, vaccinarea crește de 2,4 ori rata bolilor cronice, de 2,9 ori rata eczemelor, de 3,7 ori rata problemelor de dezvoltare neurologică, de 4,2 ori rata autismului, de 5,2 ori rata problemelor de învățare și de 30,1 ori rata alergiilor și a rinitelor.
Efectele vaccinării copiilor în Statele Unite
– Totuși, dacă vaccinarea nu ar proteja sănătatea copiilor, nu ar mai avea nici un sens. Trebuie să existe anumite beneficii?
– Haideți să vorbim puțin despre sănătatea copiilor din Statele Unite, căci ei sunt campioni la vaccinare. Tot statisticile ne vorbesc. Starea de sănătate a copiilor americani este cred că cea mai gravă, incomparabil mai proastă decât cea a copiilor din țările subdezvoltate și slab dezvoltate, care nu au parte de aceleași scheme de vaccinare. Dintr-un studiu realizat de mai multe instituții de sănătate din S.U.A.[4], rezultă că treizeci și două de milioane de copii americani – 43% dintre ei – suferă de cel puțin una din cele douăzeci de boli cronice investigate. Dacă se ia în discuție și obezitatea, procentul ajunge la 51,4% de copii bolnavi, din totalul copiilor din America. După obezitate, care ocupă un loc de frunte (43.2%), urmează: întârziere în dezvoltare (32,7%), alergii de mediu (23,5%), probleme de învățare (12,6%), astm (12,4%), ADHD (9,5%), infecții cronice ale urechii (8,5%), probleme de comportament (6,9%), dureri de cap migrenoase (6,9%), probleme de vorbire (6,2%), întârzieri în dezvoltare care afectează capacitatea de învățare (5,8%), alergii alimentare și digestive (4,8%), anxietate (4,5%), depresie (3,8%), probleme cu mușchii și oasele (2,9%), probleme cu auzul (2%), probleme cu vederea (1,7%), autism, Aspenger, (1,5%), epilepsie (1,1%) etc.
Diferiți autori americani observă că „în comparație cu părinții lor, copiii de astăzi au de patru ori mai multe șanse să aibă o boală cronică. Și în timp ce bunicii lor poate că nu au înghițit niciodată o pastilă în copilărie, generația actuală de copii este visul împlinit al oricărui reprezentant de vânzări farmaceutice: Mai mult de un milion de copii americani sub cinci ani iau medicamente psihotrope. Mai mult de 8,3 milioane de copii sub șaptesprezece ani au consumat medicamente psihotrope, iar în orice lună, unul din patru ia cel puțin un medicament cu prescripție pentru ceva”[5].
Având în vedere aceste fapte, ne putem pune următoarea întrebare: Dacă toate aceste patologii nu au nimic de-a face cu vaccinarea, de ce statul american și celelalte state ale lumii sunt atât de obsedate de vaccinare, dar nu dau atenție la ceilalți factori de risc care duc la îmbolnăvirea a peste jumătate din copii și adolescenții sub optsprezece ani din America. Căci, dacă s-ar analiza cauzele acestor patologii și s-ar lua măsuri de către stat cel puțin la fel de judicioase ca cele în cazul vaccinării, copiii de astăzi ar fi măcar la fel de sănătoși ca părinții lor, dacă nu mai sănătoși, din moment ce se spune că trăim într-o societate mai bună, mai sănătoasă, mai nu știu cum…
– Bine, dar această situație se întâlnește și în țările subdezvoltate în cazul vaccinării? Oare în aceste țări beneficiul vaccinării nu poate fi mai mare?
– Haideți să observăm numai un singur lucru. Înaintea epocii vaccinării, în India, rata de copii cu autism era de 1 la 500 de copii. Astăzi este de 1 la 37 de copii, ceea ce înseamnă că aproape în fiecare clasă de școală poți afla un copil cu autism. Declarațiile oficiale indică existența în India a peste opt milioane copii cu autism în prezent.
În Statele Unite în anii ̒80, potrivit statisticilor 1 din 2500-3000 de copii erau diagnosticați cu autism. În anul 2000, 1 din 500. În 2014, 1 din 68, iar astăzi 1 din 44 de copii suferă de autism. Gândiți-vă însă că procentul e în creștere continuă. Unde se va ajunge? E înfricoșător. Stăm pe o bombă.
– Care este situația prevalenței autismului la copiii din România?
– Ne situăm și noi în grupul țărilor fruntașe la autism. Din anumite statistici reiese că în jur de 1 din 50 de copii suferă de autism în România. Sigur, stăm puțin mai bine decât americanii, pe care ne luptăm să-i copiem în tot ce este mai rău, dar ne apropiem de nivelul lor. Oricum, e o statistică înfricoșătoare, iar numărul copiilor cu autism crește constant. Dintr-un studiu realizat în România, în contextul unui proiect European, „Autism Spectrum Disorder across Europe (ASDEU)”[6], rezultă că 14,3% din copii de vârstă școlară între șapte și nouă ani sunt cu spectru autist. Această statistică a fost mult mediatizată, ceea ce arată cât de mult gândesc mulți dintre ziariști. Ar indica, chipurile, că aproape unul din șapte copii români suferă de autism. E desigur, fals. În studiu, cei mai mulți copii investigați sunt din școlile speciale, deși în concluzii nu rezultă acest lucru. Probabil că acolo se tinde să ajungem. În fine, oricum, situația e foarte gravă, mult mai gravă decât ne putem imagina.
Vaccinarea și sistemul imunitar
– Dar pentru actuala epidemie de rujeolă nu credeți că ar trebui să se vaccineze copiii?
– Și eu am făcut rujeolă când eram mic, și majoritatea celor de vârsta mea. Rujeola de anul acesta nu cred că s-a mai întâlnit în poporul român până astăzi. Vă mărturisesc că am impresia că și acest virus a fost aranjat în laborator, ca și COVID-19, pentru a fi extrem de agresiv. Majoritatea copiilor au făcut forme extrem de grave, mult mai grave ca în trecut, repet. Așadar, dacă tot e vorba de un virus de laborator, nu cred că soluția e vaccinul care probabil va avea efecte adverse asemănătoare cu cele ale vaccinului pentru COVID-19. Aceasta e părerea mea. Cred mai mult în capacitatea organismului de a lupta cu boala. Trebuie să întărim organismul copilului și astfel îl asigurăm pentru viitor. Sunt convins că vor urma provocări foarte mari pentru sănătatea umană în viitorul apropiat, proporțional cu dezvoltarea ingineriilor genetice, care iată pot lucra cu materialul genetic mai ușor decât prelucra fierarul fierul în trecut. Intrăm într-o nouă eră în care războaiele sunt preponderent biologice și culturale și mai puțin cele cu armele. Nu putem face altceva decât să ne pregătim organismul și mintea pentru a ne putea apăra.
– În încheiere, v-aș provoca puțin, căci un prieten mi-a replicat că nu crede că bolile copilăriei ar fi un avantaj pentru sănătatea oamenilor, ca antrenament al răspunsului imun. Cum comentați această, să spunem, reacție la afirmațiile dumneavoastră?
– Deși se cenzurează mult cercetarea ce pune în evidență efectele negative ale vaccinării copiilor, există însă la nivel global multe studii care au demonstrat acest lucru. De pildă, într-un studiu britanic se arată că 300 de femei care erau diagnosticate cu cancer ovarian, comparate cu alte 300 de femei care aveau anumite afecțiuni genitale, s-a constatat că la persoanele care se îmbolnăviseră de pojar, oreion, rubeolă, sau varicelă în copilărie exista o probabilitate mai mică cu 53%, 39%, 38% și 34% să facă cancer ovarian[7]. Așadar, acest antrenament al sistemului imun poate fi considerat un factor de protecție pentru apariția cancerului ovarian. Dar acest lucru s-a constatat și pentru melanom cu o rată mai mică la cei cu anumite boli ale copilăriei (Influenza, pneumonii și infecții febrile)[8], glioma (varicelă)[9], leucemii, limfoame, diabet de tip 1, alergii, boli autoimune, Boala Crohn și alte patologii. Chiar răcelile, pneumoniile, episoadele febrile în copilărie se constată că oferă protecție pentru apariția unor boli grave la maturitate[10]. Cred că dacă s-ar face mai multe astfel de statistici, adevărul ar ieși mai evident la iveală, dar și cele existente sunt trecute sub tăcere de cei interesați nu numai să vândă vaccinuri, dar și să avem o populație mult mai bolnavă.
Interviu realizat de Gheorghe Fecioru
------------------------------------------------------------------------------------
[1] Sue Claridge, „Unvaccinated children are healthier”, https://www.vaccineinjury.info/images/stories/ias1992study.pdf
[2] Moskowitz, R. (2017). Vaccines: A Reappraisal. Simon and Schuster.
[3] https://vaccinationinformationnetwork.com/large-german-study-proves-that-vaccine-free-children-are-healthier/?_gl=1*9ve8qj*_ga*MTYxNjYyOTQzOS4xNzA3NTY5OTY1*_ga_1NT5JD283N*MTcwODExNzAxNS40LjEuMTcwODExNzI0OC4wLjAuMA..&_ga=2.176644517.1684704878.1708042793-1616629439.1707569965
[4] Bethell, C. D., Kogan, M. D., Strickland, B. B., Schor, E. L., Robertson, J., & Newacheck, P. W. (2011). A national and state profile of leading health problems and health care quality for US children: key insurance disparities and across-state variations. Academic pediatrics, 11(3), S22-S33.
[5] https://info.cmsri.org/the-driven-researcher-blog/vaccinated-vs.-unvaccinated-guess-who-is-sicker
[6] Budisteanu, M., Rad, F., Tudosie, V., Zgura, R., Budisteanu, B., Papuc, S. M., … & Dobrescu, I. (2017). Prevalence study of autism spectrum disorder in Romania. European Journal of Paediatric Neurology, 21, e143.
[7] Newhouse, M., et al., "A Case-Control Study of Carcinoma of the Ovary,” British Journal of Preventive and Social Medicine 31:148, 1977.
[8] Kölmel, K., et al., "Infections and Melanoma Risk,” Melanoma Research 9:511, 1999.
[9] Wrensch, M., et al., "Does Prior Infection with Varicella-Zoster Virus Influence Risk of Adult Glioma?” American Journal of Epidemiology 145:594, 1997.
[10] Albonico, H., et al., "Febrile Infectious Childhood Diseases in the History of Cancer Patients and Matched Controls,” Medical Hypotheses 51:315, 1998.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.