„Discutăm foarte clar și voi propune premierului ca în ședința de Guvern, la nivelul Guvernului să avem un dialog cu Biserica Ortodoxă și un parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română ca partener pentru vaccinare. Dacă Biserica Ortodoxă din Grecia a făcut acest lucru și iată că Grecia a trecut de 50% rată de vaccinare, cred că este posibil și sunt convins și am încredere și în înțelepciunea Părintelui Patriarh și a celorlalți ierarhi din cadrul BOR. Acest mesaj este timpul să fie dat tocmai pentru ca românii să afle pe o cale alternativă, la fel de credibilă, cât de important este să ne vaccinăm pentru a nu trebui să intrăm din nou într-o perioadă de care am crezut că am scăpat. Este una dintre măsuri”, a afirmat Dan Barna, luni, la finalul ședinței Biroului Politic Național al USR-PLUS, potrivit News.ro. 

Ar fi pentru prima oară când un „progresist” citează „modelul” unei țări estice. Dar dacă acesta slujește cauzei, de ce nu? Ce uită să amintească Dan Barna e că poporul grec este în total dezacord față de politicile guvernului și chiar ale Bisericii naționale. Un mitropolit vaccinist, Hrisostom de Patras, a fost huiduit de mii de protestatari, acesta refuzând să iasă la discuții de teama de a fi linșat. Un post de televiziune (de limbă greacă) din Cipru, înregimentat în „Cântarea Pandemiei”, a fost devastat de antivacciniști. Dorește Dan Barna să apese pedala până într-acolo încât și sediile USR să aibă o soartă similară?

Dar de când atâta dragoste pentru Biserică, la un an de când puterea „de dreapta” a făcut cele mai mari abuzuri împotriva cultelor, de la comunism încoace? Totul culminând în 2020 cu închiderea lăcașurilor și interzicerea pelerinajelor. Să ne amintim ce atitudine au avut useriștii în 2018, când s-a desfășurat inițiativa civică de schimbare a Constituției pentru definirea explicită a căsătoriei ca uniunea strict dintre un bărbat și o femeie? Inițiativă susținută, mai timid sau mai vocal, de Biserică în virtutea predaniei creștine, dar și a realității pragmatice că „soții” se căsătoresc întâi la primărie și apoi la altar, iar Biserica nu poate valida o eventuală uniune împotriva firii lăsate de Dumnezeu. Să ne amintim cu ce mânie proletară au înfierat useriștii Biserica înainte și după Referendumul despre Căsătorie, principala lor teză fiind ca Biserica să se ocupe de slujbele ei și să nu intervină în societate? Acum, deodată, Biserica este somată pe toate canalele să contribuie la campania pur politică a vaccinării, pe care nici măcar medicii - care sunt de specialitate, spre deosebire de preoți - nu o susțin în totalitate. Și care a fost definită și ar trebui să rămână un act voluntar, neobligatoriu. Insistența obraznică de a te inunda cu același unic mesaj pe toate canalele, ba, mai nou, cu amenințări și constrângeri, nu mai ține de informare și consimțământ liber într-o societate democratică.

După părerea mea, Biserica este incompatibilă cu propaganda, fie aceea vaccinistă sau de altă natură. Chiar și useriștii recunoșteau, atunci când le convenea argumentul, că Biserica trebuie să țină de cele duhovnicești mai mult decât de cele lumești. Ca slujitoare a Adevărului, Biserica nu poate acredita ceva ce nu a întrunit nici măcar consensul științific, cum ar fi chestiunea vaccinării cu aceste seruri Covid experimentale, mai ales după apariția a multiple reacții adverse grave și chiar a unor decese în urma vaccinării, pe care nimeni nu pare a fi dispus să și le asume. Cum ar fi ca, la o adică, acestea să cadă pe seama clerului, politicienii părăsind grațios scena după ce-și vor fi atins scopurile? Argumentul cu „binele populației” este și el de o naivitate înduioșătoare, dacă n-ar fi de o ticăloșie ipocrită. De când e sinonim binele cu un ser experimental, încă neieșit din perioada de studii clinice și neaprobat decât cu o autorizație temporară? Când altă dată în istorie a fost atât de preocupat guvernul de sănătatea noastră? Oare în toți anii în care nu au existat fonduri la CNAS nici pentru cele mai banale analize, iar medicația bolnavilor de cancer era decontată cu sincope? Oare în cei 7 ani de după incendiul de la „Colectiv”, în care ni s-au promis spitale regionale, din care nu s-a construit nici măcar unul? Oare în 2020 când, dacă sufereai de altă afecțiune decât Covidul, puteai să mori cu zile fără să fii tratat sau operat? Iar acum trebuie să credem, la modul religios, că „ăștia” ne vor sănătoși pe toți? Din punct de vedere bioetic, Biserica s-a pronunțat categoric împotriva păcatului pruncuciderii. Or, serurile experimentale Covid au la bază linii celulare provenind de la fetuși avortați. E un lucru recunoscut fățiș, scrie în prospect. Cum să-i pretinzi Bisericii să recomande folosirea unui „bine” care s-a întemeiat pe suferință și crimă? Mai mult, intervenția Bisericii în favoarea campaniei de vaccinare la presiunea statului ar arunca în desuetudine principiul autonomiei cultelor. O cedare în fața acestei presiuni de a intra în „cântarea pandemiei” le va da șacalilor politici semnalul că „se poate” și pe viitor. Și presiunile se vor ține lanț: ideologie de gen, educație (homo)sexuală în școli, dar și la after-school-urile din curtea bisericilor, căsătorii unisex, adopția copiilor de către homosexuali ș.a.m.d. E pregătită Biserica să alunece pe toboganul progresismului? Al cărui punct terminus e, peste doar câțiva ani, părăsirea ei de către credincioși și transformarea de către autorități a lăcașurilor golite și degradate în birturi, hoteluri, școli și spitale. Ceea ce au înfăptuit comuniștii cu forța în URSS se poate vedea în țări occidentale altă dată creștine că se împlinește prin politici „progresiste” și pârghii economice.

 

În fine, să nu uităm ceea ce este deja un truism: Biserica nu este doar a clerului, Biserica este a credincioșilor care o alcătuiesc și este în primul rând a Marelui Arhiereu Iisus Hristos, adevăratul și eternul cap al Bisericii. Din acest punct de vedere, ierarhii se află la mijloc, „între Dumnezeu și neamul meu”. Cum ar putea ei să lase nevoile turmei ca păstori, dar și poruncile lui Hristos ca slujitori, de dragul promisiunilor unui Cîțu-Mîțu și ale unui haBarna? Cum să dai mâna cu niște neaveniți care, cu doar câteva luni în urmă, te scuipau la modul cum au făcut-o Bulai, Caramitru, Ungureanu și compania? 

 

Numai câteva exemple sunt arhisuficiente pentru a contura un răspuns: