Cine a urmărit evenimentele din România din ultimii ani, comentariile din presă și prestația politicenilor, nu poate să nu fi remarcat slaba prestație intelectuală a celor de mai sus. Pentru că e sfârșit de săptămână și trebuie să ne descrețim frunțile, postez o poezie veche, dar atât de actuală.


ODĂ PROȘTILOR

Ion Pribeagu

Cu prostul care n-are școală / Te lupți puțin și-ai câștigat. / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală! / De-ar fi să-i luăm pe toți la rând, / Și actualii, dar și foștii, / Cei mai deștepți de pe Pământ / Au fost întotdeauna… PROȘTII. / Nu te ruga la ursitoare / Să-ți facă-n viața ta vreun rost, / Mai bine urlă-n gura mare : / „Iubite Doamne, fă-mă… PROST!” / De ce să tragi ca la galeră, / Să-nveți atâtea fără rost, / De vrei să faci o carieră, / Ajunge numai să fii… PROST. / În lumea asta cu de toate, / Unde se-nvață contra cost, / Păcat că nici o facultate / Nu dă și diploma de… PROST. / Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie / și ce buget ar avea statul / Dintr-un impozit pe… PROSTIE… / Ei sunt ca iarba, cu duiumul, / Să nu-i jignești, să nu-i împroști! / O, Doamne, de ne-ar crește grâul / Cum cresc recoltele de… PROȘTI. / Și-n lumea asta răsturnată, / Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți, / Savanții noștri mor de foame / Și numai PROȘTII sunt deștepți.

Ion Pribeagu a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici (1887-1971) poet și umorist român și israelian de limba română, evreu născut în nordul Moldovei, la Sulița, județul Botoșani. A scris foarte mult pentru teatre, trupe artistice, reviste umoristice, texte pe care le-a citit și la radio.

Este autorul versurilor în limba română ale cunoscutului tangou compus de Benjamin Tagle Lara – „Zaraza”, melodie care a fost înregistrată în studiourile Odeon din Berlin în 1931 și a devenit șlagăr mondial. În perioada 1939 – 1944, a scris toate textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. În anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.

Circula o poveste cu privire la plecarea lui Ion Pribeagu în Israel.

După ce de patru de ori i se respinsese cererea de emigrare, Ion Pribeagu s-a decis să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Iată scrisoarea:

„Am depus actele toate / Și bilet de sănătate, / Și fotografii recente, cazierul cu amprente, / Plus biletul de vaccin / Că n-am fost supus străin, / Note bune la purtare, / Ordinul de concentrare, / Act de naștere-al lui tata, / De la fisc pe cinci ani plata. / Anexez aici chitanța / Că-s la zi cu Manutanța, / Am dovada de la „Sacra”/ C-am trăit bine cu soacra, / Că n-am bloc, că n-am moșie, / Că n-am stat la pușcărie, Că n-am fost nici beat, nici mort. / Am și act de cununie / Și-mi mai trebuie-o hârtie, / Doar atâta: Pașaport.” Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit in ședința Biroului Politic. Râdeau și Maurer, și Drăghici, și Apostol. Numai Iosif Chișinevschi avea o mutră amară. „Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej. „E un dușman al țării, acest Pribeagu”, a răspuns Chișinevschi. „Mă, ce fel de ovrei ești, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej. Și i-a aprobat lui Pribeagu eliberarea pașaportului.