Profesorul Robert W. Malone și-a anunțat, pe contul său de Substack (articol preluat și de Brownstone Institute) apariția volumului PsyWar: Enforcing the New World Order, scris împreună cu Jill Malone, care va fi lansat oficial pe 8 octombrie 2024.

Articolul reproduce un fragment din Capitolul III al cărții, intitulat „Bioterorismul psihologic”, pe care îl traducem pentru cititorii Active News.

*

Bioterorismul psihologic constă în utilizarea de către guverne și alte organizații, cum ar fi Big Pharma, a fricii de o boală pentru a manipula indivizii, populațiile și guvernele. Deși frica de o boală infecțioasă este un exemplu evident, ea nu este singurul mod în care este folosit bioterorismul psihologic.

Într-un interviu dat în ianuarie 2017 jurnalului Current Concerns, Dr. Alexander Kouzminov (fost ofițer de informații în cadrul serviciului sovietic-rusesc de informații externe SRV) descria elementele de bază ale unei specialități a spionajului numite de el „bioterorism informațional”.

Analiza lui era susținută de exemple extrase din evenimentele din jurul unor mari epidemii infecțioase de la finalul secolului XX – începutul secolului XXI: Sindromul respirator acut sever  (SARS) (2002-2003), Gripa Aviară A (H5N1) (1997, 2006-2007) și H1N1 sau „gripa porcină” (2009).

Dr. Kouzminov a definit asta ca o nouă metodă de a exercita influență operativă la nivel global și de manipula indivizi, populații și națiuni, sugerând că strategia s-ar putea la fel de bine numi și „bioterorism informațional„ sau „șantaj informațional biologic”.

În eseul lui, Dr. Kouzminov oferă și limbajul specific pentru rolurile cheie, responsabilitățile și strategiile utilizate atunci când se folosește acest tip de terorism.

Recunoscând că această abordare strategică a devenit una din armele care fac parte din arsenalul mai larg al războiului psihologic (PsyWar) modern, propunem un termen alternativ pentru aceste metode: „bioterorism psihologic”.

Întrucât bioterorismul psihologic operează atât la nivel conștient, cât și la nivel subconștient, această formă de manipulare mintală este atât un exemplu de război psihologic (care are ca țintă mintea conștientă), cât și de război cognitiv (care atacă subconștientul).

Credibilitatea Dr. Kousminov în domeniu este ireproșabilă. El este un specialist în biosecuritate super-calificat și cu mare experiență, care a lucrat, pe post de consilier superior, de analist superior, director și director executiv, atât în sectorul privat, cât și la autorități centrale de stat.

A contribuit la elaborarea mai multor politici de biosecuritate și de mediu, la nivelul Noii Zeelande, dar și internațional (inclusiv, printre altele, în forumurile politice ale UNESCO), și  a primit mai multe premii de la guvernul Noii Zeelande, dar și distincții internaționale care îi recunosc meritele în domeniul politicilor de dezvoltare.

Dr. Kouzminov a fost ofițer de informații în cadrul serviciului sovietic-rusesc de informații externe (SRV) în anii optzeci și nouăzeci, unde s-a ocupat de operațiuni legate de arme biologice, desfășurate în diverse țări-țintă.

El este autorul lucrării Biological Espionage: Special Operations and the Soviet and Russian Foreign Intelligence Services in the West (2005, Greenhill Books) și al peste cincizeci de lucrări publicate în domeniul biosecurității, având ca teme principale bioterorismul, armele biologice, controlul și gestionarea riscurilor și diverse politici.

Ce este bioterorismul psihologic?

„Bioterorismul psihologic” sau „informațional” presupune utilizarea fricii de o boală infecțioasă pentru a controla oamenii și comportamentul lor.

Este o metodă foarte puternică de manipulare în masă a populației, iar această metodă funcționează prin crearea unei stări de anxietate sporită ori de frică de moarte la publicul-țintă.

Această frică stimulată se bazează adesea pe aluzii înșelătoare sau prost documentate la povești istorice – epidemii de boli foarte periculoase din trecut, cum ar fi ciuma sau febra tifoidă, ori febra galbenă, poliomielita sau variola.

Adesea, aceste parabole au prea puțină relevanță pentru societatea modernă, cu practicile ei sanitare sofisticate, cu apă curată, cu rețele de spitale, cu un spectru larg de medicamente antibiotice, antifungice, antiparazitice și antiinflamatoare.

Un exemplu de astfel de poveste este cel al „gripei spaniole” din 1918, folosită multă vreme pentru a justifica nevoia unor vaccinări anual masive împotriva gripei, pentru a se evita o mare „pandemie de gripă”.

Dar ăsta e folclor, și încă unul prost plasat. Povestea asta s-a tot spus timp de peste un secol de la evenimente și tot stârnește o frică profundă în mintea multora.

Adevărul este că valurile de morți în masă cauzate de boli infecțioase care au avut loc în jur de 1918 nu se datorau gripei H1N1, care a infectat și cauzat îmbolnăvirea căilor respiratorii superioare la multă lume, peste tot pe glob – fără, însă, a cauza morți în masă.

În realitate, analizele științifice curente arată că morțile se datorau în principal unei pneumonii bacteriene, care a circulat alături de virusul gripal H1N1, în combinație cu utilizarea improprie unor măsuri de sănătate publică non-farmaceutice, printre care măștile, și cu dozajul inadecvat al unui medicament abia descoperit pe-atunci – aspirina.

Realitatea este, așadar, mult mai nuanțată și nu justifică necesitatea de a face vaccinul antigripal an de an.

Recentul val de propagandă globală privind rădăcina mai virulentă a gripei „aviare”, H5N1 care circulă acum în populațiile mai mari de galinacee (dar și la multe păsări sălbatice) oferă baza unui bun studiu de caz despre cum se construiește și se execută o campanie de bioterorism informațional.

Runda actuală de bioterorism psihologic oglindește aproape perfect campaniile anterioare, din 2010-2016.

Ce face bioterorismul psihologic atât de eficient?

Principalele componente și efecte ulterioare ale acestei forme de manipulare psihologică de masă sunt următoarele:

1.   Factorul timp.

Bioterorismul psihologic este o metodă practică de transmisie și dezvoltare imediată la nivel global a unei panici cu răspândire mare, prin intermediul mijloacelor de comunicare.

2.   Factorul vulnerabilitate.

Oamenii se simt neajutorați atunci când confruntă amenințarea pentru că nu au mijloace de apărare. Asta creează panică în sânul populației generale, panică direcționată sau exploatată apoi în susținerea scopurilor urmărite.

3.   Factorul incertitudine.

O lipsă de informații faptice despre sursa amenințării bioteroriste și răspândirea ei creează oportunitatea de manipula masele de oameni care inițiază amenințarea.

Inițierea și promovarea evenimentului de bioterorism psihologic creează oportunitatea de a crea și promova o explicație a evenimentului și de a croi scenarii de propagandă care să servească sau să ofere sprijin unor obiective (de regulă ascunse).

În cazul scenariului actual al „gripei aviare”, aceste obiective ar putea fi, printre altele, acceptarea vaccinării cu produse ARNm a vacilor de lapte și promovarea obiectivului de reducere a efectivelor de vaci pentru a reduce pretinsele efecte pe care acestea le-ar avea asupra emisiilor de CO2.

4.   Factorul „lipsei de control”.

Fiecare persoană care acceptă scenariul de bioterorism promovat dezvoltă și internalizează sentimentul că lucrurile sunt „scăpate de sub control”, pentru că el sau ea este un obiect suspect, pasibil de a avea boala, și, deci, o amenințare pentru cei din jur.

Asta creează un nivel de anxietate cronică în cei vulnerabili la campania de bioterorism, iar această frică este ușor manipulată de campaniile care promovează „narative” care cer obediență la o serie de acțiuni – eficiente sau nu – ceea ce creează un sentiment de scop, de identitate, de apartenență la „un grup ales”, care a obținut un statut de protecție (protecție de amenințarea bioteroristă fabricată) prin executarea unui ritual sau modificarea comportamentului, într-un fel sau altul.

Cine folosește bioterorismul psihologic?

Bioterorismul psihologic, informațional sau „șantajul informațional biologic” la scară mare este, de regulă, pus în funcțiune în secret de servicii străine sau locale de „informații” sau „securitate” și implementat ca „operațiune activă” în țările-țintă, cu ajutorul unor aliați puși sau nu la curent cu ce se întâmplă.

Strategia se mai folosește și pentru a satisface obiectivele de afaceri ale industriei farmaceutice.

Existența și utilizarea de operațiuni active de bioterorism psihologic se poate descrie ca o serie de faze operaționale active, fiecare cu propriile ei strategii bine definite, actori, roluri și responsabilități.

Aceste strategii, actori, roluri și responsabilități includ următoarele:

1.   O „operațiune activă”

Aceasta este activitatea unei organizații (de regulă, un serviciu străin de informații) care urmărește un anumit „public-țintă” (obiectivul pe care vrea să îl influențeze) și care se desfășoară, la cererea unei „părți interesate”, cu „suporteri” și „mijloace auxiliare”, pentru a obține „impactul planificat” necesar.

„Operațiunea activă” se desfășoară cu ajutorul unor agenți, ajutoare și organizații interesate. De obicei, organizația de „informații” sau „servicii” (asociată cu mercenari sau cu un guvern) conduce „operațiunea activă” folosindu-se de „operațiuni sub stindard fals”: adică agenți ai unei terțe părți sau ai unei organizații de fațadă.

Cu alte cuvinte, ea își ascunde principalul obiectiv sub masca unei organizații non-guvernamentale neutre politic, ori a unei birocrații de stat, a unei instituții academice, sau își maschează adevăratele scopuri sub poala unei false probleme fabricate.

Acești agenți, ajutoare și organizații pot fi rețele de părți interesate care au obiective similare, asociate sau complementare.

2.   „Părți interesate”

În timpul Războiului Rece, „părțile interesate” erau, de regulă, guvernul sau serviciile lui speciale (secrete), altfel spus, comunitățile „de servicii” sau „de apărare”.

Astăzi, „partea interesată” poate fi un conglomerat corporatist, o companie farmaceutică, bănci sau alte mari consorții financiare, asociații corporatiste, organizații non-guvernamentale naționale sau globale, organizații de lobby asociate unei industrii etc.

3.   „Ținta”

Obiectivele sau publicul țintă al unei „operațiuni active” pot fi guverne, ofițeri militari de rang înalt, serviciile secrete inamice, partide politice, bănci, companii etc., dar și populația de rând, scopul fiind de a crea un anumit impact sau efect..

4.   „Executantul”

În forma clasică, acesta este un serviciu secret, în general – deși nu întotdeauna – parte din comunitatea de informații a unei națiuni. De obicei, „executantul” este cel care desfășoară „operațiunile active”, folosindu-se de unul sau mai multe „stindarde false”, ceea ce înseamnă că va ascunde operațiune reală sub o poveste falsă sau sub o falsă amenințare.

5.   „Ajutoarele”

Exemple de astfel de „ajutoare” sau „suporteri” sunt oameni de știință, „influenceri” din zona de divertisment, social media sau arte, ori terți neutri (care nu fac parte din comunitatea de informații); aceștia pot ajuta „executantul”  să execute „operațiuni active”. Suporterii acești sunt, de reglă, recrutați prin diverse metode, inclusiv plăți directe pe bază de contracte de comision, sau plăți indirecte ori alte stimulente.

6.   „Mass media”

Rolul-cheie jucat de mass media (fie ea corporatistă, fie social media, fie ambele) este acela de a implementa operațiunile active prin mijloace auxiliare.

Mass media (presa corporatistă și social media) sunt unul dintre cele mai importate modalități de a implementa o operațiune activă.

Executantul se folosește de media pentru a obține un maxim de impact asupra publicului țintă sau a obiectivului operațiunii.

De exemplu, prin anunțarea unei amenințări, prin răspândirea de zvonuri și promovarea de informații false.

Scopul tuturor acestor lucruri este, de fapt, acela de a răspândi dezinformări menite să distragă de la adevărata operațiune și de a o masca.

7.   „Impactul planificat”

Strategia de informare și obiectivele puse în lucru pentru a obține un impact asupra publicului țintă trebuie să fie „precise”.

Este important ca strategia de a influența o anume țintă să fie plănuită în avans. Informația este asamblată în mod deliberat, de regulă ca o amenințare sau o mare problemă, ca și cum problema ar fi reală.

Publicul țintă nu ar trebui să se îndoiască de informație și ar trebui să nu știe nimic despre cine plănuiește, ce plănuiește și cine ghidează mesajele și distribuția lor.

Care sunt principalele etape ale unui operațiuni active de bioterorism psihologic?

Abordarea utilizată pentru astfel de operațiuni active se bazează pe o strategie bine croită; în primul rând, se creează mesajele despre problemă, apoi se livrează soluția.

Principalele faze ale operațiunii active prin care se poate crea un eveniment de bioterorism psihologic sunt următoarele:

Faza 1: Executantul (e.g., serviciul de informații), cu ajutorul „suporterilor” (e.g., agenți) și al mijloacelor auxiliare (e.g., mass media) aruncă în piață informații false (într-un exemplu, o iminentă pandemie de gripă aviară) pentru ca acestea să ajungă la publicul țintă (e.g., o populație) ca și cum ar fi reale.

Faza 2: Executanții, suporterii și mijloacele auxiliare accelerează problema, transformând-o într-un subiect fierbinte (este nevoie să se creeze maxim interes). Odată ce falsa problemă e creată, ea va crește, prin tehnica bulgărelui de zăpadă, rostogolindu-se și rostogolindu-se și crescând, astfel, în dimensiuni, în mod independent, ca și cum ar fi o preocupare legitimă.

Faza 3. Se realizează (în secret) adevăratul scop al operațiunii – se obțin câștiguri financiare, se subminează stabilitatea unui guvern (e.g., pierderi economice) sau orice alt obiectiv se urmărește.

Odată cu realizarea Fazei 3, țintei (populației generale) i se spune că problema se rezolvă și riscurile sunt sub control. Asta se face prin informații secundare (relatări de presă, postări pe social media, interviuri etc.).

Cu toate astea, ideal este ca problema să fie lăsată în coadă de pește, pentru ca executantul să o mai poată folosi și altă dată, la nevoie.

Ideal este ca, după ce s-a creat, inserat și amplificat „narativul” cu succes, sentimentul general de frică și anxietate cu privire la riscul pus de agentul de bioterorism psihologic (de exemplu, gripa aviară) să fie menținut la un nivel scăzut pentru a putea fi resuscitat în viitor, la nevoie.

Exemple practice de aplicare a bioterorismului psihologic

1.   Crearea problemei.

În primul rând, trebuie să existe o relatare locală despre izbucnirea unei epidemii de gripă aviară la găini sau alte animale, pe care parte interesată să o poată folosi pentru a-și promova propriile interese.

Aceasta va fi, desigur, o informație falsă. Gripa aviară este endemică la un spectru larg de populații de păsări.

Poate, la fel de bine, să fie o relatare despre o așa-zisă „scurgere” de la un laborator militar-medical ori academic, sau de la un centru de „cercetări pentru defensiva biologică”.

Executantul (serviciul secret) poate croi în mod deliberat o situație pentru a crea mare interes, stupoare, frică.

2.   Tehnica bulgărelui de zăpadă.

Media („mijloacele auxiliare”, inclusiv „suporterii”, e.g., agenții de influență) încep să „încălzească” publicul.

Primele pagini ale ziarelor, canalele de televiziune și social media sunt deja pline de titluri alarmiste – „virus extrem de periculos”, „nouă boală contagioasă”, „o nouă pandemie de gripă aviară”, „fiți pregătiți pentru cadavre, zice gripa aviară” – toate astea intensificând amenințarea și speriind pe toată lumea!

Mass media și organizațiile interesate emit avertismente/mesaje precum „boala a depășit bariera de transmisiune de la om la om” și „prezic” că „boala va infecta milioane de oameni pe tot globul”.

De exemplu:

„O super-gripă poate omorî până la 1,9 milioane de americani, potrivit unui plan guvernamental de luptă împotriva unei pandemii globale.”

3.   Problema devine un subiect fierbinte.

Autoritățile de sănătate publică/înalți funcționari/experți/agenți de influență își exprimă îngrijorarea că virusul va muta într-o formă care se poate răspândi de la om la om, ceea ce poate duce la o pandemie globală, și susțin că o pandemie de gripă va duce, probabil, la rate de înalte de morbiditate (îmbolnăvire) și mortalitate (moarte).

De exemplu:

„Numărul de victime ale gripei aviare s-ar putea ridica la între 5 și 150 de milioane de morți.”

Sau:

„Nu este timp de pierdut. Virusul (gripa aviară) ar putea declanșa următoarea pandemie de gripă. Nu e nevoie să vă spun eu ce consecințe teribile ar putea crea acest lucru la nivelul tuturor națiunilor și tuturor popoarelor.”

4.   Agravarea problemei și obținerea rezultatului dorit.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) poate anunța o nouă tulpină sau ramură de gripă aviară, o urgență de sănătate publică de interes internațional.

Curând, se transmite o alertă de gripă aviară la nivelul cinci sau șase de gravitate, ceea ce înseamnă că pandemia este iminentă.

Guvernele de peste tot din lume nu prea au de ales; sub presiunea pusă de corporații și de cetățeni, trebuie să răspundă declarației OMS cheltuind miliarde pe medicamente și/sau vaccinuri (dacă sunt disponibile), aruncând toate resursele disponibile în lupta cu boala pe care OMS a declarat-o pandemică.

Asta face guvernele panicate din toată lumea să se bată pe vaccinuri sau antivirale, cheltuind, adesea, sute de milioane de dolari.

Organizațiile autorizate și interesate recomandă ca guvernele să folosească anumite antivirale sau medicamente anti-gripă și anunță că se dezvoltă un vaccin nou, „mai eficient”, și că acesta va fi în curând disponibil pentru utilizare.

Rolul Comitetului (secret) de consultare de urgență de la OMS

De exemplu, după anterioara amenințare cu o așa-zisă pandemie de „gripă porcină”, British Medical Journal (BMJ) a scos la iveală existența unei comisii secrete de consultare care îl consiliază pe directorul general al OMS cu privire la declararea unei pandemii.

S-a afirmat că:

„OMS este consiliată de un grup de persoane adânc înfipte în industria farmaceutică și care au mult de câștigat din transformarea acestei epidemii într-o pandemie.”

BMJ relata că, în februarie 2009 (cu aproximativ o lună înainte de apariția primelor cazuri de „gripă porcină”), OMS a modificat definiția pandemiei, eliminând mențiunea că aceasta cauzează „numere uriașe de îmbolnăviri și morți” – și scăzând, astfel, pragurile pentru declararea pandemiei.

Transformarea fricii de o boală în armă și promovarea ei pentru satisfacerea unui interes politic, financiar sau de orie altă natură este lipsită de etică

Aici sunt incluși și medicii și corporațiile care amplifică frica de un patogen precum H5N1 pentru a vinde medicamente, vaccinuri sau suplimente nutritive.

Aici sunt incluși și oamenii de știință și virusologii individuali care afirmă că H5N1 îi va ucide pe toți cei care au primit vaccinul ARNm anti-Covid, câtă vreme nu există niciun fel de date care să demonstreze transmisiunea activă de la om la om, ca să nu mai spunem vreo probă că persoanele vaccinate anti-Covid 19 ar muri de la H5N1.

Acesta este un comportament care caută să atragă atenția și trebuie condamnat.

Acest tip de mesaje vine cu un cost uman, plătit de naivi prin depresie, sinucidere și deteriorarea sănătății mintale, provocate de astfel de scenarii panicarde.

Aici intră și guvernele care afirmă că H5N1 reprezintă o urgență de sănătate publică, deși nu există date care să demonstreze transmisiunea de la om la om.

Aici intră și media corporatistă, care își face rating și își adună cititori transmițând sau publicând speculații și temeri nefondate privind H5N1.

Aici intră și centrele de stat pentru controlul bolilor și reglementarea medicamentelor (FDA, EMA), ONG-urile, agențiile și organizațiile globale „de sănătate” (OMS) care promovează scenarii mincinoase, gonflate, despre mortalitatea H5N1, bazate pe evenimente rare de infectare.

Aici intră și oamenii de știință și academicienii ale căror cariere au de câștigat din promovarea în public a unei frici iraționale de boli infecțioase, inclusiv H5N1.

Acestea sunt, toate, exemple de bioteroriști psihologici.

Trebuie să învățăm să ne protejăm de prejudiciile economice, sociale și psihologice cauzate de permiterea bioterorismului psihologic.

Aceasta este, cu adevărat, o crimă împotriva umanității, care nu poate fi stopată decât atunci când politicienii cu integritate și publicul, în largul să, vor deveni conștienți că sunt manipulați, vor refuza să participe și îi vor ocoli – la nivel social, economic și politic – pe cei care promovează și folosesc bioterorismul psihologic.

Dacă mă păcălești o dată, rușine să-ți fie ție; a doua oară, să-mi fie rușine mie!