Încet, încet, apar la lumină motivele pentru care s-a ordonat mizeria de la spitalul Foișor, evacuarea forțată, cu jandarmii, a bolnavilor, pe întuneric. Măsura este aberantă pentru că spitalul e de ortopedie, nu are nici un fel de dotare specifică afecțiunilor respiratorii.

Dar în spital au fost făcute de primărie (condusă la momentul respectiv de Gabriela Firea) investiții de 50 de milioane de euro; acolo e același director de 24 de ani, spitalul este extrem de performant, singurul specializat doar pe ortopedie, care, după cardiologia intervențională și gastroenterologie, este cea mai aducătoare de profit în spitalele private. De asemenea, spitalul avea singura bancă funcțională de „țesut osos-tendinos” din țară (pentru că celelalte două - Colentina și Grigore Alexandrescu - nu mai aveau acreditare).

Culmea, acreditarea de la Foișor expira pe 12 aprilie, astfel că ea nu mai poate fi reînnoită, exact ca în cazul acreditării transplantului de plămâni la spitalul Sf. Maria.

Da, ministrul sănătății este o prefabricată folosită de niște „băieți deștepți”. Iar USR e din ce în ce mai mult o problemă psihică, mai mult decât una politică: dacă nu sunt locuri suficiente la ATI după un an de zile de gargară mediatică, vinovatul are un nume de partid: PNL. Iar la toate posturile TV se încearcă din răsputeri exonerarea de răspundere a lui Raed Arafat. Dacă ce s-a întâmplat la Foișor se petrecea pe vremea PSD-ului, toți, în frunte cu premierul, ar fi fost arestați a doua zi. Dar să nu uităm că această guvernare vine după o lungă perioadă de pregătire, în care păpușarii au demolat complet justiția, urlând, pentru niște cretini, bineînțeles, „jos labele de pe justiție!”, și-au subordonat complet parchetul, astfel că nimeni dintre ei nu poate fi tras la răspundere indiferent ce face. Parchet care aleargă pe la televizor tot pesediști, că de alții nu are voie să se atingă.

Un plan de distrugere a unei țări bine pus la punct, început cu întronarea unui turnător bețiv ca președinte în urmă cu 17 ani. Spitalul Foișor e doar un episod din acest plan în care viața oamenilor este absolut ultimul lucru care contează.