Motto:
1. „Doctorul R.C. a adus atingere demnității, a creat o atmosferă intimidantă, ostilă, umilitoare, ofensatoare (...) a instigat la ură și hărțuire...”
2. „Începând de la data prezentei, doctorul R.C. nu va mai desfășura activități de predare (...) și orice alte activități care presupun interacțiunea față în față sau on line (!) cu studenții”.
Spicuiri din viitorul roman „Conștiințe schilodite”, bazat pe fapte reale. Personajele nu au (încă) nume, ci doar inițiale. Acțiunea se petrece într-o țară îndepărtată, într-un alt secol. Deliberări după părăsirea sălii de către hărțuitor:
L.O. - După părerea mea, cuvântul „rușine” nu este o chestie (sic!) temporară, ci are legătură cu neîncrederea lui R.C. în organismele instituției. Discursul lui este unul politicos, cu vorbe decente, dar care nu a avut legătură cu audierea.
C.H. - Cred că domnul doctor face parte dintr-un grup mai mare. Bineînțeles că atitudinea dumnealui este denigratoare la adresa instituției, mai ales că face parte din colectivul instituției noastre. Eu l-aș fi întrebat, poate dorește și dumnealui să călătorească și în clipa în care nu o să fie admis în avion...
C.G. - Dacă e atât de tare împotriva ”propagandei” instituției, de ce nu și-a dat demisia, să se dezică total...
C.R. - Eu sunt pentru sancțiune, că nu mi se pare normal...
C.G. - Cine este pentru aplicarea unei sancțiuni? Deci 1, 2, 3, 4, 5 voturi ”pentru” și două abțineri. B.M. și G.P. doresc să se abțină. Domnul B.M. consideră că nu este o acțiune ”repetată”. Și eu m-am întrebat ce înseamnă ”repetat”. Repetată e pentru că a apărut în ActiveNews, în presă și a doua oară este pe Facebook.
L.O. - Realizați că acest lucru se va duce în justiție, da?
C.G. - La nivelul instanței, el poate să conteste în măsura în care decizia noastră de sancțiune îi va aduce un prejudiciu evident. Dacă vom da o decizie prin care se absolvă, el va spune că, uite, până și comisia mă susține; dacă îi dăm o abatere (sic!), va spune: ăștia mă blamează în continuare. Deci, oricum am da-o, noi n-o să ieșim foarte plăcut din această...
L.O. - Trebuie să fim riguroși!
C.G. - Ar fi și mai argumentat dacă i-am spune că, pe lângă niște valori morale, a încălcat și un regulament. E negru pe alb undeva?
M.I. - O să ne mai uităm, însă ideea e că nu putem spune că nu i-am dat o sancțiune că nu găsim acea prevedere, că el avea dreptul și că el e total îndreptățit să facă ce a făcut și să fi spus cu aceste cuvinte tocmai pentru că noi nu avem acel articol.
În urma dezbaterilor, B.M. și G.P. s-au decis ca, în loc să se abțină, să voteze pentru aplicarea unei sancțiuni. Votul devine unanim.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu, pai, daca, pai, trebuie sa fim duri, ca, pai...
Caragiale la puterea "n", dar in jos...
Domnule doctor Constantinescu, va doresc din suflet sa ii trageti in teapa in instanta. Sincer!
Nu este cu putinta a se afla sens vietii fara credinta in inviere. Si nu este cu putinta a fi biruita frica mortii fara experienta invierii. Pregustarea invierii ii sprijina pe credinciosi in necazuri, ii intareste in luptele duhovnicesti si imbarbateaza in prigoana. Asa se explica bucuria cu care mergeau mucenicii Bisericii la moarte in numele lui Hristos.
Sa luam, de exemplu, acest scurt sfat al Sfantului Siluan Athonitul:
"Ce trebuie sa facem pentru a avea pacea in suflet si in trup? Pentru aceasta trebuie sa iubim pe toti oamenii ca pe noi insine si fim gata sa murim in tot ceasul"!
Amenintarea credinciosului cu moartea poate fi folosita de catre acesta ca prilej de a se intari si mai mult in perspectiva invierii.
"Ci in noi insine ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem nadejdea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce inviaza pe cei morti" (2 Corinteni 1, 9).
Alungand de la sine orice forma de individualism, credinciosul isi incredinteaza viata sa lui Dumnezeu, Care, ca Domn Atottiitor, biruieste moartea si daruieste invierea.
Iubirea de frati adevereste trecerea de la moarte la viata, devine experienta invierii noastre.
Sfantul Ioan Teologul scrie: "Noi stim ca am trecut de la moarte la viata, pentru ca iubim pe frati" (I Ioan 3, 14)
Sfantul Iustin Popovici conchide:
Pe scurt, daca n-ar fi fost Invierea lui Hristos, Crestinismul nu ar fi existat: Hristos ar fi fost primul si ultimul crestin care Si-ar fi dat duhul pe cruce, si dimpreuna cu El s-ar fi stins si ar fi murit lucrarea si invatatura Sa. De aceea, Invierea lui Hristos, la masura, profunzimea si cuprinderea divino-umana de pretutindeni, este pentru Crestinism "Alfa si Omega"
(Apocalipsa 1, 8).
Este ceva rau in ce am scris ? Dumnezeu sa-l ajute in toate !