Unul dintre cazurile de săptămâna trecută selectate pentru prezentare este didactic.

Avea frică de spital, de covid și oroare de spitalizare în condițiile pandemice. Cum de ceea ce ție frică nu scapi, apoi așa s-a întâmplat în 2021. Ca și cum nu era suficient că soțul a fost depistat covid pozitiv, la testarea ei rezultatul a fost împlinirea fricii ei mari: era pozitivă și ea.

Aflarea diagnosticului a însemnat un șoc, sperietură, supărare, groază, dezamăgire față de posibilitatea de a fi internată încât femeia a simțit că i-a picat Cerul în cap. Să-ți cadă Cerul în cap este un traumatism foarte puternic în plan simbolic, o contuzie craniană forte.

Femeia a avut o formă ușoară de covid și nu a necesitat internare pentru covid. În schimb ”locul” de impact al Cerului cu capul ei a avut de suferit în lumea fizică.

Contuzia a fost cu potențial de internare pe secție covid, adică mizeria de care se temea ea cel mai mult, numai să nu ajungă la spital cu covidul.

Consecințele contuziei Cerului cu capul ei s-au constatat la examenul anatomopatologic la ceva vreme de la diagnosticarea ei cu covid.

Anatomopatologul a pus diagnosticul de melanom parietal, adică un cancer al pielii capului exact în zona unde i-a picat cerul în cap.

I-am povestit cum și eu am avut în copilărie un vis cu un zbor din Munții Făgărașului pe un aparat de zbor improvizat, cu care am căzut undeva dincolo de râul Cibin. Căderea a fost dură, cu alunecare și contuzii, julituri pe tot corpul. Visul a părut atât de real că dimineața aveam vânătăi pe tot corpul. Pe măsură ce îmi dădeam seama că a fost doar un vis se petreceau două lucruri în paralel: vânătăile dispăreau una câte una și îmi părea rău că a fost doar un vis și că zborul nu a fost real. Spre seară mai aveam doar câteva dureri în locurile unde dimineața erau vânătăi și amintirile unui zbor pe care nu știu dacă îl voi face vreodată în realitate.

Am să vă povestesc și rezolvarea cazului, când pacienta se va face bine în realitate, prin parcurgerea inversă a drumului de îmbolnăvire.