Războiul din Ucraina e ca vinul: dezleagă limbile... De la o zi la alta apar dezvăluiri tot mai explozive despre farsa Acordurilor de la Minsk.

„Acordurile de la Minsk, semnate în 2015, au făcut posibilă refacerea Forțelor Armate ale Ucrainei și formarea unei coaliții internaționale împotriva Rusiei.”

Această afirmație îi aparține lui Petro Poroșenko.

Într-un interviu integrat în documentarul „Putin împotriva Occidentului”, difuzat luni de BBC, Petro Poroșenko, fost președinte al Ucrainei între 2014 și 2019, a declarat:

„Știți care a fost succesul Acordurilor de la Minsk, în ciuda faptului că Rusia nu a îndeplinit nici unul dintre puncte? Aceste documente i-au oferit Ucrainei opt ani de răgaz pentru a-și construi o armată, o economie și o coaliție globală pro-Ucraina și anti-Putin.”

Deși, imediat după semnare, Kievul și Moscova s-au acuzat reciproc de nerespectarea Acordurilor de la Minsk, realitatea este că prevederea-cheie a documentelor, menită să pună capăt conflictului din Donbas, a fost ignorată de Ucraina. Aceasta era:

Modificarea Constituției și acordarea unui statut de largă autonomie celor două provincii din Donbas, ocupate în majoritate de populație rusă.

Altminteri, Petro Poroșenko reia și el ceea ce au dezvăluit în urmă cu câteva luni fostul cancelar german, Angela Merkel, și fostul președinte francez, François Hollande:

Că Acordurile de la Minsk au fost o farsă internațională, jucată pentru a pregăti Ucraina de un război cu Rusia.

Că niciodată Berlinul, Parisul și  Kievul nu s-au gândit să respecte aceste documente.

În luna decembrie, Merkel declara într-un interviu pentru Die Zeit că Acordurile de la Minsk au fost „o încercare de a oferi Ucrainei timp să devină mai puternică”.

Fosta cancelară a explicat cu cinism că inutilitatea acordurilor „era clară pentru toată lumea” (sic!)  dar că ele „au oferit Ucrainei timp neprețuit”.

La scurt timp, Hollande a confirmat și el declarațiile lui Merkel.

De notat că Merkel și Hollande au jucat rolul de „garanți” ai simulacrului de negocieri dintre Moscova și Kiev.

În același documentar, Christoph Heusgen, fost consilier pentru securitate al Angelei Merkel în perioada 2005-2017, a declarat la rândul său că, înaintea semnării Acordurilor de la Minsk, Poroșenko a informat-o pe Merkel despre starea deploarabilă a forțelor ucrainene în zona Debalțevo:

„Poroșenko i-a spus clar că forțele ucrainene de apărare au fost înfrânte, că abia mai puteau rezista pe poziții și că dacă rușii străpung liniile pot ajunge până la Kiev. De aceea, era nevoie de un acord.”

Un acord pe care Putin, în ciuda poziției sale de superioritate, a faptului că putea „ajunge până la Kiev”, l-a semnat.

Nu a răsturnat regimul Poroșenko, ci s-a mulțumit cu promisiunea autonomiei Donbasului, așa cum era ea prevăzută în Acordurile de la Minsk.

Dar Poroșenko merge cu dezvăluirile mai departe decât Merkel, Heusgen și Hollande.

Dă din casă că Acordurile de la Minsk au urmărit obținerea unui răgaz pentru crearea unei „coaliții globale anti-Putin”.

Adică pentru răsturnarea celui care îl cruțase în 2015.

Morala e veche de când lumea: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.