În anii ‘90 ai secolului trecut, dl. Schmeiser, un fermier canadian, intra pe tăcute în istoria modernă a drepturilor de proprietate. Purtat de vânt sau de albine, polenul de rapiță din câmpurile vecinilor transforma încet culturile domnului Schmeiser din rapiță tradițională în rapiță modificată genetic. Deși nu au încuvințarea domnului Schmeiser, cei de la Mosanto – un gigant multinațional cu interese în ceea ce odinioară numeam agricultură - prelevă probe din culturile domnului Schmeiser pentru a-l da în judecată pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Urmarea este previzibilă, Mosanto câștigă procesul stabilind un precedent juridic atât de util în dreptul anglo-saxon. 

Mai sus vedem cum clasicul drept de proprietate al domnului Schmeiser este încălcat fără consecințe căci sunt preluate, fără a avea permisiunea de a o face, probe fizice din culturile sale pentru a afirma drepturile de proprietate pe rit nou – proprietatea intelectuală. 

Rapița Mosanto, o rapiță modificată genetic pentru a rezista la erbicide conținând glifosat, poate acum să polenizeze nestingherit contaminând câmpurile vecinilor iar aceștia vor trebui să plătească licența de utilizare chiar dacă nu erbicidează pentru a beneficia de avantajul oferit de cultura modificată genetic. Practic Mosanto - începând cu decizia în cazul Schmeiser – are interesul de a polua cu polen culturile tradiționale pentru a putea colecta mai apoi drepturi de proprietate intelectuală. Cât vor resista oare culturile nemodificate genetic în aceste condiții? 

Drepturile de proprietate intelectuală au început de mult să ne afecteze viața într-un mod pe care adesea nu vrem să-l recunoaștem chiar față de noi înșine, acestea fac posibil ca personaje precare specializate în scălâmbăieli în fața camerelor de luat vederi să devină peste noapte milionari, distorsionează dincolo de interesul public piața farmaceutică sau pe cea a industriei informatice, ne fac legumele lemnoase iar mai recent creează urgențe medicale condiționate politic.

Două personaje, un liberal de tip PNL dl. Bușoi și un conservator de tip PMP - dr. Avramescu – au scris recent texte în favoarea drepturilor de proprietate intelectuală, lipsa de decență intelectuală este spectaculoasă  căci este vorba chiar despre proprietatea intelectuală asupra vaccinurilor folosite în contextul actualei crize medicale. 

Oameni ce se cred a fi de dreapta, dl. Bușoi și dr. Avramescu par a fi preocupați de soarta drepturilor de proprietate intelectuală în contextul în care președintele SUA dl. Biden, ce-a venit la putere pe o platformă socialistă, pare a dori să impună giganților din domeniul farmaceutic renunțarea la drepturile de proprietate în domeniul vaccinurilor. Să nu fi observat cei doi oameni de dreapta că firmele ce-au făcut vaccinurile au fost generos subvenționate din banii plătitorilor de taxe tocmai pentru a le face? Să nu fi observat dr. Avramescu și dl. Bușoi că vaccinurile nu se vând pe piața liberă ci sunt cumpărate de guverne cu bani publici? Să nu observe cei doi că statele de pretutindeni cheltuiesc banul public pentru a crește rata vaccinării? Ce este privat, liberal etc într-un astfel de mod de operare? Subvenționăm companii private pentru a produce un produs – cel mai probabil de proastă calitate de vreme ce lumea nu prea vrea să-l folosească - băgând mâna în buzunarul contribuabilului. Cumpăram produsul tot din banul public exonerând producătorii de orice responsabilitate privitoare la calitatea produselor. Cum produsele se dovedesc a nu fi un succes de piață cheltuim banul public pentru campanii de marketing și condiționăm libertățile contribuabililor de folosirea produsului. Profiturile obținute astfel sunt ale companiilor private, eventual apar ca prin minune prin conturile oficialilor politici. Nu sunt un expert în mintea conservatoare, prietenii conservatori sunt câteodată capabili de contorsionări ale logicii ce-mi scapă. Dar ce poate fi liberal în schema descrisă mai sus? Cum poate un liberal susține o astfel de mizerie? Ce poate fi naționalizat atunci când bunul a fost creat folosindu-se bani publici, este cumpărat cu bani publici și este distribuit folosindu-se forța statului asupra unei populații reticente?

Liberalii clasici sunt scindați în chestiunea proprietății intelectuale. Cei mai mulți dintre noi, cei care aderă la școala austriacă - von Böhm-Bawerk, von Mises, Rothbard, Hoppe - nu credem în proprietate intelectuală. Însuși Rothbard avea o poziție nuanțată, credea că drepturile de autori sunt nelegitime întrucât existența acestora depinde de coerciția guvernamentală în vreme ce susținea existența licențelor pe care le asimilează unor contracte între două sau mai multe entități private. Ayn Rand susținea proprietatea intelectuală, liberalii strânși în jurul Institutului Cato văd proprietatea intelectuală ca fiind legitimă, pentru asta sunt acuzați mereu de simonie date fiind sponsorizările ce le primesc de la industria farmaceutică. Cei mai importanți autori liberali moderni HH Hoppe sau Walter Block nu cred în proprietate intelectuală deși există și oameni întru totul decenți și coerenți care o susțin. Modul corupt, liberticid și în afara pieței libere folosit pentru a ne impune vaccinarea nu are nimic de-a face cu liberalismul, acesta este o consecință a profiturilor facile făcute posibile de propria incoerență intelectuală în chestiunea proprietății intelectuale. 

Se spune că ideile au consecințe, cred că este evident faptul că acum plătim prețul propriei incoerențe intelectuale. Faptul că propria confuzie teoretică permite unor pseudointelectuali precum dr. Avramescu sau unor politruci precum dl. Bușoi justificarea unor abominațiuni precum cele cărora le suntem martori ar trebui să ne pună pe gânduri. Dl. Bușoi și dr. Avramescu nu au cu adevărat scuze, faptul că nu există consens intelectual asupra chestiunilor legate de proprietatea intelectuală nu oferă cu adevărat scuze pentru a justifica subvenționarea proceselor de dezvoltare și de marketing ale unui produs. Lipsa consensului intelectual nu justifică faptul că ne folosim de puterea statului pentru a asigura vaccinelor piața distrugând libertatea semenilor noștri și având grijă să băgăm în propriile buzunare profiturile rezultate. Ar fi fost desigur preferabil ca gânditorii liberali să fi asimilat evoluția drepturilor de proprietate din vremea lui Rothbard sau Ayn Rand, mă îndoiesc că putem justifica în mod coerent atât legitimitatea cât și lipsa de legitimitate a proprietății intelectuale. Poate că actuala criză să fie un îndemn pentru a înțelege mai bine natura și legitimitatea acestor drepturi.

Până atunci însă bicicletele copilăriei noastre nu vor mai putea fi numite Pegas, se pare că o firmă nemțească revendică folosirea exclusivă a acestui nume. Mi-e profund antipatic actualul proprietar al mărcii, dl. Iulian Stanciu, din câte înțeleg acesta este și proprietarul emag.ro precum și sponsorul dinozaurului comunist dl. Șora. Dar oare cum poate exista vreun proprietar al unei mărci numite Pegas?! Pegas, calul înaripat călărit de Belerofon pentru a învinge monstruoasa Himeră a devenit o marcă aflată în proprietatea vreunei firme nemțești sau românești? 

Fie că credem sau nu în aberația vaccinistă, poate că drepturile de proprietate merită atenția noastră măcar de dragul bicicletei copilăriei, al dreptului de a folosi numele calului Pegas, sau al celui de a a avea pe masă fructe și roșii care să nu fie lemnoase.