A trecut ceva timp de când am văzut prima dată videoclipul fragmentat din spectacolul "Proorocul Ilie". În tot acest timp am citit păreri pro și contra, punctul de vedere al Teatrului Național București, al regizorului, al actorului care interpretează rolul principal, al opiniei publice. În cele ce urmează voi descrie ceea ce mă privește strict pe mine și este opinia mea personală. Asta ..... dacă mai am acest drept și nu vin unii să îmi șteargă postarea pe motiv că dezinformez. De aceea, repet faptul că este strict opinia mea personală.
TNB a afirmat faptul că "unele imagini apărute pe platformele sociale au fost scoase din contextul real al spectacolului, prezentând fragmente izolate într-un mod care distorsionează mesajul artistic al montării. Spectacolul nu este o blasfemie și nu își propune să ridiculizeze credința, ci, dimpotrivă, invită la o reflecție profundă asupra relației dintre om și divinitate, asupra modului în care credința poate fi influențată sau deturnată."
Bun, pornesc de aici. Fie că sunt imagini video rupte din context, fie că nu, pentru mine a fost suficient să văd pozitia indecentă a actriței din imaginile de mai jos. (foto 1) Este suficient să consider faptul că acest lucru este o necinste față de Sfânta Cruce. Na....ce să îmi faci? Așa sunt eu mai încuiat la minte și nu suport orice când vine vorba de Dumnezeu, credință și cele sfinte. Deci a fost suficient să o văd pe această actriță în această postură ca să îmi fac o părere.
Apoi am văzut pozele de pe site-ul TNB în care se reproduce scena răstignirii și a Cinei cea de Taină. Niciodată dar NICIODATĂ nu reproduci așa ceva, mai ales că nu o faci în contextul real al întâmplării. Știm cu toții în ce condiții și ce încercări au avut actorii din producțiile cinematografice "Iisus din Nazaret", "Patimile lui Hristos" etc. Însă acele filme au folosit Sfânta Cruce pentru a reproduce întocmai cele întâmplate în vremea aceea, nu așa cum se petrece în spectacolul de la TNB. Dacă ești un regizor bun creștin, un actor bun creștin, un public bun creștin, care frecventezi Sfânta Liturghie, citești din Sfinții Părinți, înțelegi sensul credinței, nu accepți să reproduci în așa fel aceste scene. Pentru nimic în lume nu aș urca pe Sfânta Cruce un actor în asemenea postură. Înțelegeți? Nu trebuie să văd tot spectacolul pentru a vorbi sau pentru a descrie ce simt când o văd pe respectiva actrița în așa postură.
Dar cred că este cazul să aduc în atenția publică importanța Sfintei Cruci. Sigur, asta nu înseamnă că nu se cunoaște această importanță dar în contextul actual, în care unii s-au apucat să afirme că "Sar habotnicii la gâtul artei", chiar este necesar să expun aici cuvinte ale sfinților și duhovnicilor dar și canoanele cu privire la cinstirea Sfintei Cruci:
Canonul 73 Trulan (Canoanele Sinodului V-VI Ecumenic de la Constantinopol (691-692), numit și Trulan)
SEMNUL CRUCII SĂ NU SE PUNĂ ORIUNDE
De viață făcătoarea cruce, arătându-ne nouă mântuirea, se cade ca noi să punem toată stăruința spre a-i da toată cinstea cuvenită aceleia prin care am fost mântuiți de căderea cea veche. Drept aceea, dându-i ei închinăciune și cu gândul și cu cuvântul și cu simțirea, poruncim să se șteargă cu totul semnele crucii făcute de oarecare pe pământ (pe jos, pe pardoseli), ca nu cumva, prin călcarea de către cei care umblă, să fie batjocorit acest semn al biruinței noastre. Orânduim, așadar, să se afurisească cei ce de acum înainte ar face chipul crucii pe pământ [pe pardoseli].
Părintele Constantin Galeriu: "În chipul crucii preotul binecuvintează credincioșii; cu aceasta începe săvârșirea Sfintelor Taine, sfințește darurile aduse la Altar, ca și apa, holdele, zidirea toată. Și tot crucea stă pe Altar, ea însăși fiind Altar, precum și deasupra Sfintelor locașuri, cele mai multe fiind zidite în forma ei. Crucea se zugrăvește pe sfintele vase, pe odăjdii, pe cărțile de cult; se vede ridicată la unele răspântii de drumuri, se așază la căpătaiul celor adormiți întru nădejdea învierii și a vieții de veci. Cuprinde astfel întreg orizontul vieții noastre, este semnul prin definiție al creștinului drept-credincios și aceasta pentru că esențial e semnul iubirii."
Sfântul Ioan Gură de Aur: "Mai înainte Crucea era lemn de osândire, iar acum s-a făcut lucru de cinste. Mai înainte era semn de osândire, iar acum pricină de mântuire.
Sfântul Nectarie de la Eghina: "Evlavia credincioșilor față de Crucea, de viață dătătoare, a Domnului a fost chiar dintru început. Apostolul Pavel in Epistola I către Corinteni (1, 18) le înfățișează credincioșilor semnul Crucii ca fiind puterea lui Dumnezeu: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu". Tinând cu evlavie învățătura apostolilor, creștinii au cinstit semnul și chipul Sfintei Cruci și credeau în puterea lui izbăvitoare și de viață dătătoare. Aveau credința că înfățișarea ei și pecetluirea cu semnul cinstitei Cruci sunt armă nebiruită asupra vrăjmașilor uneltitori, văzuți și nevăzuți. De aici și respectul firesc și cinstirea deosebită aduse acesteia chiar din primele secole ale Bisericii. Cei mai vechi Părinți bisericești socotesc că evlavia și închinarea la cinstita Cruce sunt predanie apostolică."
Așadar cinstirea Sfintei Cruci se face așa cum se cuvine, nu cățărand actrițe cu picioarele desfăcute și călcând crucea în picioare.
Deci nu se mai pune problema că trebuie să cunoaștem contextul acelor 15-30 de secunde în care este filmată scena respectivă. Poziția indecentă de pe Sfânta Cruce, actori fără pantaloni și doar în lenjeria intimă, care cară crucea, mixajul muzicii bizantine denaturând cu totul sensul muzicii bizantine, numele spectacolului pus pe afiș încadrat pe banda unei lenjerii intime, reproducerea lumească a Cinei cea de Taină, reproducerea răstignirii dar nu în sensul istoric așa cum s-a întâmplat de fapt, toate acestea nu mă pot convinge că de fapt spectacolul are un alt mesaj. Vrei să induci ideea de răstignire? Fă-o inteligent, folosește de coregrafie. Vrei să transmiți ideea diavolilor înnebuniți de cruce, fă-o inteligent. Nu cățăra actori pe cruce .
Părerile despre acest spectacol sunt pro și contra. Lumea în sine este împărțită între bine și rău. Noi înșine avem părți bune și părți rele. Însă un lucru inteligent ar fi fost ca regizorul să iasă în față și să își ceară scuze că s-a produs această situație. Bine, acum o să mă întrebe unii dar de ce să își ceară el iertare? De ce? Din simplul motiv că smerenia l-ar scoate din această încurcătură. Să iasă și zică "Da, îmi cer iertare că s-a produs această neînțelegere. Am înțeles punctul de vedere al fiecăruia dintre voi. În acest context, în perioada următoare voi regândi toate scenele în care folosesc simbolurile creștine, obiectele de cult, veșmintele preoțești. Corect ar fi să punem piesa pe pauză momentan. Așa este corect. S-a produs o tulburare și normal este să liniștim lucrurile. Până la urmă asta vrea și Dumnezeu de la noi, să fie pace " . Este chiar atât de greu? Sau se ține la mândria "artistică"?
Totodată nu mi se pare deloc corect punctul de vedere al Teatrului Național București, în care ne menționează că piesa a mai fost montată în anii 2001 și 2010. Adică ne dă cumva peste nas că domne, au mai fost reprezentații și nu a comentat nimeni. Da, au mai fost dar haideți să analizăm anii în care s-au pus în scenă și situația actuală din punct de vedere tehnologic. În anul 2001 abia dacă știai ce este filmare cu telefonul și rețelele de socializare. În anul 2001 era internetului abia se dezvolta.Încet, încet prindea contur dar mai ales, nu toți românii aveau un calculator pe atunci. Dacă vorbim despre rețele de socializare, Facebook a apărut în anul 2004, deci trei ani mai târziu. Dacă ne raportăm la anul 2010, un alt an menționat de TNB, în România, Facebook avea 0,5 milioane de utilizatori în ianuarie 2010 și 2,4 milioane în ianuarie 2011. Deci nu se pune deloc problema cum trebuie, în măsura în care în anul 2024 Facebook avea 9,05 milioane de utilizatori în România la începutul anului 2024, adică echivalentul a 45,9% din populația totală a României.
Păreri pro și contra vom mai vedea. În cele de mai sus am analizat strict cele 15-30 de secunde ale videoclipului respectiv. Ceea ce am văzut este suficient să mă facă să zic "Ok....hmmmm nu" . Iar toate părerile astea corect politic "Nu putem cenzura arta", să fim serioși. Normal că nu puteți cenzura arta. Înțeleg că la TNB oricum se joacă extravagant. Citisem la un moment dat că cineva fusese la TNB pentru a viziona piesa de teatru "Repetiție pentru o lume mai bună" și entuziasm mare pe seama scenelor de sex . "S-a recurs la scene de sex pe scenă pentru a ne captiva. L-am văzut pe Marius Manole gol și alți actori...dar erau frumoși și deloc deranjant." - opinie spectator
Deci despre ce vorbim? Despre artă? Asta nu este artă.
Da, am înțeles că spectacolul este inspirat dintr-o întâmplare reală, că predicatorului Eliasz Klimowicz, din anii ‘30 - ’40 își făcuse un adevărat cult și își căuta adepți, îl părăsește și familia din cauza fanteziilor lui și așa mai departe. Mesajul în sine da, este bun. Dar este prost pus în scenă
Bun. Cam asta se joacă la noi. La cum se joacă la ei. Am căutat și varianta lor.
Am căutat imagini din Polonia. Piesa nu se joacă cu în tentă modernă, ba dimpotrivă, respectă cu totul atmosfera anilor ‘30 - ’40. Nu este nimeni îmbracăt indecent, nu se poartă veșminte preoțești, nu este vreo actrița în sutien dansând pe provocator și așa mai departe.
Deci? Având în vedere că piesa de teatru face referire la anii 1930-1940, despre oameni dintr-un sat, mai exact, Stara Grzybowszczyzna, despre Eliasz Klimowicz care nu era nici măcar preot, ci doar se credea un profet, iar tu îmi pui muzica bizantină mixată, dans provocator, actriță în asemenea poziție pe Sfânta Cruce, actori care duc în spate Sfânta Cruce în lenjerie intimă, personajul principal poartă veșmânt ORTODOX, mai vrei să te cred că nu vrei să aduci vreo ofensă la adresa ortodoxiei????
Eu am tras cortina! Mă iertați că m-am documentat!
FOTO:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Imi vine sa-mi inchipui, desi poate nu mai e nevoie de inchipuire, pentru ca exista cazuri reale(vezi Charlie Hebdo), ce s-ar fi intimplat daca am fi fost si noi macar pe sfert revoltati , cum au fost muslimii care au facut carnagiul din redactia ziarului francez....alt ziar leftist si probabil si wokist avind in vedere spectacolele de deschidere si inchidere de la ultima olimpiadă.