Acum ceva vreme când am terminat eu cu media și advertisingul și am început sa învăț despre HR, sisteme de evaluare, tehnici de interviu, testări și alte cele una din primele chestii care m-au șocat a fost despre testele de inteligenta date la intrarea in multinaționala. Și despre cum se exclud oamenii din capul locului și mai ales de ce. Astfel, in mod logic candidații care scoteau punctaj sub un anumit prag la testele astea de inteligenta erau excluși. Ma rog, sa zicem ca e de înțeles. Dar ce a fost neobisnuit sa aflu era ca și cei care scoteau rezultate excepționale, aflate și ele peste un anumit prag, erau aruncați in decor. Șocant, nu? Ai avea senzația ca succesul e direct proporțional cu IQ-ul și ca organizațiile astea uriașe cauta sa atragă tot felul de oameni hiperinteligenti pe care sa ii pună la treaba.
Mi-am amintit de povestea asta după ce o prietena a fost blocată aici pentru 30 de zile pentru publicarea unor citate. Platon, Aristotel, chestii inteligente și profunde. Sistemul a tras-o pe dreapta. Așa cum de la o vreme încoace sistemul ne trage pe toți pe dreapta. Toți care avem idei, care observam lucruri in profunzime, care sintem capabili sa analizam, sa facem previziuni, toți cei care gândim împotriva curentului propagandistic din ce in ce mai evident, care punem întrebări incomode despre ce se întâmpla și avem abilitatea de a vedea limpede care sunt intențiile sistemului și încotro ne îndreptam.
Propagandiștii sau securiștii plantați prin presa ar spune ca e salutar ce ni se întâmpla, ca noi suntem conspiraționiștii care propaga fake news și e foarte bine ca suntem marginalizați. Propagandiștii și securiștii care își fac veacul pe aici încearcă sa acrediteze și ideea ca avem clase cât trenul și scoala putina, asta fiind motivul pentru care nu mâncam gogoșile lor sleite.
Eu as tine un pariu ca dacă noi cei recalcitranți marcați cu red flag ne-am apuca sa aberam despre Lupul dacic, castelul din Carpați, tunelele de sub Bucegi, operele nescrise ale lui Pavel Coruț și alte cele nu am păți absolut nimic. Pentru ca nu despre fake news e vorba aici ci de cu totul altceva.
Este cu atât mai contrariant cu cât noi cei cu idei crete nu suntem nici influensari, nu apărem la televizor, nu suntem cantăreți, actori, nu avem vizibilitate. Suntem niște oameni care știm niște lucruri, altele decât balivernele plătite la greu de guvern. Deci persoane fizice cum ar veni, insignifiante in economia lucrurilor.
Cu toate astea sistemul propagandistic global are treaba cu noi, furnicile.
De ce așa? Pentru ca noi suntem aia care ne-am prins de miscarile lor, pentru ca suntem greu de manipulat, pentru ca încurcăm sistemele și procedurile, pentru ca suntem inteligenți, o forma de inteligenta care ne ajuta sa vedem profunzimea lucrurilor și sa combinam planuri și perspective: material, spiritual, afectiv, emoțional. Suntem aia respinși la interviu care nu au loc pentru ca încurca. Îmi amintesc de un test de asta la care m-am dus cobai și am făcut-o varza pe psiholoaga, saraca, i-am dat toate scalele peste cap. De asta sistemul se opintește sa ne închidă gura, pentru ca ceea ce știm și ne-am prins ca se face cu noi e periculos sa fie aflat și de alții.
Aici as avea totuși o remarca. Imensa majoritate nu da doi bani pe libertate, pe morala, pe principii. Voi ați observat ca a dispărut din vocabularul nostru "pe cuvânt de onoare”? Când ați folosit ultima oară sintagma asta? Exact!
Deci noi, o minoritate exotica, facem gălăgie degeaba. Majoritatea se preocupa de cu totul altceva și nici nu văd sensul in a face ceva pentru ei. Când omul nu vrea sa vadă sau e orbit de lacomie sau beat de putere și in delir de grandoare trebuie lăsat in pace. Acolo numai Dumnezeu mai poate lucra, deci sa-L lasam sa își facă treaba in liniște.
In sensul asta e un caz-scoala ce i se întâmpla doctorului Răzvan Constantinescu sau judecătoarei Mădălina Afrasinie. Faptul ca e împiedicat sa își mai exercite meseria sau doamna este chemată la ordin pentru ca ambii au avut opinii care nu au plăcut sistemului globalist este regretabil și neplăcut. Dar ce este infricosator și nimeni nu pare sa observe e altceva: nimeni din corpurile profesionale din care fac parte nu scoate o vorbuliță despre ce li se întâmpla. Toți așa-zișii profesioniști, eroii in halate albe tac ca kct-ul in iarba la ce i se întâmpla unui coleg pentru ca a avut curaj sa exprime niște dubii. Toți eroii in halate albe nu au nicio problema cu impunerea unui act medical împotriva voinței pacientului. Oamenii au alte probleme serioase: mai putine excursii și călătorii cu sponsorizări de la big farma, mai putini bănișori din studii, din sponsorizări de conferințe, avioane si toate cele, nada șpaga ca nema pacienți. Amenințările cu pierderea locului de munca nu sunt de colea, in fond și la urma urmei mulți au încasat sute de milioane pe luna cu zero pacienți văzuți pentru ca na, covid, s-a închis spitalul. Alții au tras de nu n-ai știau cum ii cheamă cu buletinul in mâna. Fiecare cu ce îl doare.
Dar per total dintr-o comunitate profesională care numără zeci de mii de profesioniști numai unul se ridica și zbiară pentru ca restul sunt ascunși sub pat iar asta e infricosator și ne arata unde stam. Dacă in sistemul medical problema s-a rezolvat cu bani, in mass-media cu niște zeci de milioane i-au cumpărat pe majoritatea cu tot cu ambalaj ce faci cu ăștia neadunati care s-au prins cum merge treaba? Înfigi in ei un red flag ca in niște momâi și pentru orice raport ii reduci la tăcere și scapi de probleme.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
La Multi Ani, stimata doamna !